[Acasă, în corp] Mădălina Bozeanu: Când eram adolescentă sufeream mult din prisma kilogramelor în plus, care acum ar fi considerate normale

În 2018, Mădălina Bozeanu a plecat în India ca să învețe mai multe despre practica care o ajutase în ultimii ani să ajungă la o pace interioară cum nu mai experimentase, Yoga. Acela a fost portalul spre un univers pe care Madi încă îl descoperă prin mișcare, dans și multă acceptare. Lasându-se inspirată de propria experiență, ea ajută femeile să se reconecteze la propriul corp prin Yoga, Terapii Somatice de Eliberare a Traumei, susține cursuri de dezvoltare personală online, cercuri și retreaturi de feminitate.

Am vorbit deschis despre insomniile pe care le-am avut în pandemie. Și nu mi-a fost ușor inițial, pentru că mă simțeam ca un impostor – instructorul de yoga care nu reușește să adoarmă noaptea. Dar după prima confesiune am observat că lumea își dorea genul ăsta de postări vulnerabile, reale, autentice. Așa că am continuat să împărtășes dificultățile prin care trec, nu doar succesele. Și cred mult în puterea normalizării - să vorbim mai des și mai deschis despre problemele de sănătate mentală, despre imaginea corporală, despre depresie, disociere, sindromul impostorului șamd.

Madi crede cu tărie în puterea normalizării care vine odată cu împărtășirea dificultăților reale ale oamenilor. A înțeles că pe social media, la fel ca în viața reală, oamenii sunt în căutarea sincerității și prin vulnerabilitatea ei îi inspiră să își dea voie să simtă. Despre spiritualitate, acceptare și importanța integrării corpului în procesele noastre de vindecare ne-a povestit mai multe în rândurile de mai jos.

Parcursul tău

Am lucrat 9 ani în marketing și publicitate. Undeva pe la mijlocul perioadei de lucru am descoperit Yoga. Aveam 24 de ani și treceam prin niște momente emoționale intense, oscilam între depresie și anxietate. Dar după prima sesiune de Yoga m-am întâlnit cu o pace interioară pe care nu o mai experimentasem până atunci. În timp am înțeles că era vorba despre reglarea sistemului nervos prin respirație, ancorare în prezent și relaxarea musculară. Senzația de după clasa de Yoga era cel mai bun moment al săptămânii mele, și am continuat în mod intuitiv să practic, până când am prins curaj să-mi dau demisia și să plec în India. Asta s-a întâmplat în 2018 și de acolo o întreagă lume s-a deschis. Am început să predau Yoga la întoarcerea acasă, să organizez cercuri pentru femei și să-mi dau seama că oamenii au nevoie de tehnici mai rapide și mai accesibile de autoreglare. Și așa am ajuns să studiez și alte practici psiho-somatice, iar traseul meu să devină mai mult unul terapeutic.

Procesul de acceptare a ta

Îmi aduc aminte de cea mai vindecătoare sesiune de yoga pe care am avut-o, eu cu mine, pe o plajă sălbatică din Grecia. Era dimineață și eram doar eu cu salteaua de Yoga. Strâmbam din nas la fiecare colăcel pe care îl vedeam pe mine și nu mă simțeam confortabil. Dar eram în vacanță și voiam să mă simt bine. Așa că mi-am propus să practic în dimineața aia în completă acceptare și compasiune cu corpul meu. Ca și cum aș fi cea mai bună prietenă cu mine. A fost un punct pivotal. La care s-au adăugat pe parcurs tot felul de terapii, introspecții, retreaturi și curajul de a-mi arăta corpul așa cum este el pe social media. Și încă mai lucrez la asta.

Cum ai ajuns să vorbești pe social media despre asta

A venit firesc pentru că mereu m-am inspirat din ceea ce trăiam la clasele de yoga, alături de prietenele mele și apoi împreună cu clientele mele. Am citit și citesc mult. Caut informații în afară și experimentez mereu pe propria piele orice tehnică nouă.

Cum abordezi subiectul in postarile tale

Postările cele mai populare sunt mereu cele despre problemele mele reale. Am vorbit deschis despre insomniile pe care le-am avut în pandemie. Și nu mi-a fost ușor inițial, pentru că mă simțeam ca un impostor – instructorul de yoga care nu reușește să adoarmă noaptea. Dar după prima confesiune am observat că lumea își dorea genul ăsta de postări vulnerabile, reale, autentice. Așa că am continuat să împărtășes dificultățile prin care trec, nu doar succesele. Și cred mult în puterea normalizării - să vorbim mai des și mai deschis despre problemele de sănătate mentală, despre imaginea corporală, despre depresie, disociere, sindromul impostorului șamd.

Relația ta cu social media

Pe social media nu stau atât de mult precum ai crede, pentru că îl văd drept un spațiu de lucru, în care muncesc și mă promovez. Prefer să îmi petrec timpul liber gătind sau îngrijind plantele de apartament. Dar dacă observ că anumite conturi îmi trezesc anxietate și nesiguranță despre propriul corp, un simplu unfollow fără resentimente e cea mai bună soluție.

