În lumea creată de Tehno-Vrăjitoarele Niko G și Kali în primul lor album de trap, planetele sunt guvernate de solidaritate și suroritate, femeile sunt încurajate să se exprime liber, iar cultura romă se împletește cu vrăjitoria și tehnologia. Totul a început cu Vulvatac, piesa pe care Mihaela Drăgan și Nicoleta Ghiță au creat-o pentru unul dintre spectacolele din cadrul Giuvlipen, prima companie de teatru rom din România. Reacțiile primite le-au încurajat să se arunce într-o călătorie muzicală care explorează povești rome complexe și teleportează ascultătorii într-un univers magic care are la bază conceptul de Roma Futurism.
Eu am definit Roma Futurism ca intersecția culturii rome cu tehnologia și vrăjitoria, de asta albumul sună atât de witchy și SF în același timp. De asta l-am și numit Tehno-Vrăjitoarele. Tehno-Vrăjitoarea este această figură din viitor, o femeie care poate să controleze tehnologia, face magie, apelează la forțe supranaturale, e în control cu propriul destin. Mai mult decât atât, în cântecul ”Roma Stars” am explorat cu ideea asta de romi în spațiu, prima cosmonaută romă, idei futuristice la care oamenii nu se gândesc când asociază cultura romă.
Mihaela Drăgan este o artistă multi-disciplinară, co-fondatoare a Giuvlipen, spațiul unde subiectelor tabu li se oferă vizibilitate. A fost inspirată de pasiunea pentru muzică a Nicoletei și amândouă și-au unit puterile ca să creeze un album de trap care să le arate femeilor că muzica nu e o industrie doar pentru bărbați și că versurile de trap și rap pot fi și altfel decât misogine. Împuternicirea femeilor a fost punctul central și în proiectul video „Rezistența este o fată care schimbă lumea”. Aici, 11 fete din întreaga lume își spun poveștile inspiraționale despre lupta împotriva nedreptății, rasismului și urii, iar una dintre ele este chiar Nicoleta. Mai multe despre proiect, povestea albumului Tehno-Vrăjitoarele, descoperirile de care au avut parte și nevoia de a face aceste povești auzite am povestit cu fetele în rândurile de mai jos.
Background-ul vostru
Mihaela Drăgan: Eu sunt la bază actriță, am terminat teatru. Scriu, sunt și dramaturgă, iar în pandemie m-am apucat de film și de video-art. Chiar acum seria video la care am lucrat tot anul trecut este expusă la Rezidența BRD Scena 9, acolo unde am susținut și primul concert live de lansare al albumului.
De muzică m-am apucat datorită Nicoletei, pentru că ea a venit cu inputul ăsta în compania noastră de teatru Giuvlipen, atât la spectacolul Sexodrom, cât și la Romacen. Tot timpul scriam muzică pentru spectacole și lucram cu ea pe muzică de rap, până când ne-am decis să facem acest album.
Credit foto: Amalia Drăniceanu
Nicoleta Ghiță: Eu vin din trupa de teatru PlayHood, acolo am descoperit că iubesc teatrul, muzica o iubeam de mult timp. Acolo profu’ Ionuț Oprea m-a ajutat timp de 2 luni să fac storytelling și poveștile pe care am reușit să le scriu in timpul acestui mentorat le-am transformat ușor-ușor în versuri. Acolo, în urmă 3 ani și ceva, m-au descoperit sora mea Mihaela Drăgan (Kali) și Zita Moldovan. M-au plăcut și am început să lucrăm împreună în proiectele lor, după care am intrat în trupa Giuvlipen. Aici am învățat cu adevărat ce înseamnă rasismul, sexismul, homofobia și multe altele și cât de important e să ai un discurs și principii în viață. Cu ajutorul lor am reușit să ies din zona asta de patriarhat unde tot timpul eram obișnuită să ascult de altcineva, aici a fost printre primele dăți când am fost și eu ascultată cu adevărat. Așa arta mea a fost încurajată și Niko.G formată. Cu timpul am performat în câteva proiecte naționale și internaționale cu teatrul în care am fost ghidată de cele două femei care mă ajută să fac următorii mei pași în viață, Mihaela și Zita.
