[De urmarit] Mihai Stoica (@kinezarie): Mi se pare că la început, social media se prezenta ca un fel de forum roman și a devenit cu timpul o curte a școlii

Suntem in curtea scolii, iar elevul popular de astazi e Mihai Stoica, posesorul contului de Instagram, @kinezarie. Partea buna e ca nu trebuie sa mergem la ore, suntem intr-o pauza continua. E galagie in social media, dar fiecare e liber sa-si gaseasca avatarul personal si sa il promoveze cum vrea. Mihai se descopera pe sine si intelege din ce in ce mai bine ce face si de ce deseneaza in stilul propriu, fara sa puna presiune pe el, cu strategii si masuratori. De altfel, simte ca e un produs al online-ului:

“Eu datorez foarte multe din lucrurile pe care le-am realizat internetului, cred ca viața mea avea cu totul alt curs dacă nu aveam net. Adică job, knowledge, outlook on life, hobby-uri, totul a avut un punct de pornire în lucruri aflate sau făcute online.”

Povestim cu Mihai despre contul lui, despre ironii la adresa social media si a capitalismului, unele surprinse chiar in video-essay-ul despre ‘Viata cu Louie’.

Bio pe scurt

Mihai mă numesc, economist de profesie, dar cu experiență doar ca art director în publicitate. Practic am început sa cochetez cu ilustrația când încercam să-mi găsesc job în agenție și aveam impresia că trebuie să știi să desenezi. Și voiam mult să știu să desenez, nu să învăț cât să știu deja, credeam că am niște super idei de ilustrații de graphic novel sau ce-mi plăcea mie atunci și că îmi lipsește doar craftul.

Doar câteva din lucrurile tâmpite pe care mi le spuneam la 21 de ani. Și cu timpul am evoluat într-o direcție la care nu mă așteptam, dar cu care sunt mulțumit.

Contul @kinezarie

La niște luni după ce m-am apucat să desenez am început să și postez una alta pe Facebook, după care am considerat că Instagram ar fi totuși un mediu mai ok pentru asta. Și eram și un căpcăun care nu avea Instagram în 2015, deci cumva rezolvam două probleme.

Și na, postam diverse studii și character designs și ce reușeam să fac ca student de ASE cu experiență de 9 luni în desenat. Nu erau neapărat bune.

Contul a evoluat și s-a schimbat în aceeași măsură cu mine ca om și să zicem, ca artist. Când eram mai naiv postam chestii mai naive, când eram depresiv compensam cu culoare și tot așa. Și acum că mi s-a așezat mintea puțin, s-au așezat și ilustrațiile și subiectele.

Also, evoluția a constat în măsura în care am reușit să divorțez arta de algoritm și de ideea de productivitate. Adică mai acum câțiva ani rumegam la fiecare post dacă ar face likeuri și dacă învăț eu ceva de acolo și dacă nu mă repet și etc.

Și am ajuns la forma curentă cu patternul de omuleți când am realizat că totuși asta îmi place mie și că e păcat să jobific tot procesul. Și also o tipă de pe Tinder cu ceva licență în art appraisal prin Londra mi-a zis că asta ar trebui să urmăresc și cine sunt eu să o contrazic, la o adică părea că se pricepe.

Comunitatea

Nu cred că am neapărat o comunitate și nu targhetez pe cineva anume, accept validare de la oricine. Analiticele zic că audiența e preponderent de sex feminin și prin zona 18-35, ceea ce e relativ previzibil având în vedere conținutul.

@kinezarie

Promovarea

Nu-mi promovez contul foarte mult, mai bag câte-o promovare de 20 de lei pe 2 zile când simt că am făcut ceva mai mișto. De când am renunțat la ideea să fac ilustrație profesionist, am renunțat și la a-mi păsa foarte tare de strategii de conținut și alte nebunii.

Conținutul

Am stilul ăsta cu omuleți care umplu spațiul ilustrației. Sunt un om care are nevoie de structură și previzibilitate, plus că nu sunt extraordinar la compoziție, așa că am găsit gimmickul ăsta. Mă satisface când e totul la locul lui.

În ultima vreme sunt mai mult pe introspecție și pe observație socială pseudo-filosofică și încerc să le fac să meargă în stilul cu omuleți. Înainte nu prea avem o temă anume, făceam chestii frumoase de dragul faptului că erau frumoase și colorate și îmi plăceau, ceea ce e cumva un point în sine, dar să nu divagăm.

Postări populare

Postările mele mai populare sunt chestii care nu-mi mai surâd acum neapărat, dar am în memorie un feedback bun la prima ilustrație cu omuleți, pe care am făcut-o într-un autocar pe care-l luasem de la Golden Drum spre Milano. Mi-a plăcut 2019, ce să mai și zic.

