[Film Production] Baia Baietilor: Lumea filmului devine din ce in ce mai accesibila. Atata timp cat ai o camera video si-o poveste buna, ai sanse sa faci un film care sa miste o parte din public

Trebuie spus de la inceput ca raspunsurile de mai jos reprezinta un mix intre Razvan Oprescu, Alin Boeru și Vlad Ghinea, pe numele lor de scena, Baia Baietilor. 3 tipi care se stiu de pe vremea cand faceau teatru in Ploiesti si care au continuat povestea pe taramul filmului, totul plecand de la un spoof dupa The Birds al lui Hitchcock.

Toate filmele noastre sunt finantate independent - din bani proprii, prietenii, sponsorizari indirecte pe partea de transport din partea vreunui angajator.

”Trofeul Tineretii” a castigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc la Anonimul, iar anul asta, ”Tu, ala cu mustata” a fost nominalizat la GOPO pentru Cel mai bun scurt metraj documentar. Inca nu sunt initiati in tainele CNC-ului, toate productiile Baia Baietilor fiind finantate independent. Cei 3 cred ca publicul local e amator inca de blockbustere si ca in momentul de fata oricine are o camera si o poveste poate misca publicul. Important e ce ramane dupa. Hai sa afli povestea lor pe lung, mai jos.

Motor, actiune!

Ideea de a pune in scena lucruri e la noi de mult. Inca de pe vremea cand faceam parte toti trei din trupa de teatru a Colegiului National Ion Luca Caragiale, din Ploiesti. Toate joculetele de final de saptamana si spectacolele periodice ne-au facut sa vrem mereu sa cautam noi si noi forme de exprimare si creativitate. Prin 2012, dupa cativa ani de pauza, ne-am hotarat sa reincepem joaca si am participat la un concurs de spoof-uri organizat de Jameson – Done in 60 seconds. Remake-ul nostru de 1 minut dupa The Birds al lui Hitchcock a castigat marele premiu la editia din acel an. Ne-a surprins si bucurat in acelasi timp si am continuat sa facem. O perioada tot spoof-uri, apoi videoclipuri, apoi scurtmetraje independente. Pe-atunci ne numeam The Wannabes si eram fix ce ne spunea numele: „cei ce voiau sa fie”... mai mult.. si mai mult. Am mai castigat cateva premii in formula de atunci, dar, usor, usor, lumea a inceput sa se orienteze spre alte activitati. Pentru noi, lucrurile au mers incet, dar sigur, spre Baia Baietilor, doi dintre noi trecand si prin borna foarte importanta, numita mc2film.

Independent vs. gasca mai mare

La noi, in Baia Baietilor, nu prea putem vorbi de un producator, in adevaratul sens al cuvantului. In sfanta noastra treime prieteneasca, rolurile nu sunt intotdeauna clare pana la capat, fiecare dintre noi ajungand sa faca de toate. Desi pana acum Vlad a filmat si montat, Razvan a scris si regizat, Alin s-a ocupat de social media si transport, am participat toti trei la mai multe dintre aspectele de mai sus. Plus ca la noi o buna parte de productie a presupus pana acum umplerea unui portbagaj cu sticle de whisky pentru doua saptamani, bani de benzina si cazari pe bonuri de vacanta de la mame sau corporatii.

CNC si alti demoni

In formula asta, nu am avut inca ocazia sa ne updatam statusul la „in a relationship with Centrul National al Cinematografiei”, din „threesome creativ independent”. Toate filmele noastre sunt finantate independent - din bani proprii, prietenii, sponsorizari indirecte pe partea de transport din partea vreunui angajator. Speram sa putem „sa ne plangem si noi in cunostinta de cauza” in viitor de neajunsurile unor astfel de colaborari cu CNC... colaborari, care, pana la urma, sunt unele dintre cele mai importante modalitati de a face film (de lungmetraj) in Romania.

Surse alternative... un unchi bogat, un verisor, un mecena iubitor de film, un om cu o misiune, un om cu posibilitati ce vrea sa traga un semnal de alarma in legatura cu lipsa autostrazilor din Romania.

Productiile iesite din Baia Baietilor

Proiectele Baia Baietilor pare ca sunt despre lucruri palpabile: primul scurtmetraj documentar – Trofeul Tineretii – pare ca e despre statiunile balneoclimaterice din Romania.. al doilea, Tu ala cu mustata, pare ca e despre fotbal, al treilea, cel care este acum in faza de montaj, pare ca e despre teatru. Spunem „pare ca” pentru ca in spatele fiecarui titlu, al fiecarei teme abordate, ne ascundem noi. Cei care candva mergeam cu bunicii in vacanta, la bai, sau care bateam mingea in curtea scolii pana cand se intuneca, cei care ne-am legat sa fim prieteni acum douazeci de ani si care inca n-am gasit modalitatea sa desfacem nodul.
Trofeul Tineretii a castigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc la Anonimul si a primit o nominalizare la Premiile GOPO. Tu, ala cu mustata a fost nominalizat la GOPO si asteptarile noastre sunt sa dam peste cap planurile organizatorilor atunci cand vom aparea toti trei pe scena, in loc de unul singur, la ridicarea premiului. :) (n.r. - interviul a fost luat inainte de decernarea premiilor Gopo 2022)
E prea devreme sa vorbim despre cel de-al treilea proiect, cel care pare ca e despre teatru.