Credit foto: Amalia Drăniceanu
Povestea noului album
Mihaela: Am pornit de la conceptul de Roma Futurism pe care noi l-am folosit în teatru și în video. Eu am definit Roma Futurism ca intersecția culturii rome cu tehnologia și vrăjitoria, de asta albumul sună atât de witchy și SF în același timp. De asta l-am și numit Tehno-Vrăjitoarele. Tehno-Vrăjitoarea este această figură din viitor, o femeie care poate să controleze tehnologia, face magie, apelează la forțe supranaturale, e în control cu propriul destin. Asta a stat la baza conceptului și știam că versurile o să sune destul de magic. Mai mult decât atât, în cântecul ”Roma Stars” am explorat cu ideea asta de romi în spațiu, prima cosmonaută romă, idei futuristice la care oamenii nu se gândesc când asociază cultura romă.
Totul a pornit când noi repetam la spectacolul Romacen, o co-producție cu Teatrul Andrei Mureșanu. Piesa Vulvatac am compus-o pentru Romacen. Toată lumea a fost “WOW, cât de tare e piesa asta, trebuie să o înregistrați. A trecut timpul, nu ne-am mai ocupat foarte mult de asta, a venit și pandemia și îmi amintesc că acum două veri am cântat la festivalul One World Romania împreună cu FLUID câteva dintre piesele lor, dar am cântat și Gelem Gelem și Vulvatac, piesele mele și ale Nicoletei. La Vulvatac a fost super nebunie, oamenii au cerut și bis, ne-a plăcut mult să fim pe scenă și ne-am zis hai să facem un album pe bune. Eu nu mă simțeam tocmai pregătită, în schimb, Nicoleta e foarte bună, ea face asta de mulți ani și cumva în acești doi ani mi-am luat timp ca să repet cu ea, să mă duc la canto, să ascult foarte mult.
Nicoleta: După ce am început să evoluez și mai mult în muzică, scriind mereu piese separat de ceea ce făceam cu teatrul, Kali m-a încurajat și mi-a dat primul impuls de a vrea să fac mai mult cu muzica. A făcut-o într-un mod foarte profi, așa am început să scriem piese muzicale împreună pentru spectacole și lucrând la asta am înțeles cu adevărat tot ce îmi povestea Kali la proiectele cu teatrul pentru că aici eram în zona mea. La sfârșitul compoziției, a venit cu propunerea de a face propriul nostru album feminist cu versuri antirasiste. Am primit susținerea tuturor, așa că am am putut să îi dau bice și să fiu pusă serios pe treabă. Am reușit și așa am scos primul nostru album.
De ce-ul din spatele albumului
Mihaela: Noi ascultăm mult rap și trap, atât de la noi, cât și din afară. Mi se pare că în genul ăsta de muzică la noi versurile sunt destul de misogine și puerile, iar subiectele sunt femeile care sunt denigrate sau banii. Ne-am dorit să facem un album feminist, cu versuri anti-rasiste și cu versuri mai personale despre noi și mai curajoase, cum sunt cele din Vulvatac. Pur și simplu am pus gândurile noastre pe muzică și tot ce am fi vrut noi să auzim și nu exista. Ne-am dorit mult să ne și distrăm, să sune bine. Să nu fie privit de către oameni ca un proiect social, vrem ca lumea să danseze și să se tripeze pe albumul ăsta.
