In urma cu o saptamana, futurism-ul est european nu trimitea cu gandul decat la o interpretare locala, moderna, a curentului de avangarda italian, de la inceputul secolului XX. Era arta, intr-o lume cu specificul si provocarile ei. Si era ok, aveam timpul nostru liber dedicat pentru arta si review-uri de propuneri artistice. Insa conversatia din spatiul est-european s-a schimbat brusc si arta de consum s-a mutat in social media, printre meme-urile creative cu mesaj umanitar.
In urma cu o saptamana, pe strada Franceza, nr 4, din Bucuresti, oamenii se adunau la Galeria 2/3 pentru vernisajul expozitiei Metatronix 3000, semnata de fotograful Mihai Barabancea. Oamenii isi permiteau sa schimbe pareri, emotii si ganduri despre o estetica distopica, fara sa stie despre replica geopolitca ce urma sa ajunga in spatiul est-european si sa depaseasca limitele realitatii, asa cum o stiam.
Am discutat cu Mihai si cu Claudia Retegan, fondatoarea galeriei, despre cum au lucrat impreuna la conceptul expozitiei, despre motivatiile artistice si temele explorate, precum si despre povestea galeriei si atmosfera de la vernisaj.
Ideea proiectului
Mihai: Sunt obsedat de sci-fi de cand urmaream primele emisiuni cu Alexandru Mironov la tv "Stiinta si Imaginatie" in anii '90. Citeam revista Start 2001. Realismul magic il regasim la tot pasul, experientele mele m-au facut sa vad parte din codul "html" al realitatii. Ironia karmica ma fascineaza. Cautarile astea de fiecare zi m-au facut sa inteleg ca realitatea poate fi hackuita.
Realitatea si fictiunea sunt una si aceeasi. Cand gandesti ceva, devine real undeva. Metatronix 3000 suna ca un produs de la teleshoping, e un nume aleator & generic si inglobeaza perspectiva oamenilor asupra viitorului care s-a upgradat constant, deoarece am avansat tehnologic.
Ma pasioneaza toate tehnologiile uzate moral. Metatronix 3000 e o viziune asupra retro futurismului east european. O lume imaginara pentru ca daca as zice ca e reala, v-ati speria. Empatiez cu instinctele voastre de conservare.
Shooting-urile
Mihai: Fotografiile mele sunt un mix de snap shoturi, docu, street photography si staged. Caut sa nu fie corecte si erorile ma atrag… arunca-le intr-un blender si obtii stilul Mihai Barabancea.
Imaginile cele mai bune sunt mentale si nu le am facut niciodata pt ca n-a existat contextul favorabil sa le pot realiza. Ele ma obsedeaza si am incercat sa le recreez, dar niciodata la fel.
In relatia mea cu oamenii incerc sa fiu tolerant si sa inteleg perspectivele fiecaruia. Fotografiile sunt doar o urma reziduala a unor journey-uri interumane. Am multe povesti, ieri de exemplu am fost arestat din nou de politia din Giulesti pentru ca am intrat in curte la niste etnici care ascultau manele si faceau gratar.
Am facut un shooting acolo cu un model, dar fara acordul proprietarilor... poate sunt abuziv, poate sunt teribil, there is no limit atata timp cat nu furi sau omori sau bati pe cineva... realitatea asta e a tuturor, suntem toti "children of earth". Nu exista granite, avand incredere ca sunt bine intentionat si o sa se termine mereu bine. Se numeste hyper reality hacking si daca te tine, o faci daca nu, doar arati cu degetul pentru ca nu o intelegi.
Conceptul expozitiei. Echipa
Mihai: Am colaborat bine cu toata echipa. Carmen Casiuc, curatorul, a frazat gandurile noaste si a venit cu idei creative. Antonia Cordureanu a creat exccelentul logo-ul y2k al expozitiei. Muzica de la vernisaj a fost mixata de dj Alex si dj Tugay, care rup pe scena trap. Claudia Retegan mi-a imbratisat ideile, she’s creative & target oriented, si a completat excelent conceptele mele.
Realitatea e ori sumbra, ori boring, ce alegi? Alegi sa evadezi ca nici una nu te satisface... si-ti creezi propriul univers si sa-ti proiectezi avatarul personalizat... in lumea ideala suntem pe green screen decupati. Poate noi insine suntem avatarele unor entitati din viitor. Sunt asa multe posibilitati care pot exista si sunt la fel de valide.
