[Alături de Ucraina] Andreea Nechita: Cred că statul suntem cu toții. Fiecare dintre noi este o bucățică din acest stat și fiecare dintre noi e dator să contribuie la binele comun

Oameni care au plecat de acasă doar cu hainele de pe ei. Oameni care și-au strâns câteva provizii și schimburi, și-au luat pisicile și cățeii, și au apucat calea exilului. Mame singure cu copii mici, care fug din calea morții lăsându-și acasă rudele bătrâne și bărbații apți de luptă. Bolnavi care nu mai au acces la tratamente, femei care nasc în adăposturi subterane. Așa arată realitatea lui 2022 în acest moment, pe care atât l-am așteptat să vină, ca să reînvățăm să trăim fără frică după doi ani de pandemie, încât nici nu prevedeam că vom intra direct într-o criză mai mare.

Este război. Sunt sute de mii de oameni nevinovați, care au nevoie de sprijin, iar România este locul aproape de țara lor unde îl caută. Până să se organizeze la nivel macro statul român cu ajutoare pentru refugiații ucraineni, oameni de bine și ONG-uri au intervenit prompt acolo unde a fost nevoie și fac apel la solidaritate. Una dintre organizațiile care s-a mobilizat a fost Asociația Magic, iar Andreea Nechita este cea care a coordonat operațiunile din primele zile.

”Îmi povestea o mamă cum a plecat de acasă. Ea locuia în Odessa, împreună cu băiețelul de 3 ani și părinții ei. Momentul care a făcut-o să strângă o mână de haine, ce mâncarea avea în frigider și să plece, a fost cel în care o rachetă a trecut razant chiar prin fața ferestrei.

Strângem și dăm mai departe povești ale binelui în această perioadă și începem astăzi cu Andreea. Ne-am fi dorit să nu trebuiască vreodată să punem ”bine” și ”război” în aceleași povești, dar iată că am aterizat într-o realitate halucinantă, la care învățăm să ne adaptăm din mers. Din dragostea de aproape și din umanitate, suntem alături de Ucraina.

Mobilizarea

Mobilizarea în Magic a început din prima zi de război, căci acela a fost momentul în care am hotărât să ajutăm și noi cu tot ce putem. Pur și simplu nu am putut rămâne indiferenți în fața suferinței copiilor și a părinților nevoiți să fugă din calea războiului. Noi avem în grijă 10 mii de copii cu boli grave, de frații lor, de părinții lor. Așadar, instinctual acesta de GRIJĂ față de astfel de familii s-a declanșat imediat și în câteva ore aveam, deja, planul făcut.

Cum ați intervenit

Am căutat să acoperim, în primul rând, nevoile imediate: transport și cazare. Comunitatea de voluntari care ne ajută în proiectul Șofer de Suflet (oferim transport gratuit pentru copiii grav bolnavi, de acasă la spital și înapoi, acasă) s-a activat în mod exemplar, a fost aproape gând la gând cu noi. Zeci de voluntari au mers pur și simplu la frontieră și au preluat refugiați, iar în același timp, au fost pregătite locurile de cazare.

Am pus la dispoziție MagicHOME-urile din București, Iași, Chișinău și Viena, precum și spațiul din MagiCAMP, în total, 65 de locuri. În două zile am fost deja full, așa că am apelat și la ajutorul unor oameni care și-au dăruit casele sau al unor hoteluri. Bineînțeles, acești oameni au primit, grație mâinilor de ajutor venite către noi, hrană, îmbrăcăminte, produse de igienă, asistență medicală (avem, printre ei, copii cu diagnostic oncologic sau cu dizabilități), asistență juridică, etc. În momentul acesta, am contorizat peste 150 de persoane ajutate, dar cifrele se schimbă de la o oră la alta.

Răspunsul românilor la solidaritate

Pot spune că în timp ce curg mesajele cu cereri de ajutor, vin și celelalte, cu oferte de ajutor. Iar sentimentul pe care îl trăim este uluitor. Voluntarii pleacă de lângă ai lor, că e zi sau noapte, weekend sau nu, să ia oameni de la frontiere și să îi adăpostească, în siguranță.

