[Starea de bine] Ioana Hudiță: Mi se pare că “nesănătos” este o nuanță de gri aflată între viață și moarte pentru că are un pic din amândouă

Pentru că fiecare om este un univers, fiecare își este dator să caute cea mai bună formă de mișcare pentru el, cel mai bun regim alimentar, ”pilonii” pe care să își construiască stilul de viață sănătos, potrivit. Deși la un moment dat aceștia se pot nărui, din diverse motive, Ioana Hudiță crede că putem oricând fixa unii noi, în funcție de etapa vieții în care suntem. Odată cu interiorul și exteriorul care ni se schimbă, nevoile pot și ele deveni altele.

Ioana este instructor de yoga. Oamenii care lucrează cu ea caută în primul rând o stare de liniște, de bine în corp și în minte, vor să se conecteze la corpul lor, să își îmbunătățească postura, mobilitatea articulară, să învețe să respire corect. Unii aleg yoga pentru a scăpa de durerile de coloană sau pentru a se echilibra hormonal și emoțional. Posturile și flow-urile de yoga sunt diverse și pot ajuta în nevoi de tot felul.

”Yoga a adunat mulți fani de când cu pandemia, pe unii din plictiseală, de curiozitate, de oportunitatea momentului, pe alții din nevoia psihică de liniste și din nevoia fizică de a desface tot ce a înțepenit de atâta stat la birou.”

Cu Ioana Hudiță povestim despre mișcarea fizică fără durere, fără heirup și oboseală și despre echilibru - care devine din ce în ce mai mult un privilegiu.

Părți din povestea ta

Partea vazuta. Povestea asta nu are un inainte si dupa corporatie sau birou. Drumul mi-a fost destul de direct, desi nu stiam exact spre ce ma indrept. Yoga a fost in poveste de cand aveam 11 ani, dar este amuzant cum abia pe la 20 am aflat ca se numeste yoga. Prin liceu m-am intrebat ce vreau de fapt sa fac in viata mea: in minte imi era total neclar, in inima raspunsul a fost sport. Asa ca am facut facultatea de educatie fizica si sport (ANEFS/UNEFS) si in anul 2 am inceput sa predau aerobic la o sala. La finalul fiecarei ore faceam vreo 5 min de stretching cu participantele si cu mare satisfactie imi dadeam seama ca ma regasesc si imi place in special partea asta a orei. Tot in acel an (2007 sau 8) am ajuns dintr-o fericita intamplare la o ora de yoga si atunci mi s-a aprins beculetul: la 11 ani faceam yoga, nu doar gimnastica! Placerea si entuziasmul acestei revelatii mi-au fost combustibil de atunci si prin circumstante minunate am ajuns sa si predau yoga in 2011.

Partea nevăzută a poveștii. Din adolescență am gasit un mecanism de management emoțional si control al vietii mele prin controlul greutatii corporale cu dieta si sport. Sigur ati auzit de anorexie si bulimie. In acelasi timp dezvoltasem o pasiune radicala pentru sanatate, tot ce este sanatos si slabire pentru sanatate. Ei bine, ne-am împrietenit si am dansat într-o stransa imbratisare secretă vreo 12 ani, ne-am ocrotit una pe alta fara sa stie nimeni. Ca sa înțeleg mai bine ce mi se intampla, mi-am facut lucrarea de licenta pe tema tulburarilor comportamentului alimentar la sportivi si non-sportivi. A ajutat sa vad mai clar cauza si de ce am nevoie de fapt. Sportul era esențial ca sa ard calorii si sa ma tin slabanoaga. Imi placeau in esenta lor miscarea, alergarea, dansul, toata libertatea pe care o simteam in corp. Fix aceasta placere si satisfactie erau in enorm contrast cu starea de război împotriva propriului corp pe care o perpetua anorexia (momentan dau vina pe ea ca sa scurtez povestea). Credeam cu convingere că fac toate astea în numele sanatatii. Mi se părea combinatia castigatoare: sa fiu skinny, sanatoasa si sa imi placa demersul de a ajunge acolo, nu-mi imaginam viata altfel. Desigur, niciodată nu am fost multumita de greutatea mea, oricat sport si dieta tineam, asta a fost un indiciu ca “metoda” mea nu este de lungă durata.