Teme preferate
Mihai: Retro Tech & Sex & Magie & Eastopia.
Estetica ta
Mihai: Inovez constant. Fotografiile sunt realizate pe film de 35 mm cu aparate point'n shoot. Am folosit cele mai ieftine filme si lo-fi technologii… Intr-o lume de milioane de megapixeli, am ales emotia. Am creat un colaj de imagini inghetate ca ferestrele deschise pe un Pentium 486.
Cum iti vezi tu publicul
Mihai: Suntem toti unul si acelasi, prinsi in narative diferite. Arta ar trebui sa fie pentru toata lumea, nu doar pentru un public restrans. Incerc sa ma adresez tuturor indiferent de pregatire, nu doar unei elite. Arta m-a respins. Oamenii m-au imbratisat. Iar altii stiu ca sunt cel mai bun si ma urasc, desi le place ce fac, sunt ca un guilty pleasure. Hate me or love me... its the same amount of energy.
Vernisajul
Mihai: "I'm an island boy! I m gonna keep it real." eventurile pe care le organizez sunt un spectacol in sine. E complicat... nu fac o expozitie, creez o experienta. Transmit un vibe. Va asteptam sa vizitati galeria si sa ne spuneti voi.
Galeria 2/3
Claudia: 2/3 galeria ca si gând, in forma sa embrionară a luat naștere in toamna anului 2019, după o vizita la Paris, ultima iarna înainte sa se raspandeasca virusul din Wuhan la nivel global. Motivațiile au fost simple, am vrut sa susțin activ lucrurile in care cred, mi-am dorit o schimbare a mentalității care sa nu ramana doar la un nivel declarativ.
Daca stau si ma gandesc, pe langa pandemie, restrictii, birocratii si alte obstacole pe care le-am infruntat, am avut si mult noroc in acest demers, deoarece, cand trag linie, totul pare ca s-a legat.
Expozitii gazduite
Claudia: Metatronix 3000 este a treia expozitie de la lansarea oficiala din luna iunie a galeriei. Locatia galeriei pe o strada pietonala din centrul istoric aproape de calea Victoriei, face expozitiile accesibile unui public larg chiar si in afara cercului artistic. Astfel povestile si conversatiile difera, de la oameni care ne descopera din intamplare si intra din curiozitate, unii cautand un refugiu de la vreme ploiasa, altii cautand un refugiu din monotonia cotidiana.
Am vorbit si depanat amintiri cu oameni despre fosta utilizare a spatiului ca aprozar gostat din anii pre 90, am atins si subiecte mai interesante de la fragilitatea biologica la concurenta cu perfectiunea automatizarii, am discutat despre munca depusa de artist pentru a iesi din banalitatea unor forme estetice si a gandirii conventionale.
Pentru mine, conversatiile cu adevarat remarcabile au avut ca punct de pornire expozitia in sine si intentia artistului, am simtit de multe ori ca preiau rolul unui ghid care merge cu o lanterna prin noapte incercand sa desluseasca si sa recompuna imaginea de ansamblu.
Publicul
Claudia: Publicul 2/3 este foarte diversificat atat din punct de vedere al ocupatiei, cat si al varstelor, designeri, arhitecti, studenti, profesori, ingineri, artisti, antreprenori, scriitori s.a.m.d. Cei mai multi se despart cu promisiunea unei viitoare vizite, ceea ce nu poate decat sa ma bucure - inseamna ca facem si ceva bine!
Mi-am dat seama ca promovarea este un job in sine, care necesita mult timp si o planificare atenta; am avut doua persoane care m-au ajutat cu redactarea comunicatului de presa si distribuirea acestuia; intr-o perioada destul de scurta, am reusit sa starnim un interes pentru 2/3 galeria si pentru artistii ale caror expozitii le-am gazduit.
Despre canalele de promovare pot sa va povestesc ca am pus si eu postere prin oras, am avut cateva aparitii la radio si cele mai multe preluari in mediul online, sper sa afle din ce in ce mai multa lume despre galerie.
Pentru viitor imi propun sa formam un public indragostit de fotografie care sa inteleaga si sa aprecieze diversitatea acestui mediu.