Credit foto: Amalia Drăniceanu
Ce sperați să ajungă la oamenii care vă ascultă
Mihaela: În primul rând, mi-am dat seama că femeile și fetele tinere se simt foarte empowered când ascultă muzica și versurile noastre. Dacă am reușit să facem asta, deja noi suntem mulțumite. Am observat că băieții nu sunt atât de atenți la versuri, ci mai degrabă la ritm, la beat-uri. Ne spun că le place ritmul de la Gelem Gelem, că vor să facă un remix pe care să-l ascultăm în club. De asta cred că e albumul rezonează diferit pentru cine îl ascultă .Eu pun mult accent pe poveste și pe cuvinte și de asta m-a interesat ca în fiecare cântec să fie o poveste, dar mă bucur și dacă oamenii văd dincolo de asta și le place pur și simplu beat-ul.
Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că se poate face rap și trap și cu alte mesaje decât cele misogine și denigratoare. Aș vrea să înțeleagă că se poate face muzică care să sune ok și cu versuri mai progresiste și mi-ar plăcea mult ca mai multe fete și femei să se simtă inspirate și să nu creadă că asta este o industrie sau un gen de muzică în care doar băieții și bărbații performează. Mi-ar plăcea mult să se ducă mai departe mișcarea asta de Roma Futurism, de romi în cosmos, de vrăjitorie, de femei rome puternice. Mi-ar plăcea mult să fie atenți și la poveste, dar cred că ăsta e defectul meu profesional.
Nicoleta: Sursa noastră de inspirație suntem noi și oamenii ca noi, întreaga comunitate. Mi-ar placea să stârnim în oameni foarte multe întrebări. Dacă ascultătorii ajung să își pună întrebări, primul meu scop este atins și urmează să primească răspunsuri.
Frici&anxietăți la început de drum
Mihaela: Nu prea au existat pentru că ne-a distrat foarte mult lucrul la album.Ne întâlneam, scriam, mai repetam pe câte un beat. Nu am avut niciun fel de anxietate legată de albumul ăsta pentru că nu sunt muziciană profesionistă și pentru mine a fost un alt hobby, un alt lucru pe care pot să îl fac. Mi-ar plăcea să continuu, dar nu e ceva asupra căruia m-aș dedica total pentru că să joc sau să scriu e la fel de important pentru mine. Cred că pentru Nicoleta a fost mult mai important decât pentru mine acest album pentru că e pasiunea ei de când era mică și asta își dorește să facă în continuare.
Nicoleta: Mie personal mi-a fost frică la început că vom primi reacții negative pentru că oamenii nu sunt pregătiți de ceea ce facem noi, dar în timp ce scriam piesele și le mai arătam în stânga-dreapta, mi-am dat seama că oamenii sunt foarte pregătiți de ceva nou și că de fapt asta se caută, iar mesajul nostru poate ajuta multe suflete bogate și sărace deopotrivă. În versurile noastre, clasa socială nu există, vorbim aceeași limbă pentru toată lumea.
Lecțiile învățate din călătoria muzicală
Mihaela: Cred că încă mai învățăm lucruri pentru că abia l-am lansat, abia am avut primul concert la radio, sâmbătă am avut al doilea concert live. Am învățat că e bine să îndrăznim mai mult. Nu sunt mereu sigură pe mine atunci când cânt, așa cum e Nicoleta pentru că simt că o iau de la zero într-o nouă carieră, în muzică, iar uneori mă simt ”prea bătrână” pentru asta deorece eu am primit deja recunoaștere ca actriță și dramaturgă.
Acum de când am lansat albumul, cred că mi-a fost puțin frică de judecăți pentru că nu simt că e zona mea de confort, dar, așa cum am zis, nici nu e ceva ce aș face toată viața neapărat și nu m-aș dedica doar muzcii. Dar vreau să fiu mai bună, clar. Merg la canto în continuare, învăț noi flow-uri, repet mult cu Nicoleta, clar vreau să fiu din ce în ce mai bună. Mă simt diferit să fiu pe scenă cântând decât ca actriță.
Nicoleta: Pe parcursul acestui am învățat că nu trebuie să ai încredere în oameni doar pentru că par într-un anumit fel, ci că trebuie să ai încredere în oamenii care cred cu adevărat în valorile tale. Am înțeles că nu toți oamenii trebuie să fie de acord cu mine și cu arta mea, dar mă pot folosi de asta ca să combin ce îmi place mie cu ce le place altora și să creez acel factor X!
