Știe să cânte Knocking on heaven's door la bouzouki, cântă București de la Jurjak la muzicuță, dar i-ar plăcea să învețe și la trombon. Pe Dan Minel Stoica îl găsești simultan în NoruNegru, trupa sa în care el face piesele, Jurjak, Tourette Roulette și Ana Coman. Nu știe să se fi gândit la altă meserie în afară de cea de rockstar, odată cu prima trupă, pe când avea 15 ani.
Organizarea muzicii românești este un conglomerat de mici cioace, mici căpușări la care închidem ochii și mici înțelegeri cel puțin ciudate. Ceea ce, aparent, facilitează o cantitate mare de muzică bună. Așadar, n-aș schimba nimic, sau, mai bine zis, nu sunt în măsură să zic ce-ar trebui schimbat și nici nu știu
Nu-i place pe social media, nu vede cum asta ar putea afecta muzica pe care o face și nu i se pare deloc complicat să fie parte din 4 proiecte muzicale în același timp. Momentan lucrează la următorul clip de pe albumul “Cireșe amare ca viața”, dar și la noi albume alături de Ana Coman și Tourette Roulette.
Prima notă
Dacă vorbim de primele concerte, îmi amintesc de stres. Zeci de repetiții ca să iasă totul bine. Ieșea bine doar în capul nostru, dar ne distram pe oriunde mergeam, că aveam trupă de liceeni, și stresul îl tratam cu onorariul formației, care consta în două beri de om. Îmi amintesc și toate bombele prin care am ajuns să cântăm în cei 2-3 ani de activitate, cârciumile cât un vagon de tramvai în care se fuma până nu mai putea vocalistul să respire, concertele după care eram dați afară din club pentru că eram minori. Și cât de haioase erau toate aventurile astea. Piesele erau simpatice, unele chiar reușite, și conțineau multe solouri, pentru că învățasem să fac solo.
Gânduri serioase cu muzica
De mic copchil, taică-meu lucrând în domeniu și eu intrând pe la toate festivalurile prin spate și văzând muzicanții cum își acordau chitarele și beau bere. Nu știu să zic cât de serioase erau gândurile pe-atunci, dar nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată să fac altceva. Primul instrument propriu și personal este o chitară Hohner pe care mi-a cumpărat-o bunică-mea. Și prima trupă a apărut pe când aveam 15 ani, când am decis că a venit momentul să-mi asum condiția de rockstar internațional.
Modele și mentori
Îl urmăream pe domnul David Gilmour, alături de formația sa de un oarecare succes. Am fost inspirat să aprofundez instrumentul de profesorii mei, Nicu Patoi și Marius Bob, până o s-ajung să cânt mai bine ca ei. Work in progress.
Partea cea mai sexy din muzică
Compusul, parte pe care îmi concentrez toate eforturile și căreia aș dori să-i ofer exclusivitate, în cele din urmă. Ar fi live-ul, dacă aș avea ceva cu care să mă teleportez. Sigur, nu repetatul.
Membru în 4 trupe
Trupa cu piesele mele, NoruNegru. Cei mai buni, recomand, băieții vor ajunge departe.
Trupa cu piesele lui Jurjak, Jurjak. Rockeri care beau, un sunet care nu crește pe toate gardurile. Mi-au stricat copilăria.
Ana Coman, căreia-i producem și interpretăm live piesele, eu și Daniel Olteanu. Sensibilitate ieșită din comun. Dragoste neîmpărtășită. Frumos.
Trupa Tourette Roulette, muzică de dansat singur în casă. Sau cu băieții. Vor ajunge departe, cel puțin până la Slatina. Prima trupă în care am intrat, după cea de liceu. Mihai, basistul, nu voia să mă ia pentru că eram mic, mi-a explicat cât de importantă e școala și cum trebuie să mă concentrez asupra ei. După vreo 3 luni, n-au găsit pe nimeni și m-au luat pe mine, până la urmă.