De cealaltă parte, oamenii ne oferă din ce au și ce pot: de la o pungă cu haine până la propria casă. Ne impresionează și donatorii care nu doar dăruiesc cee ace pot, dar cheamă în această comunitate, a binelui, alți donatori, oameni care poate ajută cu bani, poate cu mâncare, poate cu un adăpost.

Ce v-a impresionat cel mai tare

Ne-au impresionat foarte multe lucruri. Dar poate cel mai mult ne-a impresionat curajul mamelor care au pus toată viața într-o valiză, și-au luat copiii mici și au fugit din fața războiului. Au parcurs mii de kilometri, au tremurat de frig și de frică, au răbdat de foame, au așteptat ore interminabile la frontiere. Apoi, s-au pus în brațele noastre, și-au lăsat copiii în grija noastră și, cu același curaj, s-au adaptat unei lumi noi, necunoscute.

Sunt foarte multe povești. Dar, uite, ieri îmi povestea o mamă cum a plecat de acasă. Ea locuia în Odessa, împreună cu băiețelul de 3 ani și părinții ei. Momentul care a făcut-o să strângă o mână de haine, ce mâncarea avea în frigider și să plece, a fost cel în care o rachetă a trecut razant chiar prin fața ferestrei. Bunica a ales să rămână alături de bunic, s-au ascuns amândoi în pivnița casei, fără mari rezerve de hrană. Ea, a luat copilul și a plecat cu el spre necunoscut. Acum, mămica și copilul sunt bine, sunt cazați în MagicHOME Marie Curie.

Provocările de acum în coordonarea Asociației Magic

Din momentul în care a izbucnit acest război, întreaga echipă a lucrat la foc continuu, pe ambele fronturi – pentru a sprijini în continuare familiile cu copii grav bolnavi, de care avem grijă în mod obișnuit, dar și de familile din Ucraina, care cereau ajutorul încă dinainte de a ajunge în România. În aceste zile am adunat câteva ore de somn, pentru că efectiv nu a fost timp pentru așa ceva. Strigătele de ajutor veneau necontenit și fiecare dintre noi a preluat câte o bucățică din misiunea asta. Unii au răspuns la telefoane, alții au tradus – pentru că unii ucraineni nu vorbesc nici limba engleză - alții, s-au dus la frontiere să preia familii sau au stat în MagicHOME-urile pregătite pentru a-i primi acolo cu tot ce trebuia: hrană, haine, produse de igienă. Pe lângă toate acestea, am preluat mesajele oamenilor care s-au oferit să ne ajute.

Cele mai vulnerabile categorii de refugiați de până acum

Mamele. Mamele singure. Femeile care s-au despărțit de soții lor la graniță și au venit într-o lume total necunoscută cu unul sau mai mulți copii. Multe dintre mamele care au venit în România au trei copii. Doar imaginați-vă un drum presărat cu bombe, frigul, teama și foametea de până în România, pentru o mama cu trei copii mici…

Cum apreciati implicarea statului român

Cred că statul suntem cu toții. Fiecare dintre noi este o bucățică din acest stat și fiecare dintre noi e dator să contrbuie la binele comun cu tot ce poate.

Ce măsuri urgent ar trebui să ia autoritățile

Cei mai mulți refugiați au probleme legate de documente. Unii au acte de identitate, dar nu au pașapoarte, ceea ce înseamnă că nu pot părăsi România, deși rudele, prietenii, îi așteaptă în străinătate, cu toate aranjate. O problemă majoră este faptul că mamele nu pot ieși cu copiii din țară pentru că…nu au consimțământ din partea tatălui. Suntem cu toții de acord că nici nu ar fi avut cum să îl aibă, doar au fugit din calea războiului cu ce au putut, lăsând în urmă soții, tații, pe care nici nu știu dacă îi vor mai revedea.

Cred că trebuie să îi ajutăm până la capăt, pe acești oameni. I-am preluat de la graniță, i-am transportat, i-am cazat, i-am hrănit, le-am dat haine. Acum, trebuie să îi ajutăm să ajungă la ai lor. Despre asta este vorba, despre a ajuta până la capăt.

Contact pentru ajutor și donații

Oamenii care doresc să ajute ne pot suna la numărul: 0724.003.696. De asemenea, ne pot scrie pe adresa [email protected].

Contul în care pot dona este:
RO19BACX0000001062715000 (să fie specificat UCRAINA).