[Radio Love] Cristi Chirculescu (Kirk): În anii 90, era super tare să faci program, mai ales că aveai parte și de o mega interacțiune cu ascultătorii. Practic îmi făceam damblaua la care visasem în liceu

Pe Cristi Chirculescu (Kirk) cel din prezent îl poți asculta la Radio Seven (103,4), de luni până vineri, de la 16:00 la 19:00. Sau online cu ROMTOP-ul de la radiotrib.ro care se difuzează sâmbăta de la 11:00. Dar pentru că povestea lui merge mult în spate am zis să-l luăm la o plimbare prin arhive și să vedem de unde a început relația lui cu radioul și de ce e trup și suflet în jobul ăsta.

"Spotify și youtube nu mă deranjează, să fie sănătoase și să își îmbunătățească algoritmii. Cred (poate greșesc) că lumea are în continuare nevoie de oameni care să cearnă. Știu, e o chestie subiectivă, dar încerc să fiu obiectiv."

Ce-i trebuie unei piese să intre pe radio, de ce preferă Kirk să asculte piesa decât să vadă videoclipul și cum stăteau oamenii la începuturi lângă cabina de emisie să asculte radioul, ar fi doar niște hinturi, cât să te băgăm în atmosfera celor 30 ani de radio, rezumați pe repede înainte în interviul de mai jos.

Cum a început relația cu muzica

Cum să înceapă? Era camera în care stăteam eu și cu fratele mai mare, iar seara, înainte de culcare ascultam muzici pe un casetofon Telefunken (mono). Și mai era radio-ul cu pick-up din sufragerie unde îmi puneam discurile luate de tata când făceam teme. Plus benzile de pe magnetofonul Kometa (rusesc). La astea se adăugau emisiunile muzicale de la Europa Liberă.

Trecerea spre radio – primele emisiuni

Trecerea am făcut-o în 90 când am ajuns la Fun, la Universitate, cu niște discuri în pungă, după ce îmi spusese un prieten: “Hai!” N-a durat mult atunci, însă ne-am “reîmprietenit” anul următor. Deci: Fun și apoi Total, pentru ca în 94 să ajung la 2M+ (Activ FM). Primele emisiuni au fost de noapte, apoi am trecut și la programe de zi, pentru ca în 93 să preiau de la un coleg (Radu Tănase) Topul Național, transformat în 94 în ROMTOP. Inițial s-a numit ROMTOP S.R.L. – nașă fiind Teo Trandafir, iar colegă cu povești despre formații de la noi, Anca Lupeș.

Cel mai mișto job din radio

Băi, fiecare are partea ei foarte mișto. În anii 90, era super tare să faci program, mai ales că aveai parte și de o mega interacțiune cu ascultătorii. Practic îmi făceam damblaua la care visasem în liceu, și pe care nu o credeam posibilă în anii 80. Plus că, anumite idei venite în diverse momente le mai și puneai în practică. În prima jumătate a anilor 90, stăteam mult la palavre cu Cristi Pațurcă. Și de la bere și altele s-a născut un cântec, Rodica. Ne-a amuzat tare, așa ca el și ceilalți colegi ai lui au zis că fac trupa Terente, mai compun niște piese și vin și le cântă într-o seară, la radio. Cred că într-o săptămână au fost în direct.

Apropos de cântat în direct, a fost provocarea din 8 martie 2005, la City FM, când am avut vreo 11 ore de concerte live, în ceea ce am numit atunci Marea Deconectare. Și dacă tot am amintit de City, perioada aceea mi-a plăcut și pentru că ma ocupam de ceea ce înseamnă muzica radio-ului, iar asta mi se pare cea mai mișto chestie.

Radio Trib și povestea din spate

Cu Trib ce să fie? Eram în pauză de FM, cam stăteam degeaba, iar prietenii mi-au zis: “Fă-ți radio! Și așa reiei și ROMTOP.” Asta e povestea! Nu mi-am propus decât să difuzez ce îmi place, fără să mă bată nimeni la cap cu idei. Nu sunt însă one man show. În afară de ROMTOP, mai am un prieten din Canada, George Moțoc, care are o rubrică săptămânală, Rock din capul lui Moțoc. Și a mai fost și Vlad Bușcă, cu emisiunea Metal Trib.

Faze tari ce nu s-au văzut pe radio

Radio-ul ar trebui să fie haios/interesant în fiecare zi. Faze au fost multe, pe unele le-am uitat, altele e bine să rămâna nepovestite. Țin însă minte, la Fun Radio, când eram la Arenele Romane, la multe din edițiile ROMTOP-ului (atunci era Topul Național) veneau ascultători și îl ascultau din radio. Aveam ascultători în emisie, în camera de lângă emisie și unii stăteau în holul radio-ului. Foarte mișto atmosfera. Câteodata nu aveai loc să arunci un ac. Și tot despre clasamentul românesc, la prima ediție făcută de mine, eram foarte agitat (în fine, eu sunt agitat de felul meu), răspundeam la scrisori (veneau sute în fiecare săptămână), mă zbânțuiam atât de mult pe scaun în timp ce vorbeam, iar până la urmă am reușit să cad cu scaun. Pauză de vorbă pe post, plus că m-am întors la microfon râzând ca pelicanu’.

