![[Alături de Ucraina] Didona Goanță: Probabil că nu voi uita prea curând ce am văzut. Mame care așteptau și 30 de ore să treacă frontiere. Bătrâne istovite de frig și copii inocenți, cu nasurile roșii, care își vedeau de joaca lor](https://media.iqads.ro/2022/03/fotojet-2022-03-07t114759-260-cover-850.jpg)
În noaptea primei zile de război, Didona Goanță a urmărit la știri ce se întâmplă în lumea de lângă noi, după ce încheiase printre lacrimi vărsate în baie primul eveniment fizic organizat după pandemie. Impulsul, pe care nu a putut să îl ignore, a fost să se implice imediat, însă nu știa cum. La fix a picat telefonul prietenei sale Roxana, care i-a propus să se suie amândouă în mașină și să meargă în Vama Siret pentru a ajuta ca voluntare la primirea refugiaților.
De la fața locului, Didona a scris pe Facebook despre haos, căci exact acesta era tabloul de acolo: un haos generalizat format din mulți oameni și ONG-uri care voiau să ajute, dar nu știau cum, autorități centrale lipsă, iar cele locale depășite de situație.
