În contextul în care toate marile orașe din lume își planifică agenda de evenimente culturale pe durata întregului an, pentru a asigura un flux constant de turiști, Iașul a activat o perioadă săracă în evenimente și anume luna februarie, prin festivalul Classix. Gândit ca o aventură clasică contemporană, cea de-a treia ediție a Classix a reunit peste 60 de artiști din 13 țări prezenți în cadrul celor 8 concerte care au alcătuit programul festivalului, alături de 7 proiecții de film, un vernisaj, o expoziție, o dezbatere, o prelegere și 10 masterclass-uri.
Despre muzică, publicul român de festival, susținerea arătată de acesta artiștilor și organizatorilor pe timp de pandemie și cum poziționezi un festival din România ca pe un reper pe harta turismului cultural european a povestit Patricia Butucel, directorul festivalului Classix dar și al Rocanotherworld.
Relația cu muzica
Muzica e prezentă încă din primele amintiri pe care le am. Mereu cântam sau dansam atunci când prindeam oameni în jur, fie că eram acasă, la grădiniță sau în vizită cu ai mei, îi transformam rapid pe toți în spectatori. Îmi plăcea să îi organizez frumos în semicerc, îmi puneam un scăunel în mijloc și începeam spectacolul. Există și imagini care confirmă aceste momente, aflându-mă printre puținii norocoși care au fost filmați la 2-3 ani de către părinți, deși vorbim de începutul anilor 90. Ai mei spun că eram destul de perfecționistă, iar dacă mă întrerupea careva sau mă încurcam, o luam de la capăt, până îmi terminam numărul fără niciun fel de cusur. Eu aș spune acum că eram chisată de mică, dar mă rog. Însă, revenind, pe scurt, visul meu era să mă fac actriță, cântăreață și dansatoare, bine, asta când nu îmi doream să fiu vânzătoare în piață sau doctoriță. E amuzant, însă la un anumit nivel, pot spune că le-am bifat pe toate.
Încă din jurul vârstei de 6 ani am fost implicată în tot ce prindeam la nivel de activități extrașcolare și inițiative artistice. Iar la vremea respectivă cei mici nu aveau atât de multe oportunități precum astăzi. Cel puțin în Iași, erau puține cluburi și cursuri private pentru copii așadar, când am găsit variante accesibile, nu a fost greu să îi conving pe ai mei să fac dansuri, teatru sau să merg la corul bisericii catolice de care aparțineam.
Acum, uitându-mă înapoi, nu știu cât de bine este, însă, în cele mai multe situații îi puneam în fața faptului împlinit. Fie le veneam cu soluțiile cap-coadă, încât le era greu să mă refuze, fie îi informam că eram înscrisă, prezentându-le doar plusurile, și nu prea mai aveau posibilitatea de a obiecta.
Dacă este să mă raportez cronologic, cred că de la acea perioadă am început să aud de Mozart, Vivaldi, Beethoven, Schubert sau alți mari compozitori clasici pe care îi auzeam cântați deseori la slujbe. Însă cred că atunci am început să îi conștientizez deoarece generația mea a crescut oricum cu muzica clasică, odată cu desenele Disney și Cartoon Network. Deseori fredonam prin casă muzica din Tom & Jerry, episodul preferat fiind cel în care aceștia patinau prin bucătăria înghețată, pe muzica lui Tchaikovsky.
Ce te-a determinat să organizezi evenimente inspirate de muzică
Un declic concret în a organiza evenimente de muzică nu simt că a fost. Au curs toate destul de lin și natural. Mereu mi-a plăcut să ascult și să simt muzica. M-am regăsit însă și pe partea organizatorică, care mă reprezintă ca om, oricum. Practic, decizia de a mă specializa și a mă forma profesional în această direcție a venit la fel de firesc, odată cu înscrierea mea la Facultate de Comunicare și PR.
Plus că iubesc oamenii. Îmi place să mă înconjor și să cunosc persoane noi în permanență iar fericirea celor din jur mă emoționează și mă bucură de fiecare dată. Cred că de aici și dependența de evenimente. În general acestea sunt momentele în care oamenii se destind, se încarcă și se bucură de viață. Iar aici nu mă raportez doar la petreceri sau la evenimentele de consum, ci și la cele culturale, de nișă, unde oamenii se regăsesc în comunități ce împărtășesc aceleași valori și rezonează împreună. Muzica facilitează aceste întâlniri atât la nivel fizic, cât și la nivel energetic sau spiritual.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra muzicii
Muzica am văzut-o mereu ca pe o formă de exprimare a emoțiilor. Dacă inițial o simțeam intuitiv și naiv, cu timpul am început să o percep într-un mod mai controlat și profund. E un lucru care se formează în timp. E ca atunci când ajungi să înțelegi că o piesă lentă nu e neapărat tristă, iar o piesă rapidă nu e neapărat veselă, așa cum poate credeai inițial.