Stilul romanesc

Pare ca principala caracteristica din ultimii ani a stilului romanesc ar fi ca tot primeste nominalizari si castiga premii. Ba la Berlin, ba la Cannes, ba la San Sebastian, Trieste, Cairo... Cred ca ambitia fiecarui regizor, producator, creator de film este sa gaseasca acel limbaj universal prin care proiectele sale sa ajunga la un public cat mai larg. Daca acel public reuseste, intr-un fel sau altul, sa se conecteze emotional cu ele, e deja un bonus. E adevarat ca „stilul romanesc” poate fi recunoscut la nivel international usor, dar, in ultimii ani, au tot aparut filme care vor sa se desprinda de aceasta eticheta si sa aiba o identitate individuala.

Flmul pe care ai vrea sa-l produci

Cred ca un film pe care sa reusim sa-l scriem de la zero toti trei, fara a veni doar de la unul dintre noi scheletul ideii la care ulterior lucram toti. La cat de bine reusim sa ne suprapunem pe intentii si directii, cred ca niciodata.

Filme romanesti bune

Filmele care mi-au atras atentia au fost cele care mi-au dat curaj si m-au surprins cumva. Fie la nivel vizual, fie ca intentie regizorala, fie ca poveste, fie ca joc actoricesc. E un mix ciudat in tolba de lucruri care-mi plac.

Touch me not – Adina Pintilie – curajul de a fi vulnerabil
Kaimos, Sarra Tsorakidis – curajul de a deschide larg casa inimii si a lasa totul sa joace
Babardeala cu bucluc sau porno balamuc, Radu Jude – curajul de a vorbi direct despre acele lucruri de care (inca) ne rusinam
Date night, Stela Pelin – curajul de a te juca
Intregalde, Radu Muntean – curajul de a te pierde
Timebox, Nora Agapi – curajul de a privi in cutiile cu amintiri

Critica de film

Intotdeauna e loc de mai mult, in ceea ce priveste revistele si site-urile. Atata timp cat se scrie obiectiv si constructiv si nu intra in scena o parte subiectiva de rautate si raca personala, lucrurile pot fi bune. Avem cativa critici de film pe care-i urmarim cu drag si pe care i-am scoate oricand la bere si... ca sa name names: Cinesseur, Ionuț Mareș, Cristi Mărculescu ne sunt prezenti la favorites in wall-uri.

Scolile de film de la noi

Le-am vazut intotdeauna din exterior. :) Niciunul dintre noi 3 nu a urmat cursuri de specialitate in domeniul filmului si nu prea ne putem pronunta asupra nivelului lor. Ne-am gandit mereu ca avem atatea filme-n cap ca trebuia sa facem regie, dar nu am facut pasul. Lasand gluma la o parte, noi incercam sa avem o igiena personala in acest domeniu si sa invatam constant din intalniri cu diversi oameni, situatii in care ne intamplam pe vreun platou profesionist, din workshopuri, carti, masterclass-uri.

Evolutia industriei romanesti de film

Speram ca industria sa fie din ce in ce mai deschisa la experimentare si sa avem sansa de a colabora cu cei care au la indemana un bagaj de puncte CNC si experienta in productia de filme. De povesti si idei de scenarii nu ducem lipsa! ;) Producatorii ar putea fi mai prolifici daca ar exista mai multe surse de finantare, programe pentru dezvoltarea filmului independent si incercari de educare a publicului roman pe partea de rabdare si deschidere catre ritmul si abordarile filmului romanesc.

Filmul pandemiei

Noi am inceput filmarile pentru ultimul nostru scurtmetraj fix in ziua in care o noua stare de alerta sau urgenta a fost instituita si ne-am lovit de o stare generala de suparare si deprimare din partea subiectilor pe care ii intervievam. Mesajele de la RO-Alert ne-au sabotat cateva momente de emotie in interviuri, dar... in afara de asta, noi, personal, am fost feriti de cazuri de imbolnavire COVID pe SET, mutare/anulare de filmari, cum am auzit ca s-a intamplat pe la case mai mari.

Regizorii noi

Lumea filmului devine din ce in ce mai accesibila. Atata timp cat ai o camera video si-o poveste buna, ai sanse sa faci un film care sa miste o parte din public. Exista si o alta abordare, cu subiecte facile, finantari private, influenceri cu tractiune mare la public. Salile se umplu, produsul se consuma, dar, uneori, ne intrebam ce ramane dupa.

Ce vrea publicul

Posibil sa ma insel, dar mi se pare ca publicul roman e mare amator de blockbustere cu buget mare, bubuieli, efecte speciale si fir narativ usor de urmarit. Cand vin regizorii romani cu filme de autor, abordari personale, intime si care presupun un efort timp de 2 sau 3 ore in sala de cinema se lovesc de o mai mica deschidere din partea publicului. In continuare, numarul de spectatori la filme romanesti e mic (cu cateva exceptii), in continuare lumea se duce-n cliseul de „filme cu ciorba”, neacordand sanse noilor autori.

Promovarea

Din pacate, din cate am observat, in cea mai mare parte, promovarea unui film incepe in momentul in care acesta este selectat la vreun festival. Nu stim daca e o teama de a promova ceva inainte de a avea confirmarea oficiala din partea unui juriu de festival. Noi, la Baia Baietilor, incercam sa o facem cat de cat constant, inca de pe „platou”, din calatoria de filmare, din toate momentele in care construim amintiri. Ne bucura atat de mult drumul pana la film, incat vrem sa impartasim toata experienta, cat mai sincera, transparenta, necenzurata. Uneori, ne iese.