Fast forward sarind peste niste detalii, la 27 de ani sistemul a cedat de atata “sanatate” si mi s-a declanșat hipertiroidismul. A fost o binecuvântare ascunsă. Nu am mai putut sa alerg sau sa fac efort fizic, simplu urcat al scărilor la metrou in ridica pulsul la 200. Nici posturi yoga sofisticate nu mai puteam face. Atunci a fost clar ca pentru a reechilibra lucrurile aveam nevoie de meditație si respiratie yoghina mai mult decat oricand. Am folosit tehnicile pe care le știam, am cercetat si invatat altele, am ajuns la Plum Village si la vipassana in India. Am folosit uleiuri esentiale de smirna si tamaie. Deci am facut cam tot ce este cool sa faci ca yogi pe instagram. Am avut realizari, constientizari, mi-am updatat niște idei si am modificat felul de a privi viața. Hipertiroidismul a venit ca un upgrade mascat pentru tot sistemul. Analizele au revenit la normal într-un an, anorexia, bulimia, mâncatul emoțional si războiul cu corpul s-au șters complet din sistemul meu. Mă uit acum înapoi cu sprâncenele ridicate si zic WOW. Iată confirmarea ca unele lucruri se intampla fara înțelegerea si dincolo de intervenția minții logice.

Cum știi că ești pe calea cea bună

Mentori si semnificație, acestea ma tin pe “calea buna”. Profesoara mea de gimnastica a fost si metorul meu, doamna Elena Tutan. Cu ea am facut yoga de cand aveam 11 ani si de la ea am aflat de nadis, chakre, prana si puterea iubirii de a vindeca. Îmi suna mai bine decat orice idee de film cu supereroi si de atunci am simțit ca asta da semnificație vieții mele. Am simțit fără sa pun in cuvinte, de conștientizat a mai durat minim 10 ani. În acest interval de timp am făcut lucrurile intuitiv sau cum se spune, pe bajbaite.

Cand simt nevoia de ancorare si direcție le cer susținerea profesorilor mei (doi sunt in Romania, alti 2 sunt in State). Lumea moderna yoga este plina de idei pestrite desprinse din mai multe școli tradiționale si cât timp nu mergi pe o singura cale/traditie te poate fura valul de new age spirituality si te poate duce nu se stie unde - ma rog, vorbesc pentru mine acum. Chiar zilele aste particip la un workshop cu informații “new age” si ca sa integrez noile perspective (fara conflict cu celelalte) am cerut ajutorul unuia dintre profesorii mei. Pană la urma, nimic nu este inerent bun sau rău cât timp îi dăm măcar un context si o intentie.

Sa invat si sa dau mai departe, acesta este alt lucru care ma tine in aliniament si pe o cale buna in viata mea. După ce am terminat facultatea de educație fizica si sport (2008) am prins niște burse pentru master una în Franța (2009), alta in Statele Unite ale Americii (2013) - cel mai mult m-au transformat nu neapărat ce am invatat acolo, ci viața infuzata de aceste culturi. In State am facut si trainingul inițial de 200 de ore de yoga teacher, de atunci revin an de an pentru alte cursuri. Cand sunt in America simt ca privesc in viitorul yoga si al fitness-ului. In India am ajuns de 3 ori tot pentru cursuri - data viitoare mi-as dori sa stau pe acolo măcar 3 luni legate, iubesc India cea colorata.

Mai este un indiciu ca sunt pe o cale buna. Sa simt entuziasm, satisfactie, curiozitate atunci cand aleg sa studiez sau sa fac orice fel de investiție de timp, bani si atenție in lucruri si oameni. Dacă simt una din astea, atunci sunt pe calea buna. In etapa in care sunt acum, starea de război, critică si nemultumire fata de mine mă încetinesc din evolutie, sunt neproductive. Recunosc, nu de puține ori mă surprind în aceste stări, iar atunci fac efortul sa ma inteleg si sa gasesc ce am nevoie dincolo de ele (mult mă ajuta anii de psihoterapie si noile skill-uri dezvoltate).

Echilibrul minte-corp

Aici nu prea am înțelepciune de împărtășit. Am avut multe principii de care m-am prins ca de niste stalpi in mijlocul furtunii. Si la un moment dat s-au sfaramat. M-am prins de altele si tot asa. Am avut principii de nutritie, de antrenament, de practica yoga “adevarata”, de relatii, principii pentru toate. Momentan mă ghidez în a menține echilibrul în/între corp si minte afland despre mine cat mai multe (psihoterapie power!), intelegand ce am nevoie (adesea găsesc alte nevoi în spatele nevoilor), cercetand ce resurse si opțiuni exista în exterior si punandu-le fata in fata (cu atat mai bine dacă am norocul sa mă prind cat mai devreme ca de fapt am resursele chiar in mine si nu imi trebuie ceva din exterior). Apoi ma uit ce este in aliniament cu mine. Aliniamentul este de fapt felul in care ma simt raportand nevoia mea la opțiunea externă (mancare, practica yoga, curs, relatie, orice vreau sa conectez cu sistemul meu). So far, so good.

