[Acasă în corp] Liana Buzea: Calitatea și sănătate vieții personale nu o văd într-un episod „Uau!” o dată sau de câteva ori pe an, ci în momente frumoase din viața noastră cotidiană

Liana Buzea e cea care a stat în spatele inițiativelor care ne-au dat speranța în mai bine: "Let’s Do It, Romania” si “Plantam fapte bune in Romania”. Era perioada în care făcea munca de activism ecologic în calitate de președinte al unui ONG fondat chiar de ea și alte două colege. Deși succesele din viața profesioanlă se țineau lanț, în viața personală Liana simțea că ceva lipsește. Așa a pornit în călătoria ei descoperire a propriei sexualități și, inevitabil, a propriei identități. În 2016, după multe căutări, a decis să își canalizeze energia spre a deschide o comunitate dedicată femeilor dornice să se dezvolte pe acest plan. Liana, Consilier în Dezvoltare Personală și Sexological Bodyworker™ Certificat și-a dat seama câtă nevoie este de munca ei încă de când a pornit pe drumul ăsta, atunci când cuvinte precum sexualitate sau erotism deveneau adevărate bombe sociale care îi șocau pe cei la care ajungeau.

La nivel colectiv încă avem o reținere, iar pe alocuri și zeflemea, la adresa ideii de dezvoltare personală. Pe subiectul sexualitate e puțin mai mare rezistența. La asta se adaugă și stilul împrăștiat de interacțiune prin social media. Și nu în ultimul rând, abordarea sau mentalitatea aici este să căutăm senzaționalul în intimitate. Pe când eu una am perspectiva că naturalul și relaxarea aduc mult mai multă împlinire în acest plan.

A învățat devreme că și coachii sunt oameni, că și ei au nevoie de susținere atunci când trec prin perioade personale greu de navigat și că trebuie să se lase inspirați de clienții lor și să apeleze, la rândul lor, la cineva care să îi ajute. Mai multe despre lecțiile învățate, călătoria ei și barierele de care a dat, despre cât de important e să rămânem în corp & să îi onorăm nevoile ne-a povestit Liana în cele ce urmează.

Începutul călătoriei tale

Am fost (și rămân) ecologist activist de peste 17 ani. Printre proiectele fondate de mine sunt ”Let's Do It, România!” curățenia țării în anul 2010 și ”Plantăm fapte bune în România” împădurirea pe bază de voluntariat între 2011 și 2017. Chiar dacă pentru societatea românească făceam lucruri utile, frumoase, sau pur și simplu diferite, în viața personală mă chinuiam. Iar când am trecut și printr-o interacțiune abuzivă (numită așa de către o terapeută), am început să caut soluții pentru mine pe subiectul sexualitate feminină. În 2016 am decis să deshid și o comunitate, pentru femei, cu intenția să ne dezvoltăm în acest plan, etic și constructiv.

Acceptarea propriului corp

Sincer, nu știu să spun aici. Am avut o adolescență foarte grea la capitolul acesta. Abia acum, ca adult lucrez cu adevărat la asta.

Limitele promovate de societate in ceea ce priveste frumusetea

Până la frumusețe, iată o parte și mai banală de atât. Sunt o persoană de statură mică și subțire. Am avut un coleg din asociația mea de protecția mediului care a făcut remarci în câteva rânduri pe seama staturii și greutății mele. Aparent, cel puțin în gândirea acestui bărbat, o femeie mică și slabă era greu de crezut că putea fi președintele unei organizații și coordona proiecte la nivel național. M-a surprins că aveam în jurul meu cel puțin un om din generația mea, care lucra în proiecte de schimbat în bine comunitatea, dar gândea mai feudal decât bunicii noștri. Din nefericire pentru noi, ca societate, până la standarde de frumusețe, consider că avem probleme mai mari cu mentalitatea în general. Cât despre mine, nu am gândit așa niciodată. Și nu am râs și nu am făcut glume pe seama trăsăturilor fizice ale oamenilor. O consider o hibă de caracter. Când dau de astfel de oameni, am învățat să-i ignor și să îi scot din cercul meu de cunoscuți sau să ies eu din al lor.

Subiectele despre care vorbești în social media

Domeniul despre care vorbesc public acum este dezvoltare în sexualitate. Și mă concentrez pe femei. Sunt în corp de femeie, îl înțeleg, pot ajuta aici cel mai bine și în condiții de siguranță și pentru mine cât și pentru viața mea personală. Contează foarte mult lucrurile acestea.

