[Povesti de fotografi] Cosmin Gârleșteanu: Ce scenă mai potrivită decât strada poate surprinde viața așa cum e? Cred că niciuna

Imaginati-va un job in care trebuie sa mergi pur si simplu pe strada si sa observi momente, detalii candide - ale oamenilor, ale peisajului urban. Acest job nu exista, nici n-ar putea. Dar daca adaugam un aparat foto in bratele celui care se plimba, pasiune si pregatire, obtinem un street-photographer. Partea buna e ca drumul pana la job e jobul in sine.

Cosmin Gârleșteanu s-a specializat in fotografia de strada si a expus in festivaluri foto din Londra, Bruxelles, Miami sau Bucuresti. Fotografia l-a invatat sa aiba rabdare, sa nu forteze lucrurile si sa exploreze serendipitatea. In schimb, el ofera mult respect pentru subiectii sai, carora deseori nu le cere permisiunea pentru a-i fotografia, dar pe care nu ii suprinde niciodata in ipostaze incomode.

“Fotografia m-a apropiat de oameni. Inainte “fugeam” de oameni, acum incerc pe cat posibil sa le vin in intampinare. Am avut mai multe experiente placute in acest sens, experiente care m-au facut sa cred ca fotografia e mult mai mult decat compozitie, tehnica, cadre reusite sau nu; e mai mult despre a impartasi. Cat mai mult.”

In continuare, pornim intr-o plimbare alaturi de Cosmin, surprindem strada si povestile ei.

Pasiunea pentru fotografie

Nu stiu ce anume m-a facut sa ma indrept spre fotografie. Pur si simplu, pe la 20 ani, am simtit nevoia sa pozez lucrurile pe care le vedeam. Am fost mereu pasionat de ceea ce inseamna imagine, vizual, si am vrut, cumva, sa imi exprim viziunea in acest fel.

Primul aparat de fotografiat

Primul aparat (nu ca as fi avut multe) a fost un Fuji S6500FD de care, in timp, m-am atasat extrem de tare. Tin minte ca avea un obiectiv 28-300mm, foarte versatil. Primele fotografii? Tin minte ca mergeam cu manualul aparatului dupa mine prin parcuri si pozam flori, incercam tot felul de compozitii, tehnici. E greu la inceput cand nu stii pe ce cale s-o apuci.

Am luat-o pe incercate si am ramas la fotografia de strada. Nu ma mai identific cu pozele facute la inceput, dar au facut parte din evolutia mea si cu siguranta incercarile din perioada aceea m-au ajutat foarte mult.

Tehnica fotografiei. Mentori

Acum multi ani, urmaream destul de multi fotografi pe Flickr, si de fiecare data cand vedeam ceva ce nu stiam sa fac, incepeam sa ma documentez si sa incerc sa fac si eu, sa inteleg procesul. Tin minte ca primul care m-a invatat ca anumite elemente ar trebuie incluse in cadru sau de ce nu, excluse, a fost Relu Nemeti, un fost coleg din Radio. Se intampla undeva pe la 20 de ani.

Pe la 30 de ani am simtit nevoia sa fac un curs aprofundat de fotografie si mi-a prins foarte bine. Adrian Nasturica a fost lector.

Monetizarea

Bani din fotografie nu prea am facut. Am fost la cateva evenimente (corporate) si wedding, dar pentru ca nu am avut timp sa investesc in directia aceasta (workshopuri de specialitate), am decis sa ma axez pe partea de fotografie de strada, unde si tin, ocazional, cursuri/workshop-uri impreuna cu sotia mea, Cristina, si Mirela Momanu.

Cum ai ajuns la street-photography

Ce scena mai potrivita decat strada poate surprinde viata asa cum e? Cred ca niciuna. Imi place sa merg mult pe jos si inevitabil, am inceput (nu imediat) sa observ momente, detalii care se petrec in jurul nostru zi de zi. Sunt interesat, in principal, de momente candide si clar, sunt cea mai mare provocare pentru mine.

Imi plac mult si cadrele fara oameni, care transmit o stare aparte, cadrele minimaliste, tot ce tine de serendipitate. In ultimul timp, mi-am organizat imaginile in serii si, involuntar, sunt atras de mult mai multe lucruri atunci cand sunt pe strada.