Până acum nu am stat niciodată să mă gândesc dacă s-a produs vreo schimbare în percepția personală asupra muzicii, însă tocmai am realizat că da, odată cu evenimentele, am început să o văd și ca pe o formă de încărcare, nu doar de consum. Când am nevoie de inspirație, de regăsire personală, mereu apelez la magia muzicii. Un play și un abandon în lumea sunetelor îți poate schimba complet starea și ziua.
Rolul muzicii în prezent
Cred că fiecare percepe muzica diferit, iar raportarea la ea se face în funcție de context și experiența trăită. Din punctul meu de vedere și al relaționării cu evenimentele organizate, unul dintre roluri ar fi cel de magnet. Muzica unește oamenii și îi apropie. În funcție de stilul muzical, vei vedea comportamente și preferințe cotidiene asemănătoare. Apartenența la grup este foarte importantă pentru noi ca indivizi. E liniștitor să știi că nu ești singur și, mai ales, că mai există alții ca tine care te înțeleg. Totodată, muzica ne completează și ne încarcă. Ne ajută să ne deconectăm și ne dă restartul de care avem nevoie. Mai ales într-un secol în care sănătatea mentală și emoțională sunt des întâlnite atât pe buzele specialiștilor în domeniu, cât și a oamenilor de rând, muzica poate fi remediul perfect. Din păcate, contextul pandemic a forțat mediul artistic, cu precădere cel de live, cu public, să se reprofileze. De aici și dorința noastră de a căuta variante de a-i sprijini pe cei din mediul independent să își urmeze propriul destin artistic.
Suntem foarte fericiți că încă de anul trecut, în cadrul festivalului Classix, am introdus o nouă secțiune de Classix in art. Cu ajutorul Kaufland România am oferit 3k euro în burse tinerilor artiști independenți afectați de pandemie, iar pentru anul acesta am mărit cuantumul la 5k. Tot în cadrul acestei secțiuni am avut parte și de 10 masterclassuri cu artiști consacrați la nivel internațional, unde au beneficiat 54 de tineri artiști veniți din toate colțurile țării.
Cum ai făcut trecerea de la rock alternativ și muzică underground (Rocanotherworld) către muzica clasică
Strict din punctul de vedere al evenimentelor organizate și al publicului, trecerea de la alternativ la clasică a fost făcută odată cu centenarul din 2018 și implicarea mea în proiectul ALTorchestra. 5 trupe de rock și alternativ din România și-au reinterpretat piesele într-o variantă cu orchestră și au concertat la Iași, București și Cluj. Încă de atunci am văzut magia acestei fuziuni și, mai ales, am savurat din plin uimirea publicului privind experiența trăită la concert, în care lumea simfonică se împletea cu jocurile de lumini, video mapping și melodiile preferate ale trupelor implicate.
Însă, vorbind de instrumente și muzică live, linia între cele două oricum este foarte fină. Sunt mulți artiști care fac parte din diferite trupe de rock, indie dar lucrează în paralel și la filarmonică sau cântă în ansambluri de muzică simfonică sau camerală. La bază, studiile sunt aceleași pentru toți. Plus că muzica este dinamică, fluidă și infinită. Cu cât se experimentează mai mult, cu atât se descoperă noi orizonturi muzicale în care sunetele se contopesc și crează noi universuri.
Cum e publicul român de festivaluri
Lăsând la o parte ultimii doi ani care ne-au făcut să luăm lucrurile de la 0 și ne-au forțat să fim într-o continuă adaptare, în care nicio regulă nu mai era aplicabilă, publicul a rămas în linii mari același. E clar că s-au produs schimbări comportamentale și la el, însă într-o mulțime de variabile, publicul a rămas constant. S-a ajuns la o maturitate care a onorat mulți artiști și organizatori români. Iar când spun asta, mă refer la faptul că mediul artistic și creativ a supraviețuit în această țară datorită oamenilor de rând, care au consumat arta adaptată pandemiei, deseori mutată în online sau au contribuit prin achiziționarea de bilete sau merch acolo unde era posibil. Cred că dacă venea covidul acum 10 ani în România, industria evenimentelor ar fi murit de tot.
Spectatorii s-au obișnuit să prețuiască arta și conținutul artistic. Spectatorii s-au obișnuit să plătească un bilet acolo unde este calitate. Aceste lucruri erau mai puțin întâlnite acum câțiva ani, iar asta o pot confirma și colegii din breaslă. După mulți ani de muncă în educare, s-au văzut și rezultatele. În ani de criză, publicul românesc a uimit plăcut pe toată lumea.
Un exemplu concret este Rocanotherworld, unul dintre festivalurile caritabile pe care îl organizez, în cadrul căruia, odată cu pandemia, am schimbat politica de acces. După 4 ediții în care trupele au concertat pro bono iar intrarea era liberă, în 2020 am schimbat macazul. A fost momentul în care am întors sprijinul oferit de către artiști iar publicul ne-a susținut. Deși am avut o capacitate redusă, în mai puțin de o oră s-au dat peste 50% din biletele la festival. Atunci am realizat că oamenii ne susțin, apreciază munca artiștilor, iar pe noi ca organizatori ne încurajează să mergem mai departe.