De evitat pentru a nu cădea în extreme nesănătoase

Pentru ca sunt și vor apărea in continuare voci (și poate niciodată suficiente) care susțin ideea de a face sport pentru ca este sanatos pentru corp si pentru psihic, produce stare de bine si endorfine etc, aleg sa fiu eu bad cop aici spunand ca a face sport se poate transforma într-o adictie. Si astfel, devenim si sănătoși si prizonierii misiunii. Sportul, mancatul sanatos, yoga, pot deveni adictii sănătoase, raman mecanisme de distragere și coping lasand neadresate nevoi emoționale. As vrea sa zic mai multe, dar nu sunt psiholog și îmi asum posibilele erori.

Tot rolul de bad cop am sa-l joc din nou spunand ca este fina limita dintre admirabila disciplina in urmarea unui program sanatos si fanatismul/fixatiile/adevărurile absolute/“this way is the only way” kind of way. De exemplu: doar dieta X este ideala pentru specia umană; asculta-l pe Guru Y pentru ca deține adevărul si numai yoga lui este cea adevărată; antrenamentul Z este cel mai bun si toata lumea ar fi sanatoasa dacă l-ar face; ceva mai bun decat X nu exista in acest domeniu. Ideile de acest gen sunt ca niște ochelari de cal care ne îngustează potențialul de dezvoltare și ne transforma in prizonieri.

Mi se pare ca “nesanatos” este o nuanță de gri aflată între viață si moarte pentru ca are un pic din amandoua, iar asta este dificil de digerat. Mai las o idee si gata: personal, cred că moartea este total sanatoasa si în armonie cu viața, doar ca sunt putine cursuri si antrenamente care sa pregateasca aceasta intalnire naturala si chiar spirituală.

Din practică, cum se raportează oamenii la un stil de viață sănătos

Am sa vorbesc din perspectiva antrenamentului fizic. Mi se pare ca multor români încă le mai place antrenamentul cu heirup, topaiala, oboseala, durere, dat in branci si sustin filosofia ”no pain, no gain”. O alta proportie practica mișcarea lejera cu scop de socializare. Alții opusul - sedentarismul total. Sau celălalt opus - workoholismul incat nu mai ramane energie de antrenament fizic (chit ca dorinta ar fi). Cred ca yoga a adunat mulți fani de cand cu pandemia, pe unii din plictiseală, de curiozitate, de oportunitatea momentului (cu atatea ore online), pe alții din nevoia psihică de liniste si din nevoia fizica de a desface tot ce a înțepenit de atata stat la birou. Eu sunt incantata de numărul din ce in ce mai mare de oameni care se antrenează in aer liber! Si inca ceva: mi se pare ca din ce in ce mai multi romani au inceput sa lucreze cu un psihoterapeut in ultimii 2 ani.

Relația românilor cu propriul corp

Relația romancelor (despre barbati nu sunt sigură) cu corpul lor mi se pare ca înclina în mare parte spre nemulțumire si autocritica la toate varstele si cu atat mai intens peste o anumita varsta. Cauzele ar fi de dezbătut, dar una evidenta si relativ recent aparuta este social media. Dand scroll pe instagram sau tik tok, de multe ori m-am surprins comparandu-ma și ajungand sa mă simt insuficient de fit/slabă/flexibilă/yoghina/sexy/feminina/atrăgătoare/tanara și lista poate continua. În acele momente uit sa apreciez ca sunt sanatoasa si am o greutate normala.

Știu fetite de 9-10 ani care prind ideea ca nu sunt suficient de slabe sau ca nu au abdomenul suficient de plat. Asta este o idee care perpetuată suficient poate duce la distorsionarea imaginii corporale (reala vs perceputa) și chiar la tulburări de comportament alimentar. Totusi, mă bucur sa vad ca din ce în ce mai multi terapeuti abordează relația dintre corp și emoții. Ascultand-o de curand pe Bianca (Zen) Gheorghescu (consultant de business pe care o indragesc) punând într-un anumit context întrebarea “cum se simte decizia asta în corpul tău?” m-am întrebat și eu mai departe: dar cata lume isi simte corpul în așa detaliu incat sa primească un răspuns așa de subtil?! Din experienta de antrenor personal am tras concluzia ca mulți oameni nu își simt corpul decat atunci cand ii doare ceva, cand isi intind muschii intens sau cand fac febra musculara, in rest au o conexiune slabă cu propriul corp.

3 schimbări în stilul de viață care aduc bine

Învață și practica o tehnica simpla de relaxare a corpului.