Și au mai fost unele în perioada City FM, la concertele pe care le aveam în studio. Noi nu aveam studioul echipat pentru concerte. Așa că mă ajutam cu scule de la trupe sau cunoscuți cu studiouri. Într-o dimineață mi s-a comunicat ca nu mai pot primi niște stative de microfon (trebuiau multe). Ce să fac? Pun mâna pe telefon și-l sun pe Tinerețe (omul bun la toate în Vița de Vie, omul bun!). “Frate, ce faci? Am mare nevoie până în prânz de stative.” La care el: “Uite, tocmai m-am trezit. Sunt la Sinaia.” Până să apuc să zic aoleu, tot el continuă: “Dar te rezolv! Mă îmbrac, vin la București și le ai!” Și le-am avut!

Și dacă am amintit de VdV. Vorbisem cu ei să cânte acustic la radio. Cu o seară înainte aveau concert la Constanța. Cu vreo 2 ore înainte de a începe concertul, mă sună și îmi spun: “Băi, suntem încă pe drum, încercăm să ajungem. E o ceață de nu vezi la 2 metri.” Au ajuns direct la radio și au spus că nu mai au timp să ia echipamentul de acustic, dar o să cânte electric. Și a ieșit foarte mișto.

Și îmi mai amintesc un concert Urma. Era într-o duminică dupa amiaza. Super atmosferă în radio. Ne simțeam perfect. Termină băieții de cântat tot ce se putea cânta. V-am zis, ne simțeam super si nu voiam să se termine. Așa că… Au început să cânte din nou melodiile. Până la urmă ne-a oprit Mircea Toma care ne-a zis: “Sunteți țăcăniți definitiv. Opriți-vă!”

Ce-i trebuie unei piese să intre pe radio

Păi să aibă refren și să fie ușor fredonabilă. În rest? Să fie susținută de casa de discuri. Rar de tot intră ceva pe lângă. Deci asta e condiția unanim acceptată. Sau să fie vorba de un artist cunoscut care a a optat pentru independență. Mă refer aici la piesele noi. La cele vechi, e mai simplu. Melodiile sunt testate și cele care ating un anumit punctaj intră în playlist. Cam aceleași. La cele noi, mai sunt analizate vizualizări pe youtube etc.

Obstacole de-a lungul vremii

Obstacole nu cred că am întâmpinat. Sau îmi ziceau unii: “Ce-i cu ăștia?” Și spuneam: “Las’ că o să vezi tu peste un timp.” Cât am fost music manager la City FM nu cred că auzeai piesele noi de la City în altă parte. Poate la SPTFM. Mi le alegeam după ceea ce mi se părea ca merită sau ar putea să placă ascultătorilor. Mai greu era la trupele de la noi. Asta mi se părea cel mai aiurea. Să spun cuiva care a muncit enorm, unui creator până la urmă: “Nu te supăra, nu difuzez melodia asta!” Nu cred însă în faza cu să nu riști. Nu riști, atunci chestia asta ți se va sparge în cap peste o perioadă. Dacă nu apuci să scoți în față nume noi, peste o vreme ce o să faci? E datoria ta să ajuți să fie cunoscuți și muzicieni noi. Peste niște ani ei ar putea să fie cei care închid serile de festival.

Romtop - cel mai longeviv top din România

Ce să fie cu ROMTOP-ul? L-am preluat dintr-o greșeală de la un coleg. Mi-a căzut o țigară pe jos cănd s-a întrebat cine ia emisiunea, m-am aplecat după ea, iar o mână a rămas în aer, deasupra mesei de ședință. Trebuia să îmi tin echilibrul cumva și, fară să realizez, așa să pun mâna pe emisiunea asta cu care mă confund. L-am dus undeva în zona rock a muzicii, dar mai calc si pe lângă dacă îmi atrage atenția ceva. La ROMTOP eu stabilesc doar propunerile. A supraviețuit pentru că muzica asta are un public fidel și în continuare “sap” după muzicieni noi. Mi se pare haios că ceea ce descopeream cu mulți ani în urmă, sunt deja numele obișnuite ale clasamentului și ale unor festivaluri, iar acum sunt alți artiști care își fac loc. Ciclul vieții! Spotify și youtube nu mă deranjează, să fie sănătoase și să își îmbunătățească algoritmii. Cred (poate greșesc) că lumea are în continuare nevoie de oameni care să cearnă. Știu, e o chestie subiectivă, dar încerc să fiu obiectiv. Până la urmă e și interesul meu. Dacă nu fac asta, lumea și-ar putea pierde interesul și nu ar mai asculta. Din fericire ies în continuare o gramada de piese și trupe mișto la înaintare.