Oamenii sceptici față de ceea ce faci

Nu am nicio problemă să decid să nu lucrez cu cineva care nu își dorește cu adevărat să se schimbe. Din fericire am atras prea puțini sceptici până acum. Poate pentru că sunt destul de directă și de pragmatică, și lumea știe la ce să se aștepte de la mine. Cele mai mari învățături din călătorie

Pauzele și odihna sunt cele mai mari rezervoare de creativitate. Am început călătoria de antreprenor în 2018 și am fost mult timp în survival mode. Paradoxal, când am ieșit din modul de supraviețuire, când mi-am permis să mă odihnesc mai mult, atunci au venit și cele mai bune rezultate și cele mai bune idei. Și este cu ups and downs în continuare. Dar nu m-aș mai întoarce la ce făceam înainte de antreprenoriat.

Spiritualitatea masculină și feminină

Esther Perel spune că în acest moment există o criză a masculinității. Feministele au redefinit poziția femeii în societate, dar pentru bărbați încă nu există o redefinire clară. Și din păcate bărbații sunt într-un con de umbră în ceea ce privește sănătatea emoțională și mai ales imaginea corporală. Cu atât mai mult într-o țară ca a noastră, care este în continuare conservatoare din multe puncte de vedere. Nu cred că bărbaților le e mai greu să se reconecteze cu corpul, doar că o fac prin mijloace diferite. Ceea ce e comple firesc. Dacă o femeie merge la dans ecstatic și un bărbat la o partidă de fotbal, amândoi vor intra în contact cu propria vitalitate, dar în stiluri diferite. Bărbații care vin la yoga sunt la fel de dedicați în căutarea lor spirituală precum femeile. Dar consider că practicile spirituale populare sunt poate prea mult construite pe placul femeilor. Poate de aici dezechilibrul de participare.

Legătura dintre corp și modul în care privim viața

Oamenii sunt în general foarte deconectați de corp și implicit de propriile emoții. Pentru că nu am fost invățați altfel. Sistemul de învățământ este unul strict mental, iar munca a devenit preponderant intelectuală. Majoritatea oamenilor trăiesc de la gât în sus și nu realizează cât de multe daruri sunt în reîntoarcerea la corp. De asta apar somatizările și bolile autoimune. Există mitul că dacă ne găsim echilibrul mental rezolvăm totul. Însă tot ceea ce trăim este experimentat și stocat în corp, de la stresul zilnic la traume, totul se acumulează la nivel somatic. Și nu e îndeajuns să eliminăm factorii stresanți ca să ne echilibrăm. Ci avem nevoie să scoatem excesul de cortizol și de adrenalină din corp prin mișcare zilnică, socializare și tehnici de mindfulness. Cu atenția în corp, pas cu pas, atât cât suntem pregătiți în momentul ăsta. Recomand cartea Burnout de Emily Nagoski pentru oricine își dorește să aprofundeze subiectul.

Fricile adolescenței

În adolescență aveam cu 15 kilograme mai mult decât acum și cred că voi rămâne mereu cu teama că mă pot îngrășa. Au fost niște ani foarte grei în care îmi uram pur și simplu corpul. Sunt conștientă că forma mea se va tot schimba pe parcursul vieții și de data asta sunt sigură că voi ști să am mai multă grijă de mine mental, fizic și emoțional.

Ce te ajută să nu renunți

Dansez în fiecare zi. Dansez când am nevoie de energie, când nu mă simt blocată, când mă simt tristă sau veselă. Este un reset esențial peste care nu trec niciodată: 5 minute la fiecare oră de muncă de birou, sau între sesiunile cu clienții mei.

Pe termen lung rezultatele clienților mei sunt cele care mă motivează. Când văd femei care erau complet deconectate de corp, care traiau cu atacuri de panica recurente, și care acum și-au regăsit pacea, relaxarea și siguranța în propriul corp, nu pot să mă opresc din ceea ce fac.

De ce au nevoie românii pentru o relație mai bună minte-corp

Românii sunt sedentari și dependenți de vreme bună. Îmi place mult atitudinea vesticilor care ies la plimbare indiferent de vreme. Există și semne optimiste la noi: cartea lui Gabor Mate – Când Corpul Spune Nu – despre psiho-somatizare și costul stresului – este best-seller de la lansarea în limba română. Yoga este din ce în ce mai populară și lumea se mișcă din ce în ce mai mult.

Cum s-a schimbat perspectiva fata de frumusete in societate in ultimii ani

Slavă Domnului că există Kim Kardashian! :) Și nu mă refer la imaginea super cosmetizată și artificială pe care o promovează, ci la faptul că a influențat masiv forma “ideală”a femeilor. Acum lumea acceptă să ai forme, să fii plinuță e considerat chiar atractiv. Când eram adolescentă sufeream mult din prisma kilogramelor în plus, care acum ar fi considerate normale. Și ăsta e doar un exemplu. Din fericire (aproape) orice fel de estetică este acum acceptată și permisă. Tind să cred că e mai ușor să fii o adolescentă cu câteva kilograme în plus vs. cum era pe vremea mea.

Ce lucruri faci inca pentru ”frumusete” la presiunea sociala

Am renuntat la multe dintre lucrurile pe care le faceam pe la 20 de ani, obsesia de a nu avea deloc păr pe corp, de a nu avea celulită sau burtică. Acum sunt mult mai relaxată în privința asta, dar un singur lucru încă îl păstrez.

Iarna mă simt foarte confortabilă să nu îmi epilez parul de la subrat. Dar vara, când port rochii și bluze fără mâneci, nu mai sunt atât de încrezătoare să merg ne-epilată. În România încă suntem departe de acceptarea pilozitatății la femei. Cred că o să fiu cu adevărat încrezătoare când o să îmi port părul cum vreau eu și nu o să mă mai intereseze privirile pline de judecată din jur.