In bucataria parintilor a inceput totul, in anul 1997, povesteste Dan Amariei. Intr-o discutie nocturna cu prietenul sau Adrian Albu, aka Koks, l-a “lovit” brusc ideea sa isi faca o trupa de muzica rock, pentru ca tot invatase sa cante la chitara. Koks a fost de acord, au gasit repede si numele: Omul cu Șobolani, si au pornit intr-o aventura muzicala, din epoca benzilor de magnetofon pana in cea digitalului.
Intr-o piata muzicala in care atunci nu avea succes cine facea muzica de calitate, ci cei care cantau despre mare si soare, in vremuri in care rock-ul alternativ abia aparea in Romania, Omul cu Șobolani și-a găsit cu greu locul.
“Ne-am gasit locul in piata muzicala cred ca abia dupa vreo 10-15 ani, pentru ca eram destul de atipici si de nisa. Bine, si acum suntem tot de nisa. Ne-a ajutat foarte mult ca am facut multe videoclipuri si eram la TV (Atomic). Asta a ajutat enorm, ca deh, daca esti la TV, existi”.
Trupa Omul cu Șobolani, formata astazi din Dan Amariei (voce), Nicolae Arama (chitara), Radu Caragea ( chitara bas) și Mihnea Dobrota (tobe), sarbatoreste anul acesta 25 de ani si 8 albume lansate. Pentru ca este an aniversar, baietii au organizat un concurs de design de logo OCS 25 pe site-ul trupei.
Povestim in cele ce urmeaza cu Dan Amariei despre muzica, si aflam ce anume a tinut band-ul impreuna atata vreme.
Aparitia OCS
Mi-aduc aminte ca eram in bucataria alor mei, pe la 1 noaptea, Constanta, 1997, si i-am zis prietenului meu Koks, care era cu chiatara la el, “frate (sau cum se mai zicea atunci) am invatat sa cant la chitara, am facut niste versuri si ne facem o trupa: OMUL CU SOBOLANI”. “ok”, a zis el, la fel de nebun ca mine.
Amintiri de la primul concert
Primul concert a fost in martie 98’, in clubul Big Mamou – Bucuresti. Mi-aduc aminte ca tot zapaugul de Koks s-a suit pe o masa din fata scenei, sa se desfasoare si sa-si faca “linistit” solo-ul de chitara; toate bune si frumoase, doar ca, la un momendat noi strigam toti: “Kooooks, ba, Kooooks, baaa, nu mai ai cablu’ in chitara!” omu’ si-a facut solo-ul, doar ca nu s-a auzit. :)
Cum era piata muzicala cand ati aparut
Am vazut niste postere pe strada, care anunta 25 de ani de 3 sud-est; deci, am iesit in acelasi an; cam asa era piata: cu tot felul de bombe si bombite, fete cu sani care mai peste unde, si niste trupe de rock “pe cult vechi” (Iris, Holograf, ceva frumos); piata “alternativa” era aproape zero. Abia aparusera alde Vama Veche, Vita de Vie (mai erau si IPR, care erau de ceva timp); in rest, liniste si pace. A, si mai era mega-trupa Timpuri Noi; pe care, io, cand am ascultat-o, am adorat-o instant si am zis ca vreau sa mai fac o trupa asa de misto in Romania (nu stiu in ce masura mi-a iesit, dar asta a fost gandul, in modestia mea interioara).
Cred ca foarte tarziu ne-am gasit locul in piata muzicala; cred ca abia dupa vreo 10-15 ani, pentru ca eram destul de atipici si de nisa. Bine, si acum suntem tot de nisa. Ne-a ajutat foarte mult ca am facut multe videoclipuri si eram la TV (atomic); asta a ajutat enorm, ca deh, daca esti la tv, existi.
Din epoca fara digital
Era mai complicat, dar parca mai simplu. Adica, noi am tras primele albume (hai sa nu exagerez, poate doar pe primul) pe benzi de magnetofon. Acum, ai un program, faci un album pe zi (iar exagerez, dar ati inteles de ce); si ca sa fiu cliseistic pana la capat, “acum, se pierde sufletul, se face totul aproape artificial si mecanic” – iar am exagerat, dar pe acolo este ideea.
Ce sfaturi ti-a da tie, cel din urma cu 25 de ani
Eram deosebit de inconstient si fara simtul penibilului; lucruri aparent not ok, dar care m-au ajutat foarte mult, pentru ca nu vrei sa stii cum sunau primele demo-uri; dar si foarte determinat si creativ; pentru ca asa am simtit oportunitatea de a face multe clipuri, ceea ce ne-a ajutat enorm. Pe tanarul Danut l-as sfatui sa tina mana pe chitara, eventual sa se apuce si de pian si sa studieze mai mult canto. Dar, la cat de capos il stiu, sigur n-as avea succes. :)
Schimbarile din trupa de-a lungul vremii
Cel mai important este ca nu ne-am oprit nicio secunda din activitate; adica, noi 25 de ani am bagat non-stop; din `97 doar eu am mai ramas in trupa. Insa, Nucu (chitara), este din `98 pana in prezent, Mihnea (tobe), le fel, tot din `98 (cu o pauza de 2-3 ani, in care a activat in Nitro si Zebre), iar de 10 ani, Radu este basistul nostru constant. Deci, din astia 25 d ani, in ultimii 10 avem o formula constanta, iar inainte, foarte mici schimbari. “Analiza evolutiei” este ca am fost mereu destul de constanti, statornici si uniti.
Cum v-ati alinat dorul de scena in pandemie
Nu prea am reusit sa alinam nimic. Nu am compus nimic. A fost straniu. Cel mai straniu a fost sa cantam cu public stand pe scaun, oamenii fiind departati la 2 metri. Oribil. Iar noi mimam bucuria de a face rock pe scena.
Legatura cu fanii
Am incercat sa tinem legatura cu fanii pe contul de Patreon, dar, mai mult decat atat, anul asta, la aniversarea celor de 25 de ani, am organizat un concurs de design, pentru o sigla personalizata OCS 25. Castigatorul sau castigatorii vor lua toate incasarile din vanzarea tricourilor.
Relevanta muzicii in perioada asta
Traim vremuri complicate. Deloc interesante. Si mi se pare ca lumea s-a departat putin de atasamentul ala din trecut, pe care-l aveau pentru muzici noi. Sau poate doar am imbatranit eu.
Cum ati reusit sa rezistati 25 de ani
Cred ca cel mai important lucru a fost respectul dintre cei 4 membri ai trupei. Pornind de la bani (pe care mereu i-am impartit in mod egal, fara diferente de vechime sau orice altceva), pana la implicarea totala a fiecaruia: unul face contracte, altul conduce, altul aduce concerte, altul mixeaza. E complicat, dar, se pare ca a fost si este util.
Un bilant de viata a trupei, in cifre
Cred avem undeva pe la 80-90 de piese. De pe 8 albume. Cred ca raman vreo 10-15 memorabile, pe care le tot rotim pe la concerte.
Proiecte aniversare
Cum spuneam, am lansat un concurs de tricouri pentru fani, pregatim un concert foarte mare, cu multi invitati, pe 1 august – aniversarea trupei si un documentar OCS 25, care va iesi in decembrie.
