Cine s-a plimbat în ultimii douăzeci de ani pe la concerte mai mult sau mai puțin din sfera underground sigur a dat piept cu urechea de Oigăn și una din trupele în care activează, când la voce, când la chitară, când la bass. A început la Kumm, s-a metamorfozat în Moon Museum, iar de câțiva ani e și parte din Robin & The Backstabbers. Peste toate astea, Oigăn face frumos și solo, noul său album Antimaterie fiind proaspăt lansat și în varianta sa de vinil, acel ceva negru și rotund care se rotește ca soarele în jurul pământului.
Cred că chitara, cel puțin aia acustică sau rece, cum se zice la bufetul suedez, nu pleacă nicăieri. De la Orfeu încoace tot zdrăngăne lumea pe instrumente cu corzi care se pot transporta cu ușurință pe spatele unui asin sau a unei Harley-Davidson.
Antimaterie a fost gândit ca o serie de materii unde fiecare profesor e diferit și cântă pe vocea lui, pe modelul Unkle sau Gorillaz. Dacă vrei să fii mai aproape de ce scrie virtual, îl poți urmări aici pe Facebook, deși are o relație de dragoste / ură cu platforma asta. Și ideal, în timp ce îl citești pe Oigăn, dă-i play aici albumului Antimaterie.
Primele contacte cu muzica
Probabil degete mici ca niște cârnăciori pe clape mari de pian într-o sufragerie de casă de țară cu lumina venind din stânga. Fast-forward, casetele părinților în mașină pe drum spre mare cu Beatles și ABBA. Mult fast forward; “mama, tata, vreau chitară” și pe urmă veneau fete din clasele mai mari să mă/ne asculte.
Mai sus de-atât nu se poate :)
Membru în multe trupe
Fiecare trupă are aroma ei, poante și faze și fraze care devin un fel de mitologie, jocuri de jucat în dubițe, prieteni prin mai toate orașele. Acum strict cronologic vorbind, totul a început cu KUMM, dacă nu aș fi fost acolo, nu m-ar fi invitat Robin să cânt în RATB, iar de nu era RATB, eu n-aveam cum să-l invit să cânte cu Moon Museum. Deci se leagă toate ca ingredientele dintr-o rețetă de fițe franțuzească. În rest, când ai timp să-ți iei ochii de pe șosea ca să te uiți în jur, înseamnă că nu e nimic care să-ți ceară atentia imediată.
Piesa și albumul preferate din tot ce ai scos până acum
Poate “Different Parties” de Kumm, la albume. Știu, e greu și lung, iar “attention span-ul”(scuze de englezisme, nu știu s-o spun frumos în RO) nostru se cam duce dracului - nici nu știu pe cine sau ce să dau vina. Pentru că atunci când îl compuneam trăiam și repetam toți într-o cameră și petreceam aproape fiecare clipă împreună. Fix așa ca-ntr-un film clișeu despre o trupă. La cântece nu pot să mă opresc la unul…cred că dintre cele care se apropie pentru mine de forma ideală a cântecului sunt “Police” de la KUMM, “In your pocket” de la Moon Museum și “În / Îm / Pre / / Ună” de Robin & the Backstabbers.
Influențe și inspirație
Ce-ți mai plac listele! Nu-i suficientă hârtie virtuală pe net. Ar trebui să tăiem toți copacii din Warcraft :) Așa de vineri dimineață, mă regăsesc în amestecul spumos al lui Beck, în melancolia și umorul negru al lui Nick Cave. Iar ca trupe care încearcă combinații cât de cât noi și/dar interesante îmi plac TV On The Radio (ok, n-au mai scos nimic de câțiva ani) și Big Thief (tocmai au scos un dublu album f f f fain pe care îl recomand cu entuziasm).
Cum vezi scena indie
Nu cred că disputa asta indie vs major mai e de actualitate. Și - recunosc - nu cunosc și nu înțeleg pârghiile, predominant economice, care fac să se-nvârtă lumea - atât muzicală cât și cealaltă, mai mare și, pe moment, mult mai înfricoșătoare. Muzical mi-ar plăcea ca piața să poată susține orice demență muzicală, chiar dacă nu produce “hit-uri” pop adorate de multă lume. Cât despre lumea mare…poate doar o extorsiune al unui degajament…if you know what I mean!