Credit foto: Mono
Procesul de a compune o piesă
Mihaela: Să scriem piesele a fost foarte fun pentru că ne adunam la mine și ne spuneam de exemplu „hai să facem o piesă în care să ne introducem: să spui că ești Niko, vii din Ferentari, că eu stau aici pe Calea Victoriei și cine suntem noi ca femei și ca artiste”. Am vrut să ieșim puțin din stigma asta că romii sunt doar la marginea orașului sau că la marginea orașului, în Ferentari, e foarte nașpa. Nu, e foarte cool și acolo. Nicoleta are o gașcă întreagă de prieteni care fac muzică și sunt foarte talentați. Clipul de la „Cine face ură de rasă” este filmat acolo.
Nicoleta: La început, cel mai greu proces a fost de a adapta stilul meu de rap, trap, hip-hop la mesajele pe care ne doream să le transmitem. Mi se părea că sună aiurea să pui astfel de mesaje pe piese comerciale. Dar upgrade-ul a fost una din cele mai bune idei, a fost ideea lu Kali. Cu ajutorul ei am început să percep și eu lucrurile mult mai profund și am început să cred și mai mult in mesajele noastre! Am prins mai multa încredere și putere.
Cea mai mare provocare din lucrul la album
Mihaela: Noi am lucrat cu un producător româno-ghanez și tipul ăsta pur și simplu ne-a creat o imagine falsă despre cine e el. El părea super tare la început, dar am avut niște probleme oribile cu el pentru că după ce a semnat contractul, ne-a cerut mai mulți bani decât semnase și decât aveam noi. Ne-a șantajat, a spus că nu ne mai dă beat-urile deși lucrasem toată vara cu el la piesele astea. Asta a fost cea mai mare dificultate în tot procesul ăsta.
Cum diferă actoria de muzică
Mihaela: Muzica e totul. Muzică ascultă toată lumea, la teatru nu vine toată lumea. Cu muzica rezonează toată lumea, are o putere imensă, eu asta simt având background-ul din teatru. Mi se pare că poate să fie foarte magic. Și la teatru poate să fie magic, clar. Numai că la teatru ai nevoie de diferite niveluri de înțelegere în timp ce în muzică, printr-o singură piesă, în 3-4 minute poți să aduci oamenii acolo unde vrei și să le modifici starea de spirit. De muzică suntem toți dependenți. Nu cred că putem trăi fără. Asta e diferența dintre un spectacol de teatru și muzică.
Artiști care te inspiră
Mihaela: Mă inspiră artise ca Azizaa Mystic, Jojo Abot, Sampa The Great, Little Simz, Shadia Mansour dar îmi plac și figuri mai mainstream. Ascult Nicky Minaj, Cardi B, Doja Cat, IAMDDB, dar dacă e cineva care m-a inspirat, sunt figurile mai puțin cunoscute.
Feedback-ul ascultătorilor
Mihaela: Cred că noi ne așteptam să primim mai mult hate și suntem surprinse că n-a fost așa. Cred că a fost bine primit. A trecut abia o săptămână de când am lansat albumul și oamenii încă ne tagg-uiesc pe social media, încă descoperă videoclipul, încă descoperă melodiile de pe album și sper să ajungă mai departe, sper să fie și la radio. Deocamdată e doar pe Guerilla, la emisiunea lui Bogdan Șerban pentru că lui i-a plăcut foarte mult, dar mi-ar plăcea să crească din ce în ce mai mult și să se audă peste tot. Nu ne imaginăm că o să fie super big, la nivelul la care a bubuit Johny Romano, de exemplu, deși cred că Niko merită să ajungă acolo, dar cred că mesajele noastre sunt puțin cam mult pentru publicul mainstream care ascultă foarte multă muzică simpluță și comercială.
