[FITStories] Horia Ghibuțiu: Festivalul de Teatru de la Sibiu este spectacolul unui oraș cu totul special, transformat într-o scenă deschisă

Horia Ghibuțiu pândește data de 2 iulie 2022, ora 22.00, ca să vadă, în sfârșit, „Faustul” lui Purcărete. Este unul din reperele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, aflat anul acesta la ediția 29. FITS se desfășoară între 24 iunie și 3 iulie și propune un program ambițios, sub tema Frumuseții: 575 de evenimente și 3300 de invitați care vor bucura publicul în 70 de spații de joc. 

FITS e deosebit de ce se întâmplă în restul patriei, deoarece se adresează tuturor, nu doar spectatorilor obișnuiți de teatru. Pe turiști și pe riverani îi transformă în actanți și îi răsplătește cu o sărbătoare unică, spune Horia. 

Avem nevoie de sărbătoare urbană mai mult ca oricând, credem noi. Și întâmpinăm festivalul de la Sibiu cu poveștile oamenilor care fac parte din comunitatea lui specială. Horia Ghibuțiu povestește mai jos despre frumusețea pe care o găsește el la FITS, în spectacole, străzi ascunse, prietenii și mâncare bună. 

Primul gând legat de FITS

Când mă gândesc la FITS, mă gândesc la frumusețe. În urmă cu 53 de ani, am pornit - bine, nu m-am prins chiar de la început - în căutarea frumuseții. E unul dintre rosturile trecerii mele pe aici. De asta mă uit în ochii acoperișurilor din Sibiu, acele ventilări baroce datând probabil din veacul al XIX-lea. Și merg pe străduțele înguste, unde, într-o vară, un bețiv s-a dat la o parte foarte ceremonios din calea turistului care eram și a definit unic neutralitatea localnicilor: Guten morgen, Guten tag/ Nu m-amestec, nu mă bag.

Sau stau la o terasă pe pietonalul orașului pentru a vedea la televizor, în plin FITS, partida Simonei Halep de la Internaționalele Franței și constat că până și echipa magnificului spectacol „Regele moare”, programat în același timp cu ultimul set al finalei de la Roland Garros, așteaptă deznodământul meciului de tenis cu sufletul la gură. Sau chem taxiul după spectacolul „Povestea prințesei deocheate” din atât de specialul spațiu de la Fabrica de Cultură UniCredit, montare bazată pe o viziune regizorală originală, irepetabilă (Silviu Purcărete), o scenografie pe care nu ezit s-o ridic la rangul de capodoperă (Dragoș Buhagiar), o muzică măiastră (Vasile Șirli) și o distribuție uriașă în a cărei emulație ghicești unele dintre orele astrale ale teatrului. Cam genul ăsta de frumuseți caut eu pe acolo.

De ce vii la festival

Pândesc data de 2 iulie 2022, ora 22.00, ca să văd, în sfârșit, „Faustul” lui Purcărete. Eventual, după o nouă porție de paste cu ragu de oaie, consumate cu poftă de sardanapalic pe terasa fostei case a lui Martin von Hochmeister care, la 1790, tipărea primul ghid al Sibiului. Și ca să evit toate arcuirile de sprâncene – cum, n-ai văzut „Faust” până acum? E genul de întrebare care mi se pune pe tonul dezaprobator în care ghicesc reproșul că merg cam degeaba la teatru de vreo 40 de ani.

Povești memorabile

Festivalul de la Sibiu m-a surprins și m-a încântat atât de tare încât i-am dedicat câteva rânduri în volumul pentru care am fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, #ÎnTimpCeTuDormeai. Iată-le (mă gândesc că am voie să citez din mine):  „E 1.27 când intru în casă, revenit de la Sibiu. De unde am plecat aseară la 20.35, după ce am văzut două spectacole inenarabile de dans contemporan: „O Balcao de Amor & Mono Lisa & Kosmos" al unei trupe canadiene și, respectiv, "Laptele Mamei" al unei trupe israeliene, trec ambele vizionări la privilegii. Mulțumirile mele merg către Ada Teslaru și simpaticelor sale prietene (ne-am anturat, a fost bine) fiindcă eu aveam de gând să văd alte spectacole. Printre care "Pe jumătate cântec", un One-Woman-Show mult lăudat, asta e, îl văd la toamnă, la Odeon.

Am lăsat Focurile Pasiunii să ardă fără mine în piețele sibiene, acolo Festivalul Internațional de Teatru FITS 2018 continuă până weekend-ul viitor, eu m-am întors. Și vă scriu de pe un scaun de pe peronul stației de metrou, e 4.57, pentru conformitate, n-am pus pleoapă pe pleoapă (poate puțin, la Sinaia, că am venit pe Brașov) și azi am treabă de nu-mi văd capul, la fel și mâine, miercuri mă văd cu fata asta de care vorbește toată lumea, Simona Halep (mă rog, nu s-a putut să fim doar noi, e o conferință de presă).

Am fost și în trecut la Sibiu. Prima dată însă, îngăduiți-mi să-mi amintesc cu duioșie, n-a fost minunat. Orașul era un șantier și, de fapt, nici nu voiam să-l văd. Îmi luasem o mini-vacanță solitară, mic-burgheză, un fel de village-break mai lung, de tihnă și lectură. Stăteam la Rășinari și în fiecare zi mă duceam în centrul comunei, așteptând autobuzul care să mă ducă la Păltiniș (se poate și pe jos, dar drumul era ocupat de câini). Numai că autobuzul ăla n-a venit niciodată la timp, așa ca plecam invariabil spre Sibiu, în parcul de la Cetate, și citeam până în preajma cinei făcute de doamna Maria din Rășinari.

Sibiul de azi însă, așa cosmopolit și asaltat de turiști, e burgul la care am visat. Dacă aveți vreo altă preferință din provincie, nu ezitați să-mi scrieți, poate deveniți personaje de carte. Bună dimineața, că alta nici că avem azi”.

Așteptări pentru ediția de anul acesta

Din punctul meu de vedere, dincolo de spectacolele în sine pe care vreau să le văd, mi se pare cu totul deosebit faptul că au fost anunțați cei șase artiști excepționali ale căror nume se alătură pe Aleea Celebrităților în 2022: Sasha Waltz, Krzysztof Warlikowski, Götz Teutsch, Éric-Emmanuel Schmitt, Claus Peymann și Ion Caramitru. Mă voi referi mai cu seamă la Éric-Emmanuel Schmitt, deoarece am avut onoarea de a vorbi la două dintre lansările cărților dumnealui în România – „Răzbunarea iertării” și „Jurnalul unei iubiti pierdute”.

Mi-ar plăcea să îi mulțumesc personal pentru că mi-a oferit, cu „Jurnalul”, o lecție și o terapie despre cum e să înduri neîndurabilul, iar cu „Răzbunarea”, prilejul de a medita asupra numelor purtate de personaje. Căci spune domnul nostru Schmitt: „un nume la repezeală e ceva de rău augur pentru un destin...” Cum o fi să te numești Moïsette? Și cum de îi vin numele acestea lui Schmitt?

Amprenta festivalului

FITS e cel mai prestigios festival de teatru autohton, deosebit de ce se întâmplă în restul patriei, deoarece se adresează tuturor, nu doar spectatorilor obișnuiți de teatru. Pe aceștia din urmă îi răsplătește cu o selecție de spectacole care denotă o viziune exhaustivă. Pe turiști și pe riverani îi transformă în actanți și îi răsplătește cu o sărbătoare unică. Amprenta FITS este spectacolul unui oraș cu totul special, transformat într-o scenă deschisă.