Managementul in pandemie
Claudia: Nu am un termen de comparatie pre-post pandemie, deoarece este prima data in care ma aflu in acest rol de manager. Am primit multe mesaje in care am fost intrebata despre admiterea in baza certificatului verde, si mi s-a parut de fiecare data foarte ciudat sa restricționez accesul cuiva in baza unei decizii personale.
Cum l-ai cunoscut pe Mihai
Claudia: I-am scris un mesaj pe Instagram, apoi ne-am intalnit, asta fiind in octombrie 2021 si cam la cateva saptamani am inceput sa lucram la Metatronix 3000, desi atunci inca nu avea un nume expozitia.
Mihai poate deveni foarte cameleonic, stiind cum sa creeze situatii fotografiabile in jurul sau. Fata de fotografiile lui Mihai nu ai cum sa ramai indiferent, te forteaza la o reactie, fie ca ti-ai propus asta sau nu, fotografiile lui iti invadeaza subconstientul.
Negocierile pentru expozitie
Claudia: Negocierile au fost destul de lungi, cea mai grea parte pentru amandoi a fost sa intelegem cum sa comunicam, sa negociem lucrurile care chiar conteaza, sa lasam de la noi, sa renuntam la preconceptii personale si la acel "stiu eu mai bine" din beton armat.
Pentru 2/3 este important sa expuna si sa sustina fotografi romani precum Mihai, care formeaza un nucleu al discursului fotografic contemporan. El creeaza multe controverse prin arta sa, personal cred ca acest lucru este incredibil de greu de obtinut pe termen lung, fara a cadea in prăpăstiile clișeelor si in abisul mediocritatii.
Conceptul
Claudia: Am pornit de la ideea initiala a lui Mihai care mi-a spus ca dupa experienta pandemiei s-a gandit sa faca o expozitie despre tehnologie dintr-o perspectiva futuristo-estica. Dupa primele conversatii nu mi-a fost foarte clar despre ce vorbim, ma tot gandeam la futurism si cum naiba facem o expozitie in 2022 despre acest curent de la inceputul secolului 20; apoi Mihai a venit cu laptop-ul si cu o selectie generoasa de imagini pe hard-drive si am inceput sa conturam o selectie, apoi a urmat titlul si o infinitate de asocieri si conglomorate fotografice.
Este extrem de dificil pentru un fotograf care lucreaza in stilul lui Mihai sa faca selectia finala a imaginilor, tentatia de a adauga sau de a schimba ceva este mereu prezenta deoarece lucrarile sale traiesc si exista intr-un corp fotografic fara serii definite formal, el construieste un univers cu un flux continuu de fotografii.
Au fost cateva momente cand amandoi am renuntat si nu credeam ca vom finaliza expozitia, din fericire, au intervenit si alte persoane care sa ne mai traga de maneca si sa ne intrebe cum continuam.
Antonia Cordureanu cred ca a avut acest rol la un moment dat, la inceputul anului. Apoi a intrat si Carmen Casiuc in proiect, avand rolul de curator, am avut cateva conversatii cu ea care au schimbat considerabil expozitia.
Vernisajul
Claudia: A fost un haos fain, am fost placut surprinsa de numarul mare de vizitatori, m-am bucurat sa vad cum se aglomereaza strada din fata galeriei pana la refuz. La un moment dat, se stransese un crowd in fata dj-ilor care dansa, la bere era o coada constanta, cei cu care am reusit sa vorbesc despre expozitie pareau impresionati de evenimentul in sine, dar cu atat mai mult de fotografiile expuse.
Am facut topurile celor 5 fotografii expuse cu prietenii, ceea ce recunosc ca a fost un task mai dificil decat pare.
Scena artei contemporane romanesti
Claudia: Este intr-o continua dezvoltare… diversificarea scenei dpdv-ul aparitiei mai multor artist run spaces, este un semn ca in Bucuresti iesim incet incet din acea paradigma rigida ancorata in trecut si ne deschidem catre moduri de a gandi.
Din punctul meu de vedere, bienala de arta din Bucuresti traieste intr-o coma din care unii poate mai spera la o resuscitare miraculoasa. Ca sa inchid intr-un spirit pozitiv, ma bucur foarte mult ca am pornit pe acest drum in Romania, cu 2/3 galeria.
