Fotografii care merg la granite si documenteaza criza refugiatilor au parte, cu totii, de un soc din care incearca sa iasa prin ceea ce stiu sa faca mai bine. Asa i s-a intamplat si lui Sorin Onișor, care n-a avut nevoie de prea multe argumente pentru a se duce la granita Siret. Mutat de ani buni in nordul tarii, spune ca, mai degraba, razboiul a venit la el.
Sorin spune ca e nevoie ca refugiatii sa faca doar cativa pasi pe teritoriul nostru, pentru a fi intampinati si a simti ca sunt protejati:
“E o atmosfera din care ai ce invata despre ce inseamna sa fii om, sa ajuti pe cel de langa tine (…).
Ma bucur, pana la urma, cand vad ca au speranta in ochi. Chiar daca in spatele lor e o drama inimaginabila, vad ca se linistesc cand ajung la noi.”
Cunoastem povestea unui fotograf care a mers instinctiv la granita si a simtit nevoia sa impartaseasca imaginile emotionante de acolo cu publicul de pretutindeni.
Implicarea ta
In primul rand sunt fotograf, freelancer; s-a intamplat sa ma mut in Bucovina acum 18 ani si s-a intamplat sa vina aceasta criza a refugiatilor la mine in gradina, cum spun eu, in Bucovina de poveste. Daca tot locuiesc aici, nu puteam sa lipsesc.
Eu ilustrez de 20 de ani viata satului in Romania, si peisajele naturale, dar documentez cand se intampla ceva special in tara, cum au fost inundatiile, sau criza de acum; am lucrat si cu televiziunea romana si cu alte institutii pe acest tip de subiecte.
Inca din prima zi, mi-am facut bagajele si vin zilnic la granita Siret. Am ramas si noaptea, am dormit in masina.
La granita
Stiam ca o sa fie o situatie dramatica, cu foarte multi refugiati, in special femei si copii. Am pus si eu umarul, in felul meu; avand o trecere mare in social media, imi folosesc armele, respectiv fotografiile, pentru a arata lumii ceea ce gasesc eu aici.
Stiu ca oamenii au incredere in mine, ma cunosc de multi ani, si de multe ori primesc cereri din tara si din strainatate. Datoria mea e sa ofer oamenilor informatii si bucurie in suflete, pentru ca fotografia e hrana pentru suflet, chiar si in situatia asta, paradoxal.
La granita s-a creat o situatie speciala, dar ceea ce razbate dupa ce treci de prima bariera a simturilor, este multa umanitate, o karma pozitiva. Romanii s-au mobilizat exemplar, au organizat corturi si intampina refugiatii inca din primii metri pe care ii fac pe teritoriul Romaniei – li se ofera ceai cald, mancare, paturi, transport, cazare.
E o atmosfera din care ai ce invata despre ce inseamna sa fii om, sa ajuti pe cel de langa tine.
Ce te-a marcat cel mai mult
Cel mai mult si mai mult drama femeilor si a copiilor. Mare parte a barbatilor au ramas in Ucraina, desi mai vezi din cand in cand cate unul, cei care se invart si se descurca, asa cum e peste tot in lume.
Indura frigul, stau ore in sir la granita, pe partea lor, dupa ce si-au parasit familiile, casele si nici nu mai stiu daca se pot intoarce vreodata. Cum sa nu te impresioneze, cand ajung la noi speriati, panicati, si dau de valul acesta de omenie si ospitalitate, si vezi cum se lumineaza la fata?
Mai ales copiii, primesc jucarii, primesc dulciuri. Toata lumea le poarta de grija si ii face sa se simta protejati, dupa ce au patit ce au patit.
Ma bucur, pana la urma, cand vad ca au speranta in ochi. Chiar daca in spatele lor e o drama inimaginabila, vad ca se linistesc cand ajung la noi.
Cum ai rezistat emotional
Am patit ce au patit multi dintre fotojurnalistii care au ajuns aici. Prima oara, vazand mame cu copii atarnati de ele, speriati, infrigurati, m-am dat la o parte, m-am facut ca ploua si am asteptat sa imi treaca acel val de emotie. Mi-a venit un nod in gat de mai multe ori, dar am inceput sa ma obisnuiesc si sa incep sa fac fotografii.
O sa si expun din aceste imagini, in jurul Pastelui, la Bucuresti. Vreau sa adun imagini sugestive care sa ilustreze cat mai realist situatia acestor refugiati.
Rolul fotografiilor
Au un rol foarte important, pentru ca de multi ani imaginea are un impact mare in mediile online, un impact direct si imediat, care emotioneaza, mai ales daca fotografiile sunt bine facute si au o poveste in spatele lor.
Uite ce instrument folositor, fotografia, atat ca document, cat si ca hrana pentru suflete.