Am început în 2016, după doi ani de studiu personal. În 2016 am ieșit public cu acest demers: comunitate pentru femei și dezvoltarea lor în domeniul sexualitate. Am decis să fac pasul acesta fiindcă am considerat că domeniul era absolut natural, util și necesar și în România. Nu pot spune că a fost un drum ușor, chiar și acum sunt mulți oameni care văd tema drept nedemnă de abordat în formatul de evenimente de dezvoltare personală. Dar chiar îmi doresc să ajut la deschiderea aceasta în societatea noastră. Majoritatea ne dorim vieți personale împlinite, ferite de abuzuri sau neîmpliniri inclusiv în planul intimității. Lucrul acesta se poate obține cu o abordare de educare și dezvoltare proprie, în mod etic. Într-o societate civilizată este absolut natural să poți aborda și tema aceasta, într-un mod cât mai împământat cu putință. Intenția mea, prin munca din social media este să aduc noțiunea aceasta la nivelul vieții cotidiene și obișnuite, să aduc înapoi naturalul pe un subiect transformat ne-necesar în tabu.

Reacțiile oamenilor

Inițial, când am anunțat, oamenii au fost șocați la idee. Oricum m-am exprimat, oamenii tot s-au șocat. Cuvintele sexualitate și erotic erau bombe sociale, așadar puteam să spun oricum că tot la fel aveau să reacționeze. La nivel colectiv încă avem o reținere, iar pe alocuri și zeflemea, la adresa ideii de dezvoltare personală. Pe subiectul sexualitate e puțin mai mare rezistența. La asta se adaugă și stilul împrăștiat de interacțiune prin social media. Și nu în ultimul rând, abordarea sau mentalitatea aici este să căutăm senzaționalul în intimitate. Pe când eu una am perspectiva că naturalul și relaxarea aduc mult mai multă împlinire în acest plan. Calitatea și sănătatea vieții personale nu o văd într-un episod „Uau!” o dată sau de câteva ori pe an, ci în momente frumoase și susținute în viața noastră cotidiană. Aici ne trăim relațiile de fapt, în cotidian. Iar pentru a ne face intimitatea frumoasă în locul acesta, avem nevoie de dezvoltare personală reală, împământată.

Cum abordezi subiectul

Prin formarea mea, am avut mult de învățat despre granițe personale, despre ce înseamnă de fapt un coach pe o temă atât de delicată. Am avut un an în care coach-ul meu de la formare mi-a „tocat” conceptele. Noi, la nivel de cultură, avem tendința să le spunem oamenilor ce și cum să facă în viețile lor personale. Motto-ul este: „Stai că-ți spun io cum să faci!”. Asta nu se face în coaching. Din păcate, mulți coachi consacrați (nu doar din țara noastră!) merg pe stil de vânzări agresiv, comunicare autoritară sau bombastică în social media. Încă se face mult click bait. Asta fiindcă se știe că un consumator frustrat este bun platnic, pe când unul liniștit nu cumpără. Consumăm din probleme, nu fiindcă vrem să construim pe termen lung. Consumăm retroactiv, nu proactiv. Valabil și în muncă, și în sănătate. Ori la formarea mea s-a pus problema de autonomie, suveranitate, putere personală, iar comunicarea mea nu este cu titlul de imediat, nici cel de cumpără acum, și nici nu caut să arunc molotoave emoționale. Din contră, caut să aduc oameni care aleg din locul lor de echilibru interior. În accepțiunea mea, atâta timp cât mergi la dezvoltare personală ca să rezolvi, și rar sau chiar niciodată ca să previi sau ca să dezvolți ceva armonios, atunci nu cultivi puterea personală. Din păcate, puțini oameni văd și simt lucrurile așa. Postările mele nu sunt virale fiindcă nu vin cu declanșare de frici sau cu apăsare de butoane, ci vin cu perspective constructive și împământate. Nu e nimic senzațional în a fi așezat. Așadar postările mele au reach mai mic.

Cea mai mare provocare din munca ta

Categoric sunt mulți oameni sceptici la adresa muncii mele, cât și la mine ca imagine. Ca imagine, am ales să mă afișez așa cum sunt: o femeie obișnuită, cu zile mai puțin strălucitoare, cu haine obișnuite, fără machiaj sau foarte subtil. Nu este nimic flashy la imaginea mea, nu sunt vreun fashion icon, nu cumpăr accesorii de lux, nu afișez vreun stil de viață extravagant sau exotic, nu am operații estetice sau intervenții care să modifice imaginea mea în vreun fel. Din rolul de coach, nu consider că reperele acestea garantează cumva că un coach este bun la munca de coaching.