Același lucru pot spune și despre publicul Classix, care anul acesta ne-a dat votul de încredere odată cu achiziționarea abonamentelor în avans, deși nu oferisem niciun fel de detaliu privind artiștii. Ne-a flatat. Oamenii aveau încredere în noi, oamenii erau dornici de evenimente de calitate și ne-au fost alături. Iar bucuria cea mai mare a fost dată de mixul de vârstă pe care l-am avut prezent la ambele. Deși vorbim de festivaluri de nișă, cei tineri au predominat în fața scenei. Iar asta ne conferă încrederea că suntem în continuare pe o pantă ascendentă privind educarea publicului românesc. The future is bright.
Ediția de anul acesta
Ediția de Classix din acest an ne-a surprins plăcut și pe noi. Ne doream încă din vară să-l creștem și să ajungem la o variantă mai apropiată de normal însă, în final, putem spune că a ieșit mai bine decât am visat inițial. Pentru mine Classix Festival 2022 in a nutshell sună cam așa: 7 zile, 8 locații de referință ale Iașului, 8 concerte, 8 proiecții de film, un vernisaj urmat de 30 de zile de expoziție, 10 masterclass-uri cu 54 de beneficiari la nivel național, peste 60 de artiști internaționali și 5000 de euro în burse oferite artiștilor independenți români, 60 de parteneri, peste 100 de colegi și voluntari implicați și un public de milioane! Și deși pare o înșiruire de cifre, în spate au fost oameni care au crezut în noi, ne-au susținut, iar deși a fost încă o ediție pandemică cu capacitatea redusă la doar 30%, am reușit să oferim aceeași calitate cu care ne-am obișnuit publicul și partenerii.
Ce urmează
Faptul că este un festival internațional, care reunește artiști din toate colțurile lumii ne obligă să ne raportăm la o organizare de calibru internațional. Ne-am dorit încă de la bun început să fie un reper pe harta turismului cultural european (cel puțin), astfel încât, la nivel de strategie, am mers pe mai multe direcții.
Alături de componenta artistică, ne-am propus în primul rând să scoatem în evidență atuurile pe care Iașul le are, prin însuflețirea clădirilor de patrimoniu. Astfel, am creat povești diferite pentru concerte, încât publicul spectator să fie plimbat prin cât mai multe spații inedite. Totodată, cu ajutorul Iași Travel, am inclus în festival un tur ghidat al Iașului istoric, tocmai pentru a oferi o experiență completă pentru turiști.
În al doilea rând, am activat o perioadă în care lucrurile se mișcă mai greu spre deloc, și anume luna februarie. Ca la orice proiect început, voiam să umplem un gol personal și să rezolvăm o nevoie pe care o simțeam cu toții: de a merge la evenimente și iarna. Marile orașe își realizează agenda pentru toate cele 12 luni ale anului, tocmai pentru a avea un flux constant de turiști și un interes permanent din partea acestora, fapt ce la noi nu prea este întâlnit. Toate evenimentele de amploare sunt comasate în sezonul cald. Noi, având un festival gândit cu precădere indoor, nu avea rost să ne suprapunem cu restul inițiativelor deja existente pe piață.
Totodată, atenția noastră a fost canalizată și pe dezvoltarea relațiilor culturale și diplomatice, tocmai pentru a sparge granițele mioritice și a ne duce our contemporary classic affair, sloganul festivalului, mai departe. Cu multă muncă și puțin noroc, am ajuns la un număr flatant de centre și ambasade care ne-au susținut an de an, precum: Ambasada Regală a Danemarcei la București, Ambasada Regatului Norvegiei în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Polonez, Centrul Cultural German Iași, Institutul Francez Iași, Centrul Ceh, precum și parteneri instituționali: Episcopia Romano-Catolică Iași, Complexul Muzeal Național „Moldova”, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Casa de Cultură a Studenților Iași, Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Opera Națională Iași, Muzeul Literaturii Române Iași, Filarmonica de Stat „Moldova”, Filarmonica din Sibiu, Snyk Denmark, The Norwegian-Romanian Chamber of Commerce, Academia Norvegiană de Muzică, care ne-au găzduit pe perioada festivalului.
Consider cu tărie că cel mai important motor au turismului îl reprezintă arta, sub toate formele și manifestările ei. Mai ales într-un context european, alinierea la standardele culturale ar trebui să reprezinte o prioritate pentru toate orașele din România. Iar astfel de parteneri precum cei menționați anterior, alături de artiștii invitați sunt modalitatea perfectă de promovare turistică. Ne dorim să creștem interesul și către publicul de peste granițe, de aceea și lucrăm constant la strategia de dezvoltare a festivalului.
Deși nici nu am terminat bine ediția cu numărul 3, deja mi-e dor și aștept cu nerăbdare Classix 2023.