Dacă o să crească, probabil că atunci va fi și hate, dar deocamdată am avut parte doar de reacții super tari.
Nicoleta: M-am bucurat enorm sa vad că oamenii chiar sunt interesați de muzica noastră nouă pe care o aducem pe piață. Dar având în vedere că albumul ăsta e primul pas pe care l-am făcut, nu avem de gând să cumparam fake views ca piesele noastre să ajungă în trend. O să scoatem piese până vom primi vizibilitatea de care avem nevoie. Pe scurt, lupta noastră abia începe din acest punct de vedere și eu cred că suntem destul de pregătite să facem față și să ne atingem scopurile.
Melodia ta preferată de pe album
Mihaela: Poate ar fi fost Vulvatac, dar am compus-o acum doi ani și m-am obișnuit prea tare cu ea. Mie îmi place Roma Stars cel mai mult dar cred că o să-mi tot schimb preferințele. Uneori îmi vine să ascult Gelem Gelem când simt nevoia de ritmul ăla techno, înainte să ies undeva, Nuanțe când vreau ceva mai emotional, dar așa cum ziceam, cred că preferata mea rămâne Roma Stars.
Nicoleta: Piesa mea preferata este Flex pentru că sora mea Kali face un atac direct către Cheloo, pentru că e piesa în care ne prezentăm și în care vrem să inspirăm putere femeilor. Și Roma Stars e printre favorite pentru că vorbim despre noua noastră lume din afara Terrei unde ne alegem planete și ne aliniem cu stelele, construind o lume ca la carte unde totul se bazează pe solidaritate, suroritatea, susținere și spargerea ierarhiei.
Credit foto: Amalia Drăniceanu
Povestea Giuvlipen
Mihaela: Când am apărut noi, nu exista nimic din zona de teatru rom contemporan. Suntem prima companie de teatru rom și ne-am asumat de la început că suntem o trupă de teatru feministă. Spectacolele noastre au diverse teme, de la istoria romilor cum ar fi Kali Tras care s-a jucat la Teatrul Evreiesc și e despre holocaustul romilor, până la Sexodrom care vorbește despre mișcarea #metoo în România care nu a avut un ecou atât de mare în țară și despre abuzurile care se întâmplă în industria de teatru și film. În Romacen, ne imaginăm o lume utopică cu niște 6 tehno-vrăjitoare rome care hackuiesc partidul Brexit și vor să dea banii imigranților. Am experimentat foarte mult cu anumite spectacole, de exemplu Corp Urban.
Teatrul nostru este contemporan, vorbește despre teme tabu de multe ori. Ne-am înființat în 2014 și am produs încontinuu de atunci, iar misiunea noastră a fost de a ajunge în insituțiile de stat pentru că noi nu avem ca și comunitate romă un teatru rom de stat. În ultimii ani, noi am încercat să punem spectacolele noastre în diferite teatre ca parte din repertoriile lor. Pe lângă teatru, în pandemie am făcut și alte lucruri, eu am făcut un fim experimental cu vrăjitoare și seria video despre care îți spuneam, „Rezistența este o fată care schimbă lumea”, Zita, cealată co-fondatoare Giuvlipen a creat brandul de haine Loly. Am simțit că ne redefinim ca artiste atunci când nu am mai putut juca, iar teatrele au fost închise.