În viziunea mea, oamenii caută capacitatea mea să-i ascult, să le țin spațiul și să îi ajut să găsească soluțiile cele mai bune (inclusiv etice!) pentru ei înșiși în situațiile lor de viață. Cu acești oameni caut și doresc eu să lucrez. Nu sunt mulți care vin din locul acesta la mine, deci asta ar fi unica provocare. Dar știu că numărul lor va crește în timp.

Lecții esențiale

Am două lecții de fapt. Prima a fost ce mi-au spus profesorii mei de la formare (nemți). Aici vă învățăm meserie, aplicăm și noi principiile acestea în munca noastră, dar suntem oameni ca toți ceilalți și putem să avem și noi probleme. Când se întâmplă ceva dureros în viețile noastre personale, mergem și noi la rândul nostru la coachi sau terapeuți și trecem prin același proces prin care trec clienții noștri. Suntem toți oameni, și este important să ne amintim asta întotdeauna.

Iar a doua lecție: oricât de plină de vână mă simt, uneori cineva pe care mi-l doresc alături de mine, ca partener de viață, poate că nu mă vede la fel. Iar în situația asta, văd în continuare ca o femeie cu vână în ea și cu daruri de adus într-o relație frumoasă. Chiar dacă doare că celălalt nu vede sau nu simte la fel.

Ideea de frumusețe când vorbim de femei versus bărbați

Îmi e greu să spun aici. Presiunea este pe ambele sexe să arate într-un anumit fel, să afișeze simboluri ale succesului financiar, cât și imagini ale fertilității (la femei) și ale potenței (la bărbați). Din păcate imaginile exterioare nu indcă întotdeauna realitatea. Pot doar să-mi doresc să ne punem problema analizelor reale de sănătate, fertilitate sau capacitate. Iarăși, să lucrăm mai mult la realitatea palpabilă decât la imagine.

Bărbații și subiectele precum sexualitatea

Fiindcă sunt coach somatic, și mă uit la cum întrupează oamenii propria sexualitate, am o limită anatomică în a-i ajuta pe bărbați să abordeze anumite obiective pe care le-ar putea avea la un moment dat. Chiar dacă știu în teorie, mă feresc să lucrez cu ei pe teme care țin de funcționarea fizică. Acolo îi invit să lucreze cu facilitatori bărbați. Și da, în acel pas, mulți dau înapoi. Nu vor să abordeze teme care țin de propriul corp cu alți bărbați. Iar eu nu am ce să le mai spun sau fac din acel punct. Pot doar să sper că la un moment dat ne va păsa tuturor de calitatea relațiilor noastre intime încât să mergem și să lucrăm toți cu cine e cel mai apt să ne ajute.

Reținerea aceasta nu este doar în România. Fiindcă îmi promovez munca în limba engleză, îmi vin persoane de pe tot globul. Chiar țin să spun că nu doar bărbații noștri au reținerea asta. Nu înseamnă că este în regulă să rămână lucrurile așa la noi. Doar vreau să ne curăț imaginea că noi am fi cu mai multe bubițe în cap decât alții.

Relația cu propriul corp & perspectiva generală asupra vieții

Am să țin explicația simplă: trăim prin corp. Cea mai înaltă formă de spiritualitate este faimosul „Aici și acum”, iar asta înseamnă în corp. Întotdeauna. Relația cu propriul corp înseamnă să fim aici și acum, prezenți, conectați, atenți, să „ascultăm” (sau de fapt simțim) ce-i trebuie corpului, ce-i face bine, și să folosim corpul în mod inteligent (cu grijă, fără surmenare). În plus, corpul a fost proiectat de la natură să se miște. Și, un al doilea plus, în stare de relaxare și plăcere (care e mai mult decât cea sexuală) corpul nostru funcționează optim. Nu în stres, agitație, oboseală, epuizare. Cât din lucrurile acestea le aplicăm? Și cum îi ajutăm și pe cei apropiați să facă la fel? (iar asta e valabilă doar dacă sau când ni se cere ajutorul).

De vorbă cu tine de la 14 ani

Probabil că mi-aș vorbi până la suflet despre calitățile mele (fizice, de caracter) și sigur aș sări peste o perioadă neagră de vreo patru ani de zile (psihologică, emoțională și fizică) de anorexie. Și m-aș încuraja să merg mai repede la un consilier. Culmea, în liceu am avut o femeie consilier, care a stat doar câteva luni acolo. Începusem să lucrez cu ea, chiar îmi plăcea de ea ca om, aveam încredere în ea. Dar au mutat-o foarte repede. Nu știu de ce. Cred că aș fi redus acei ani de tumult, dacă aș fi putut continua lucrul cu ea atunci.