Ce ai recomanda tinerilor care acum încep o trupă
Dacă au nevoie de recomandările cuiva de altă generație, mai bine să învețe limbi străine, pentru facultate sau să aplice la e-jobs.
Chitări, chitare sau guitar
Arma mea preferată e chitara acustică de ceva vreme. Poate pentru că n-ai nevoie de atâtea device-uri ca să sune bine. Poate pentru că deranjează mai puțin vecinii și am devenit mai împăciuitor. Sau am rămas atașat de persona de “singer-songwriter” (scuze, din nou, frați patrioți…dar termenul neaoș “cantautor” sună ca…cântar + contor, rudă cu administratorul de bloc) Iar atunci când pun mâna pe chitara electrică am rămas în relații excelente cu Gibsonul meu Firebird, chiar dacă Robin cântă mai des la el. Cred că chitara, cel puțin aia acustică sau rece, cum se zice la bufetul suedez, nu pleacă nicăieri. De la Orfeu încoace tot zdrăngăne lumea pe instrumente cu corzi care se pot transporta cu ușurință pe spatele unui asin sau a unei Harley-Davidson. Cealaltă, cu curent, mi se pare un pic mai dependentă de contextul ăsta pop-rock. Dar, pe moment i-a făcut Jack White respirație gură la gură.
Cartea de poezii
N-am lucrat niciodată la o carte de poezii, M-au lucrat prietenii pe la “spate” și m-au publicat. Scriu în continuare ce-mi trece prin cap, de cele mai multe ori când alerg fără muzică în căști.
Dragoste și ură în Social Media
Este prototipul de love / hate relationship. Streaming-ul satisface ascultătorul din mine. Album nou de - enter numele trupei tale preferate - wow, click, 1,2,3 și… Dar ca om care scrie muzică și care - are, n-are chef sau inspirație - trebuie să și-o promomoveze, nu e ceașca mea de ceai. Mi-aș dori o platformă care să fie subordonată zicalei “tăcerea e de aur”…fiecare zi în care nu postezi nimic să-ți crească reach-ul cu 10%. Ca la conturile de economii. Să fii educat și încurajat să nu postezi decât atunci când chiar ai ceva de spus.
Live-uri care contează
Personal, mă regăsesc mai mult în concertele intime, unde vezi expresiile de pe fețele oamenilor și poți să le zâmbești sau să faci cu ochiul. Dar concertele mari și fest-urile sunt minunate când vine factura la gaze.
Antimaterie
În sfârșit am ajuns la albumul nou? Recunosc că am scris totul dinainte. Pe scurt am avut o idee de album unde toate cântecele au numele unei materii de școală. Asta pentru că sunt convins că starea fiecărei societăți se negociază - cel puțin pe termen lung - la capitolul educație. Și apoi, spre deosebire de școala primară, unde îți vorbește același “guru” timp de patru, mai nou cinci ani, când ajungi în final într-a cincea și fiecare materie are profu ei, e ca democrația după dictatură. Atunci m-am gândit că ar fi fain ca fiecare “materie” să aibă un “profesor diferit, adică o voce care să-i dea mai multă culoare. După modelul Unkle sau Gorillaz, dacă vrei.
M-am simțit mai degrabă ca un casting agent, le-am propus să cânte ceva gata scris, ca pe un rol, dar s-o facă cât mai personal posibil. Eu zic că ne-a ieșit!
Albumul pe vinil
Cred că știm cu toții că în afară de vârful piramidei, lumea câștigă mai ales din concerte. Să scoți vinil nu e greu. Îți trebuie doar bani și răbdare. Profitabil nu e, dar nici pe minus nu ieși dacă ai destui ascultători. Plus că un vinil e ceva frumos care se învârte. Ca soarele în jurul pământului pânâ a venit Copernic și-a zis “stop joc!” ?
What next
Nu sunt programate decât două concerte de lansare a “Antimateriei” deocamdată. La începutul lui aprilie, la Cluj și București. O să cânte cu mine prietenii mei din Cluj, pe care i-am botezat “Nord-Vestul”, Sorin Moraru (Luna Amară), Domi Csergö (ex Kumm & Urma), Ami Crișan (Moon Museum) și Dávid Dáne, care este, pe lângă Dan Georgescu, unul dintre producătorii albumului. În rest, sper să avem o vară “normală” cu multe festivaluri, șosele, beri, bisuri; cât mai puțini viruși mutanți și rachete intercontinentale care să atenteze la specimenele pașnice ale speciei.