Cere ajutorul unui specialist pentru a îmbunătăți situația pe un plan: psihoterapeut, antrenor personal sau nutritionist.

Renunța la toate odorizantele chimice din camera, din sifonier și la bradutii parfumati din masina. Ideal, folosește uleiurile esentiale pure terapeutice.

Cum lucrezi cu clienții tăi

Din facultate am fost foarte interesată de nutritie si am studiat ca sa îmi servesc in principal scopul personal de a slabi. Pentru ca între timp percep altfel lucrurile si mi-am rescris relația cu mancarea, am acum ca puncte de reper următoarele: ingrediente prospete atat vegetariene, cat si non-vegetariene, mancat intuitiv (imi ascult corpul, cu putin exercitiu, stiu ce are nevoie), mananc cu placere (fara vinovatie, nu ca recompensa pentru un antrenament intens, fără a mă pedepsi prin privare de următoarea masa, fără sa spun sau sa cred ca trisez / cheat meal), cand mananc privesc mancarea, încerc sa nu mă grabesc sa mestec ci sa simt gustul, sunt prezenta si atentă la persoanele și spațiul în care mă aflu (nu un ecran), cred in postul intermitent si de multe ori reușesc sa tin cu usurinta 16/8.

Cred ca pot da rezultate si conduce la o viata sanatoasa atat abordarea intuitiva dupa care ma ghidez eu, cat si o abordare cu principii nutritionale mai clare si puse la punct științific. Cu clienții mei împărtășesc toate acestea, dar nu ii sfătuiesc neapărat sa imi urmeze sfatul, ci sa își dea seama dacă au sau nu nevoie de un nutritionist și de un plan alimentar structurat.

În prezent lucrez fizic și online, in privat si in grup ore de yoga si antrenament postural. În programul meu predomină orele private online. Tin clase de yoga - adica posturi, respiratie, tehnici de purificare si echilibrare energetica, meditație - împletesc tehnici din tradițiile Vinyasa Krama, Kriya yoga si yoga cu aliniament si ustensile. De asemenea, inserez în practica posturilor de yoga și tehnici din FRS, Functional Range Systems sau pe scurt forța si mobilitate articulara (cu rezultate minunate pentru postura lucrate mai ales 1 la 1). De 6 ani folosesc uleiurile esentiale DoTerra care au devenit foarte populare în România și mă bucur pentru asta. La orele si antrenamentele fizice folosesc adesea uleiurile esentiale, am o trusa cu de toate la mine și mi se pare un mod simplu și jucaus de a crește eficienta antrenamentelor. Uneori pentru contracturi musculare sau boost de energie (citricele, menta), alteori pentru relaxare și concentrare (unele blenduri, lavanda, tamaia), sau chiar pentru a accesa anumite stari si trairi.

Ce caută oamenii care vin la clasele tale

Oamenii cu care lucrez eu cauta starea de liniste, metode prin care sa isi scada anxietatea si sa se relaxeze, cauta starea de bine în corp și în minte, vor articulatii sanatoase, conectare cu corpul fizic si experiența energiei subtile, își doresc stări profunde de meditație, echilibru emotional si hormonal, vor coloana vertebrală fără dureri și reabilitare după diverse accidentari. Ii susțin si ii ajut cu tot ce știu, iar dacă nu avem rezultate, ii indrum catre alti colegi.

Brandul tău în social media

Pentru ca sunt în aceasta industrie din 2007, recunosc ca pana acum as fi putut sa investesc mai multe resurse in imaginea si promovarea mea online. Mai am mult pana sa devin influencer si sincer o parte din mine s-ar bucura sa se intample asta căci pare tărâmul făgăduinței. Cum majoritatea resurselor mele de atenție, timp si bani le-am îndreptat către educatia în yoga și antrenament, abia de cand a inceput pandemia am realizat ca am rămas în urmă la capitolul imagine online si nu am/sunt un brand. Sunt mandra si entuziasmata pentru ca de curand am început sa investesc in educația mea pe partea de business. Pe masura ce apar, rezultatele noilor skilluri se vor reflecta vizibil mai ales in comunicarea si imaginea mea online.

Sunt prezenta pe instagram si facebook unde am 2-7 postări pe saptamana. Momentan nu plătesc facebook/insta adds si postez cand consider ca am de exprimat ceva. Sunt postari care ma reprezinta, uneori simpatice, alteori informative, fie despre momente din viața mea, fie despre tehnici de antrenament sau yoga, fie despre uleiuri. Am creat grupul facebook Yoga si Antrenament cu Ioana Hudita în care postez detalii despre tot ce organizez fizic si online. Pentru acest grup și abonatii la newsletter postez clase si resurse gratuite.