Mario Răducanu, sau Mario Fabrika, este un artist din Ferentari la început de drum. Are 17 ani și crede cu tărie în steaua lui artistică. Și-a descoperit pasiunea pentru muzică în timp ce încerca diverse sporturi și și-a dat seama că viața lui e făcută, mai degrabă, pentru versuri și sunete.
Biografia lui, complicată ca a oricărui tânăr din Ferentari, nu l-a împiedicat pe Mario să viseze că într-o zi va putea să se ajute pe el și pe alții. În pofida succesului artistic pe care îl visează, Mario și-a propus să rămână modest și orientat către voluntariatul social.
Înainte să mă apuc de muzică, am gustat din fiecare. Am făcut sport: handbal, volei, rugby și fotbal. La antrenamente făceam fără să vreau rime, versuri, până mi-am dat seama că muzica e pentru mine. Nu m-a pasionat sportul și m-am retras
Mario povestește despre muzică și Ferentari, ce își doreste să faca mai departe, despre familie, bariere si un plan important: sa progreseze si sa faca bani multi pentru a-i ajuta si pe ceilalti copii din Ferentari, de pe strada sau de la casele de copii.
De la sport la muzică
Păi numele meu e Răducanu Mario, sau, cum mă cunosc toți, Mario Fabrika. Ce aș putea să spun despre mine: sunt textier sau compozitor, am 17 ani și tot ce fac acum e să mă ocup cu muzica.
Înainte să mă apuc de muzică, am gustat din fiecare. Am făcut sport: handbal, volei, rugby și fotbal. La antrenamente făceam fără să vreau rime, versuri, până mi-am dat seama că muzica e pentru mine. Nu m-a pasionat sportul și m-am retras. Nu aveam suport financiar să pot face ore de canto sau să înregistrez într-un studio audio, dar nu am încetat să visez că într-o bună zi voi deveni un artist apreciat.
Despre Ferentari
Pai când auzi prima oară numele Ferentari, te poți gândi numai la lucruri nasoale, mizerii, de exemplu: droguri, femei abuzate, copii care îngheață de frig și oameni care se luptă să supraviețuiască de la o zi la alta. Nu îmi este rușine să zic că sunt din Ferentari, dar întotdeauna vorbeam cu mine și îmi spuneam că trebuie să fac ceva cu viața mea dacă nu vreau să ajung ca majoritatea copiilor din Ferentari.
Familia
Sincer, la început a fost greu pentru toată lumea, nu doar pentru mine. A fost greu și pentru ei, îmi puneau bariere, spuneau că nu îmi va aduce nimic de mâncare muzica și ceea ce vreau să fac. Dar a fost unchiul meu lângă mine, pe care îl consider ca și tatăl meu, m-a susținut, nu neapărat financiar, ci moral, și de asta am avut eu nevoie.
Cea mai mare provocare a vieții tale
Mamă... păi viața mea e o provocare! Tot ce fac e o provocare. Oameni noi, acțiuni noi, nu știu la ce să mă aștept. Dumnezeu mi-a dat o provocare în urmă cu 14 ani, când a luat-o pe mama lângă el - nici în ziua de azi provocarea nu este terminată. Dumnezeu împreună cu mama mea vor să vadă dacă mă descurc și dacă fac față în jungla asta care se numește viață.
Oameni și momente care te-au marcat
Da, și le mulțumesc: domnului Ionuț Oprea, Julietei Georoiu, lui Romeo Dediu, care s-au implicat foarte mult în tot ceea ce am făcut. Evenimentul cu The Winners a fost o oportunitate imensă. Mai este și Florin Purice, un om care m-a ajutat foarte mult.
Sfaturi pentru ceilalți adolescenți
Indiferent de bariere, să nu pună la suflet. Orice ar face, să își deschidă inima, să aibă încredere în steaua lor, să nu se lase în baza altora și vor avea succesul de partea lor. Fiecare avem un vis, cum uite, de exemplu, visul meu îl țin deocamdată cu chirie, într-o cameră de hotel, lucrez la el, să îmi mut visul într-un „imperiu, castel”.
Și pentru adulți
Ar trebui cam toți părinții să își sfătuiască copiii, să stea de vorba cu ei, să le explice, să aibă încredere în ei când vor să facă ceva.
Cât de greu îi este unui tânăr rom să să reușească în lumea muzicii
Sincer, este foarte greu, mai ales când ți se pun bariere, când ești obligat să renunți la visurile tale. Dar, indiferent de situație, nu am încetat să visez: nici azi, nici mâine și, de fapt, niciodată. Mi-am văzut de drumul meu.
Discriminarea
Oamenii sunt oricum invidioși pe succesul altora în majoritatea cazurilor, dar pe mine sincer nu m-a afectat pentru că sunt obișnuit cu asemenea fapte și vorbe. Știi și tu cum e în Ferentari sau când te duci prin lume, toată lumea: „ți***ule!”. Eu am trecut peste și asta sugerez la toată lumea, să treacă peste. Știi cum e în viață, taci până se umple paharul și când se umple paharul le spui pe toate. Dar eu am preferat, indiferent de situație, să îmi văd de treaba mea.
Cum poți lupta cu stereotipurile
Implicare, foarte multă implicare! Suport pentru cei care stau în Ferentari! Și să fim mai buni și să ne ajutăm unii pe alții.
Parcursul tău muzical
Oh, să fiu modest, să nu exagerez, dar peste 100 și ceva de piese, aici implicând și piesele la care am dat doar versuri sau am ajutat.
Hai să-ți spun o treabă, Florin Purice a copilărit cu mama și nasul meu. Eu m-am dus într-o seară la supermarket, nu mai aveam suc în casă și m-am dus să îmi iau suc. Mă duc, mă plimb pe acolo și când să ies, intră Florin cu fiul lui. Și m-am dus la el și am vorbit, am ținut legătura, m-a ajutat foarte mult și îi mulțumesc că am înregistrat și la el în studio. Este un om de nota 10, un caracter deosebit.
O melodie inspirată din viața ta
Da, piesa se numește „Povestea mea” – Mario Fabrika. Este piesă inspirată din viața mea 100%, în care îmi exprim ceea ce simt prin versuri. Să înțelegi, fiecare piesă mai-nainte este o poezie. Am vrut să fac ceva diferit de restul, că toată lumea cântă despre faimă, despre droguri, despre bani, ceea ce pe mine nu mă reprezintă. Chiar dacă aș avea bani sau faimă, rămân la fel de modest cum eram și înainte.
Ce urmează
Planurile mele pe viitor sunt următoarele: vreau sa fac bani mulți din muzică, versuri și să progresez foarte mult în domeniul ăsta, să ajut toți copiii de la casele de copii, oamenii străzii, să aibă și ei acolo de un suc, de mâncare.
Interviul de față a apărut în urma proiectului “Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru, unde adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă.
Autoarea interviului, Anca Văleanu, este o tânără din Ferentari pasionată de jurnalism și descoperirea tinerilor talentați reprezentativi pentru cultura romă.
„Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna și zona urbană marginalizată Ferentari.