Schimbări necesare în mediul artistic românesc
Mihaela: Cred că teatrul, în general, trebuie să își asume că toată arta este politică. Cred că resursele ar trebui împărțite în mod egal cu scena independentă, iar asta e o super utopie, dar cred că fiecare teatru ar trebui să aibă un program în care să ofere o platformă pentru teatrul independent care mi se pare că e destul de valoros și asumat în România. Cred că mi-ar plăcea să nu mai văd stereotipuri și prejudecăți despre romi în discursul artistic, să nu mai văd în filme aceleași figuri negative, aceleași personaje sterotipice rome. Mi-ar plăcea să văd niște personaje mult mai complexe pentru că despre asta e vorba. Nu e vorba despre un personaj rom bun sau rău, ci despre un personaj rom complex, nu același personaj secundar, bărbatul rom care se ocupă de ilegalități sau femeiea romă needucată care e salvată de un bărbat alb. Mi-ar plăcea să existe o schimbare în discursul artistic în sensul în care aș vrea să existe mai multă diversitate. Nu mă refer doar la comunitatea romă, mă refer la toate grupurile care stau sub invizibiliate. Mi-ar plăcea să nu mai văd diferența asta dintre “ceea ce faceți voi cu teatrul politic este social, iar noi facem arta artă”. Cine definește ce înseamnă talent, artă? Mi-ar plăcea să fie mai multă educație în mediul artistic.
Rezistența este o fată care schimbă lumea
Mihaela: “Rezistența este o fată care schimbă lumea” este un proiect video la care am lucrat tot anul. Primul episod l-am lansat anul trecut în martie și ultimul, al 11-lea, acum, un an mai târziu. Este o serie video care spune poveștile inspiraționale ale unor fete tinere din diferite țări ca Asia Centrală sau Caucaz: Kârgâzstan, Uzbekistan, Buriatia, Armenia sau din Europa de Est:Bosnia, Ucraina, Polonia. Avem 3 povești din România pentru că ne-am dorit să includem și perspectiva locală. Una dintre cele trei povești din România e a lui Niko, alta e a unei activiste rome non-binare, Bianca Varga, iar cealaltă e a artistului Elvisey Pisică, dar de pe vremea când el nu își făcuse tranziția de gen, de aceea se numește Bety Blană de Pisică. Oamenii pot vedea 11 lucrări video în diferite forme ca spoken word, ca muzică, ca poezii sau ca monoloage plus episodul despre fetele din Ucraina al căruit set-up e cel mai teatral și e singurul în care există dialog, toate celelalte sunt performace-uri individuale.
Sunt povești care mie mi-au dat foarte multă putere în timpul pandemiei, atunci când eram foarte down. Pentru că e foarte mult curaj acolo, sunt fete foarte inteligente, sunt fete care vin din regimuri dictatoriale și care se luptă ca să îmbunătățească societățile noastre. Sunt fete care ne arată că personalul e politic și viceversa și cât te afectează un sistem totalitar în care trăiești. Am învățat inclusiv ce înseamnă trauma totalitarismului și cum e să trăiești cu asta, cum e să fii persoană queer și să îți fie frică să mergi pe stradă în anumite țări. Sunt povești de rezistență, ne-am focusat foarte mult pe puterea și rezistența fetelor și pe viziunea lor de a schimba lumea, de a îmbunătăți societățile noaste și de a avansa drepturi. E un proiect frumos, e un proiect la care mie mi-a plăcut foarte mult să lucrez.
Nicoleta: La Scena 9 am avut în cadrul proiectului ,,Rezistența este o fată care schimbă lumea" o galerie de artă unde se difuzau videoclipurile din acest proiect și erau expuse și costumele noastre marca Loly făcute de Zita Moldovan. La final de expoziție am susținut un concert în care am expus și albumul nostru live.
Ce urmează pentru Niko G si Kali
Mihaela: Eu vreau să avem un turneu, să mergem în mai multe orașe, să avem câte un concert acolo. Vreau să mai filmăm un videoclip tot cu aceeași echipă, cu Sarra Tsorakidis care e o regizoare de film foarte mișto. Mai avem treabă cu teatrul, trebuie să facem un spectacol nou, să mergem la Bienala de la Veneția. Tot anul e full, dar în legătură cu albumul asta îmi doresc. Și sper totuși ca piesele noastre să se audă la radio. Cred sincer că merităm și că e timpul pentru o schimbare.
Nicoleta: În viitorul apropiat îmi propun să cresc pagina mea de YouTube, să lucrez la piese individuale și feat-uri. Îmi doresc deja să dăm drumul la următorul album.