Le manevrez destul de bine, făcând doar asta. Când iți asumi, ca job, să iei parte în 4 trupe, se găsesc soluții. Vorba aceea, unii sunt directori de multinaționale și au timp de-o bere-n weekend.
Industria muzicală locală
Aș schimba termenul de industrie, în primul rând, pentru că dă impresia unor organizări sau colaborări mai ample. Organizarea muzicii românești este un conglomerat de mici cioace, mici căpușări la care închidem ochii și mici înțelegeri cel puțin ciudate. Ceea ce, aparent, facilitează o cantitate mare de muzică bună. Așadar, n-aș schimba nimic, sau, mai bine zis, nu sunt în măsură să zic ce-ar trebui schimbat și nici nu știu. În lumea sportului, cei care dau cu piciorul în minge nu sunt cei care negociază sume de transfer, salarii, sponsorizări, apartiții media ș.a.m.d. În lumea muzicii, eu dau cu degetele-n instrument.
Live music
Îmi plac toate concertele și locațiile unde văd că oamenii se simt bine și nu vorbesc tare, în timpul concertului. Scenele mari și cele mici produc experiențe complet diferite, ambele mișto. Un concert în Piața Constituției nu are nimic din intimitatea unui concert, într-o cârciumă, unde un cetățean își pune berea pe buza scenei ca să poată să danseze.
Cât de importantă e imaginea
Țin ca o trupă să aibă o imagine anume, indiferent care și cum e, să nu pară 4 oameni culeși de pe stradă și aruncați pe o scenă. Țin ca o trupă să nu se dea în stambă cu toate subiectele umanitare ale momentului. Bun, poți să ai o cauză sau mai multe în care crezi cu adevărat și să o susții, am făcut și fac și eu asta. Dar nu călare pe toate, la grămadă, până la urmă oamenii vin la un concert, printe altele, ca să mai scape de cotidian, nu ca să asculte un speech de 15 minute bazat pe opinia ta cool. Cred. Nu știu. Eu așa procedez.
(Anti) Social media
Din păcate, relația mea cu zona asta este inexistentă. Am niște oameni pe care-i rog să preia cârma conturilor de social media, cu ocazia evenimentelor trupei NoruNegru. Mi s-a explicat, în repetate rânduri, că este o abordare greșită și că o trupă trebuie să fie etern prezentă pe toate platformele, ca urmăritorul să observe surprins cum formația se gândește la el și când pune capul pe pernă. Sunt convins că este corect, dar eu pur și simplu nu-mi doresc să fac asta și sunt, de-asemenea, convins că am de pierdut.
Nu văd cum ar putea influența muzica propriu-zis, cât notorietatea trupei.
Instrumentele la care cânți
Este foarte mult spus că știu să cânt la muzicuță. Pot emite niște note, care se-ntâmplă să se audă pe evergreen-ul “București”, dar cunoștințele mele se termină acolo. Putem spune că știu să cânt o piesă la muzicuță. Mi-ar plăcea să-nvăț să cânt la trombon, într-un viitor nu foarte îndepărtat. A, și mai știu Knocking on Heavens Door la bouzouki.
Procesul de compoziție
Depinde dacă scriu pentru ceva anume sau dacă pur și simplu îmi vine o idee și m-apuc să scris o piesă. În a doua situație, de-obicei pornesc de la o frază sau o bucățică de armonie sau leg mai multe idei mai vechi. În prima situație e o muncă ceva mai migăloasă, în funcție de cerințe și necesități, de-obicei implică mai mulți oameni și mai multă răbdare.
Piese mișto ascultate în ultima vreme
Când sunt la volan, ascult de pe Youtube Music. Am descoperit, recent, trupa Parcels și soundtrack-ul Euphoria, făcut de Labirinth. Plăcut.
Planuri made in 2022
Am în plan 2-3 single-uri plus videoclip pentru NoruNegru, de pe cel mai recent album, “Cireșe amare ca viața”. Lucrez la noul album al Anei Coman. Noul album Tourette Roulette.
