Selected lovers, selected scenes, selected coffee. Ne-ar fi interesat mai mult un "selected clip", dar n-a fost sa fie. Cu asa o insiruire de clisee nu se castiga premii. Dar se face reclama. Primul gand m-a dus la personajul lui Bruckner din "Hotii de frumusete", scriitorul lipsit de talent care, torturat de nevoia de a publica ceva, face un colaj din fragmentele unor autori celebri. Parca ii si vad pe cei de la Saatchi&Saatchi, imediat dupa primirea brief-ului, dand fuguta la arhive si cautand in cataloage la litera M, "mici bucurii ale vietii". S-ar putea sa ma insel, sa fi fost la litera B. Dar sa vedem ce au gasit:
1. El si ea in "convertibila", pe o alee, intr-un parc, rascolind frunzele. Ea priveste cerul si deschide larg bratele. Fost-am there, facut-am that.
2. Ea intr-o statie de metrou, pe un peron, el in aceeasi statie, pe alt peron. Trece metroul, el apare langa ea si-i sopteste cum curge cafeaua. Been acolo, done aia.
3. El o cheama pe terasa, ea vine intr-o camasuta vaporoasa. Tineti-va bine, lovitura de teatru, afara ploua! Been there, done that ... just like everybody else (in plus, ploaia nu mai este la moda, prototipul femeii ude a devenit, de ani buni, Kate Winslet in Titanic).
4. Ea in cada, visatoare, el vine, o saruta, ea simte gustul cafelei. Bailey's?
5. Amandoi, inconjurati de zeci de lumanari, savureaza cafeaua.
Aici se incheie reclama, probabil datorita epuizarii timpului alocat, caci "idei" sa mai tot fie: el si ea la mare, el si ea la munte, el si ea in alerta sau in actiune. Bun, reteta pare foarte simpla. Se ia o colectie de clipe fericite si se asociaza cu cafeaua respectiva. Cafea, fericire, fericire, cafea, cafea=fericire. La sfarsit se da si cheia: "Bucura-te de viata!" cu Elite.
Cum ziceam, reclama. Poate m-as fi oprit aici, multumit de aceasta concluzie, multumit ca se potriveste si cu ce ziceau cei de la Saatchi&Saatchi in comunicatul lor, daca n-ar fi fost alte doua mari semne de intrebare. Ce cauta secventa cu metroul in acest clip? Sa recapitulam: avem decapotabila, avem terasa, avem un apartament superb, o baie de lux, zeci de lumanari si... metrou? Singura explicatie rationala ar fi ca frumoasa masinuta este una a timpului, care-o transporta pe ea in trecut, profitand si de atmosfera incarcata de nostalgii a toamnei din parc.
Asa ajunge la momentul primei intalniri, cea din metrou. Toate bune, dar goana dupa explicatii m-a dus mai departe. Evenimentele par a se desfasura intr-o perioada destul de scurta de timp, prea scurta pentru un succes financiar de asa proportii. Respectand, in continuare, tactica celei mai la indemana explicatii, ajung la concluzia ca "bunurile" descrise ulterior existau si la momentul M (M de la metrou, de data asta), iar tipul era in statie pur si simplu la agatat. Oops!
A doua intrebare se adreseaza doamnelor din lumea-ntreaga, dar in special celor de la Saatchi&Saatchi. De fapt, este mai mult o cerere: sa-mi descrie senzatia pe care o au cand iubitul lor, neras de cateva zile, le striveste si le freaca nasul cu barbia. Pana si eu, barbat fiind, am zis "au!". Si daca vi se pare ca despic firul in patru, urmariti mai cu atentie reclama, caci secventa respectiva este, vorba aia, "difuzata pe un post national, la o ora de varf", adica e un close-up in care vedeta fara voie devine cuplul barbie-nas. Harsti!
Totusi, ca sa sfarsesc pozitiv, numai cuvinte bune pentru muzica, versuri (endless rails for freedom trains), casting (mi se pare mie sau ea seamana destul de bine cu Thora Birch din American Beauty?) si realizare.