Show-ul Pâine si Kirk

Are vreo 18 ani de când a apărut, iar naș este Lucian Boariu (să fie sănătos în continuare iar eu când îl vad să nu uit să îi dau o bere). Emisiunea a rezistat și ea cum a putut. Cred că în anumite momente ea a tras de mine mai mult decât eu de ea. Muzică veche amestecată cu muzică nouă. Plus, pe unde poate merge lumea să vadă trupe de la noi care cântă bine. Dacă unii recomandă filme, spectacole de teatru, expoziții, de ce să nu recomandăm concerte. Până la urmă trimiți lumea într-un loc unde se poate întâlni cu alți oameni cu care au de împărtășit cam aceleași bucurii. Și îi mai vad și pe cei de pe scenă care au muncit de le-au sărit capacele ca să ajungă să poată să susțină un concert și astfel să le ofere 2 ore în care să uite de tot urâtul asta care ne înconjoară tot mai mult. Sau să ne atragă atenția asupra unor chestii care nu sunt corecte. Deci, nu știu de ce îl ascultă. :) Singura chestie care îmi vine în cap, este că îmi place în continuare muzica, și te prinzi imediat că dacă vorbesc despre un cântec, chiar cred în el. Nu pot să zic ce nu cred. Și bine că o pot face acum la Seven. Și cu siguranță mai sunt și invitații, la telefon sau în direct și discuțiile cu ei. Iar când se poate, vin și cântă.

Câtă muzică asculți pe săptămână

De ascultat, ascult multă muzică. Poate nu chiar ca înainte, dar tot bag niște “tone de muzici noi” pe zi. Vin momente, când chiar nu ai chef decât de liniște. N-ai stare să asculți. N-as fi crezut asta în urmă cu 5 ani, dar uite că se întâmplă. Avantajul este că revine repede cheful ăsta. Te ia, te trage de mânecă și îți spune: “Bah, asta îți place să faci!”

Loudcity e un proiect pornit în 2016 și care a plecat cu vreo jumătate de an înainte, când un prieten mi-a zis: “La ideea ta de radio blues, cum ar fi să băgăm și jazz?” Am zis da, mai ales că la noi nu exista un astfel de radio și mi se părea o provocare să faci un playlist cu blues și jazz la care, nu m-am putut abține, și am mai adăugat și altfel de sunete. D’aia sloganul este: Jazz, blues and more. Deci, este un radio online, unde când dai play asculți astfel de muzică. Și surprinzător, a prins mai mult decât mă așteptam. Proiect mișto, dar care necesită resurse.

Industria muzicală locală

Industria de la noi are și minusuri și plusuri. A și evoluat, a și involuat. Cred că reflectă societatea în care trăim, așa că mă abțin de la a spune ce aș schimba. E ca și cum aș da un sfat fără să fac nimic, iar societatea românească este plină de oameni care doar vorbesc, dar imediat ce își termină expozeul pentru bula căreia i se adresează, se întoarce și mărșăluiește cuminte în sistemul pe care îl combate.

Radioul în 2022

Radiouri nu am mai ascultat de mult. Am ascultat o gramadă până m-am apucat de radio. După, am zis că nu mai trebuie. Așa cum rar mă uit la clipuri. Prefer să ascult melodia. Videoclipul poate urca sau coborî valoarea unui cântec. Cum nu am mai ascultat radio în ultima vreme, nu știu cât de jos sau sus a ajuns radio-ul în România. Știu că în urmă cu niște ani, pierdea în fiecare an ascultători, și aveam unul din cele mai mici procente din Europa de oameni care ascultau radio.

Concerte și un Top 3

Nu știu dacă sunt sute, dar sigur sar de o sută concerte văzute pe an. Acasă, în mare parte ascult muzică românească sau mai dau drumul la Trib. Am avantajul ăsta! Iar când nu sunt acasă și vor prietenii să pun muzică am un playlist cu muzici de la noi făcut pe Spotify, îi dau drumul și spun că e fix ce aș pune în momentul ăla. Iar câteodată mai și mixez, dacă am laptop-ul la mine.

Top 3 albume nu cred că există la nimeni. Dacă mă gândesc la ce ascultam când eram mic ar fi: Pink Floyd – Wish You Were Here, Yes – Close To The Edge și Genesis – Wind And Wuthering. Sigur nu seamănă cu alte clasamente făcute de mine, cu alte ocazii. Daca aș fi prin anii 2000, as spune: Vama Veche – Vama Veche, Firma – La Orbire și Vița De Vie - Fenomental. Acum sigur aș spune: Implant Pentru Refuz – SubRadar, Coma – Orizont și Luna Amară – Aproape. E fix ce mi-a venit când scriu și promit să nu schimb nimic, deși la câte nedreptăți am făcut, m-aș împușca. Oigan cu Antimaterie nu trebuie ratat! Mai pune Vița De Vie – În Corzi și recomandările din 2022: Coma – Cu Acordul Părinților, Grimus – Abandonic și Alternosfera.

Planuri pentru prezent

Băi, planuri nu fac. Sau sunt într-o perioadă fără planuri. Mai las să vad și ce se întâmplă. De auzit, mă aud la Radio Seven (103,4), de luni până vineri, de la 16:00 la 19:00. Plus ROMTOP-ul de la radiotrib.ro care se difuzează sâmbăta de la 11:00.