‘Viața cu Louie’

Eseul despre Louie e încercarea mea să mă lansez pe YouTube unde primesc un feedback nesperat de bun tbh. E cumva o extensie a încercărilor mele de pointuri politice pseudo-filosofice, whatever, din ultimele postări de pe Instagram, dar într-o formă care îmi permite și umor și un control mai bun al mesajului. Plus că îmi place să scriu.

Ăsta e canalul dacă vă interesează videouri despre Viața cu Louie, trap și posturi de știri. Și astrologie în curând, spoiler.

Instagramul pentru tine

Nu sunt un mare fan al mecanismului de content pe care ți-l impune Instagram, chestia asta în care trebuie să faci stories non-stop și să folosești toate features și să ai un ritm super alert de postat. Mi se pare că lovește în creatorii de lucruri care cer mai multă muncă per piece of content, gen muzicieni sau animatori.

Plus că e tot unghiul de flexing și poze din vacanță și thirst traps și engagement bait care mă seacă.

Ce mi se pare că poți să faci e să curatoriezi puțin mai bine ce vezi și să te ții departe de gălețile de fake news și grupuri de dubioși care au pus stăpânire pe Facebook. Și mi se pare că poți să faci multe din stories, de la umor la răspândit mesaje la branding personal la ce vrei tu. Foarte buna decizia să fure asta de la Snapchat. 

Instagramul din România

Nu cred că Instagramul e cumva în România și în alte țări altcumva, mi se pare că suntem suficient de apropiați cultural de Europa și America de Nord, cât să fie cam aceleași bune și rele.

Și în general încerc să mă feresc de concluzii care au la bază ideea asta abstractă de România ca și cum n-am fi și noi tot oameni care se uită la Netflix și mănâncă cartofi prăjiți.

Social media în ultimii ani

Începem să realizăm că social media nu prea ne face bine. Citisem acum câteva zile un articol că 20 și ceva la sută din italieni au ieșit complet de pe social media în 2021. Și ultimii ani ne-au cam arătat că social media e grav subreglementată și că treaba asta are consecințe la nivel de vieți umane și că nu prea e ok ce se întâmplă.

Legat de felul în care ne raportăm la social media, mi se pare că la început se prezenta ca un fel de forum roman și a devenit cu timpul o curte a școlii. Adică ni s-a dat impresia că fiecare avem o voce și ceva de zis și am început ușor ușor să participăm toți la același concurs de care se potrivește cel mai bine acelorași standarde nerealiste.

Experiența ta în online

Eu datorez foarte multe din lucrurile pe care le-am realizat internetului, cred ca viața mea avea cu totul alt curs dacă nu aveam net. Adică job, knowledge, outlook on life, hobby-uri, totul a avut un punct de pornire în lucruri aflate sau făcute online.

În același timp online-ul mi-a dat și fomo și impresia ca nu sunt suficient de ceva sau de altceva. Dar astea ultimele mi-au venit mai mult din social media. Și cred că Wikipedia ar trebui inclusă în patrimoniul UNESCO.

Branded content

Aș colabora că îmi place să nu fiu sărac, dar cred că genul de content pe care îl fac eu nu prea se pretează pe branduri. Adică am un stil de ilustrație destul de specific și pe YouTube sunt practic moduri creative în care eu mă plâng de capitalism, deci nu știu dacă o să mă sune de la Krax prea curând.

Plus că risc să compromit contentul. Aș fi mai degrabă dispus la colaborări cu entități mai mici unde să fac mai mult artwork, decât branded content, dar nu știu măsura în care pot să obțin proiecte din alea. În principiu sunt mulțumit să fac pentru mine deocamdată.

Recomandări de conturi

O să recomand conturi de artiști că pe astea le urmăresc mai mult.

Din afară:

• Leif Podhajsky a făcut coperta de la primul album Tame Impala, Innerspeaker, un artist abstract absolut glorios.
• Pietparra pe care sneakerheazii probabil îl știu din colaborările cu Nike, iubesc tot ce face.
• Mark Conlan care mi se pare că a dus la apogeu stilul ăla cu oamenii cu membre lungi și capul mic.
• Stefan Sagmeister, evident, mi se pare amazing că o figură atât de respectată donează practic profilul lui pentru feedback către oameni random.

De la noi:

• Alexandru Nimurad pentru că face gen orice stil foarte mișto și mă oftic pe el constant
• Andreea Dumuta pentru că nu înțeleg cum atât de mult și repede și mișto
• Ioana Harasim, care e dovada că e absolut viabil să faci (oarecum) realism în epoca ilustrații flat de pe shutterstock
• SADDO, in caz ca nu era deja clar.