Cum faci față zilelor în care nu te simți în cea mai bună formă

Mă iau ușor. Fac pauze mai dese. Lucrez ce am în ziua aceea cât pot, chiar și dacă nu ating tot ce mi-am propus să fac. Și fac practici de împământare, de calmare, pentru propria plăcere, practici somatice pe care le facilitez și în comunitatea mea. Sau, dacă nimic nu-mi ajută din toate astea, stau 15-20 de minute sub duș cald. Asta mă ajută mult să mă calmez. Alteori mă las cu stările acelea fiindcă știu că de obicei îmi trece în câteva ore. Sau, în cel mai rău caz, dorm câteva ore (asta dacă este ceva foarte greu de dus). Am acceptat că adesea nu obțin ce-mi doresc, oricât de multe eforturi depun sau oricât las lucrurile să se întâmple. Uneori e nu și nu, așa că nu-mi rămâne decât să lucrez cu stările mele.

Frumusețea pentru generațiile tinere

Unica deosebire majoră la raportarea la frumusețe mi se pare că este artificialul: modificările fizice sunt o realitate mult mai ubicuă. Mulți din cei care își fac modificări, nu mai arată natural sau proporțional. Apoi, ca noi toți, văd clar o modalitate diferită în care se propagă reperele. Social media a adus cu sine și dezavantaje la capitolul acesta. Imaginea noastră și felul în care trăim nu mai este „cald” sau natural. La douăzeci de ani ne punem botox, tratăm riduri, umflăm multe părți ale corpului care realmente nu erau așa o problemă de la natură. Și apoi mai este și distanțarea de natură în sine. Și de alte forme de viață. Nu știm să folosim tehnologia încât să ne ajute să fim oameni mai buni. Suntem consumați și transformați de ea. Oare câți mergem în natură și interacționăm cu tot ce găsim acolo (plante, animale) dintr-un loc de înțelegere și apreciere?

De ce e nevoie în România pentru ca oamenii să fie conectați la corp

În primul rând ne-ar ajuta orientarea pe sănătate - și fizică, și psihologică, și emoțională. Ce mâncăm, cât sport facem săptămânal, ce practici de calmare și împământare avem, cât știm să ne legăm la dorințele noastre de suflet.
Apoi, ne-ar ajuta să alegem cu grijă experiențele trăite prin corpul propriu. Avem foarte mult followerism de vedete sau influenceri, copiem sau imităm mult chiar și la vârste mai mari, în loc să ne punem în locul din care să alegem autentic și să construim în mod real ce ne face nouă bine. Iar asta da, se poate face fiind mai conștienți de propriul corp, propriile emoții, dorințe, stări de suflet. Toate se manifestă prin corpul nostru. Prin corp ne trăim viața, de aceea el merită inclus în dezvoltarea personală, profesională, socială, materială sau chiar și în drumul evolutiv spiritual (pentru cei care caută planul acesta).

Cum s-a schimbat perspectiva față de frumusețe în societate

Stereotipurile de frumusețe din revistele glossy (fie ele pentru femei sau bărbați) s-au vărsat acum în social media. Asta ar fi schimbarea pe care o văd. Drept urmare, s-a accentuat presiunea pe adolescenți să arate într-un anumit fel dacă vor să fie văzuți bine de ceilalți. Se filmează mult, în cele mai banale momente, vedem mai mult decât este cazul din viețile lor personale, iar gafele lor pot rămâne mult timp în online și pot fi reactivate oricând. Iar în cazul adulților, cumva succesiul profesional nu lasă mult loc să fie și casual sau chiar să aibă și momente proaste (total umane, de altfel). În loc să fim mai înțelegători cu ceilalți, folosim tehnologia să ne înrăim și mai mult unii cu alții. Aici mi se pare că avem nevoie de dezvoltare personală și colectivă pentru a ne reaminti ce înseamnă să fim oameni, ce e important în viață, ce drum are fiecare (nu a fost niciodată scopul să fim replicile altora, ci să ne găsim propria împlinire).

Ce lucruri faci încă pentru ”frumusețe” la presiunea socială

La presiunea socială mă machiez. Nu fac asta în mod obișnuit, chiar îmi place să stau fără machiaj. Din păcate, în unele situații (lumină artificială sau anumite dress code-uri) mă machiez. Deși, din rolul de coach, munca mea este și rămâne să ascult oamenii care vin la mine, să le țin spațiul și să-i ajut să găsească soluțiile cele mai bune și sănătoase pentru situațiile lor de viață.