Nu stiu daca am vreun stil anume, un stil pe care sa-l recunosti, si nici nu stiu daca vreau asta. Ma plictisesc destul de des de ceea ce fac si incerc mereu sa schimb, am nevoie de ceva nou in “peisaj”.

Inspirația

Ma inspira oamenii, si mai ales felul in care se manifesta, modul lor de a fi. Ma inspira fotografii predecesori, ma inspira fotografii care au cu totul alta viziune decat a mea, cat si cei cu care am discutat despre fotografie, filme, imagine in general.

Ma inspira muzica (de multe ori ascult muzica atunci cand ies la pozat, desi pot rata cadre din cauza asta), ma inspira filmele, ma inspira lumina buna, dar si umbrele care-si fac loc intr-un cadru.

Ma inspira simplitatea lucrurilor, dar in egala masura si haosul care poate aparea de nicaieri. Ma inspira si faptul ca noi, oamenii, avem obiceiuri comune, dar cu toate astea reactionam diferit in situatii asemanatoare.

Ce te-a învățat fotografia

In primul rand fotografia m-a invatat sa nu mai fiu atat de superficial. Si sa am rabdare (nu e cel mai mare atuu al meu), mult mai multa rabdare. M-a invatat ca lucrurile se intampla atunci cand trebuie si ca nimic nu trebuie fortat.

Fotografia m-a apropiat de oameni. Inainte “fugeam” de oameni, acum incerc pe cat posibil sa le vin in intampinare. Desi nu cer permisiunea sa ii fotografiez, ma bucur de fiecare data cand oamenii devin curiosi in legatura cu ce fac si ma intreaba ce pozez si de ce.

Am avut mai multe experiente placute in acest sens, experiente care m-au facut sa cred ca fotografia e mult mai mult decat compozitie, tehnica, cadre reusite sau nu; e mai mult despre a impartasi. Cat mai mult.

Ce ar spune aparatul tău foto despre tine

Ar spune sa-i mai dau pace, din cand in cand macar. Si il inteleg. Dar cum poate fi o relatie intretinuta altfel decat prin comunicare? Ei bine, asta e secretul nostru, comunicarea.

Relația cu subiecții

In fotografia de strada nu cred ca poate fi vorba de sedinte foto, totul fiind candid, dar as putea vorbi un pic de comunicarea care poate avea loc inainte de a fotografia anumiti subiecti. Asta nu inseamna ca ii pui sa stea la cadru sau le dai indicatii.

Au fost anumite situatii cand am interactionat, intrand in vorba, si cumva, subiectii pe care i-am fotografiat au devenit mult mai naturali, s-a creat o legatura care m-a facut si pe mine mai putin “periculos”.

Un shooting memorabil

Imi amintesc de un anume cadru (se intampla prin 2016) facut cu prisma undeva aproape de Piata Sfantul Gheorghe. Plouase si in una din baltile de pe trotuar se reflecta turla Bisericii Catolice. Am scos prisma, m-am asezat pe burta pentru unghiul potrivit si am stat asa aproape 5 minute.

Asteptam sa treaca macar un personaj care sa-mi intregeasca cadrul. Curiosi, cativa copii care se jucau in zona s-au pus si ei pe burta si le-am aratat ce vreau sa pozez si cum se vede, care e ideea din spate. Entuziasmul lor atunci cand au vazut ce se poate obtine mi-a facut, clar, ziua mai frumoasa.

Fotografii preferate

Superman- Prima fotografie preferata e cu un barbat imbracat in costum de Superman, undeva in zona Stefan Cel Mare. Eram dupa o lunga perioada in care nimic din ce faceam nu ma multumea (nu poate fi nimic mai rau in fotografie decat atunci cand pui, inutil, presiune pe tine) si fix in ziua aceea ma gandeam ca trebuie sa se intample ceva. Prima oara am asteptat sa intre in sectia de politie de acolo. Ma gandeam ca nu are cum sa stea mult. Dupa vreo 2,3 minute a iesit afara si s-a dus in statia de tramvai. O scena total neobisnuita, care m-a facut sa-mi dau seama ca strada e mereu dispusa sa te rasplateasca, daca te dedici si nu faci sa para timp pierdut.

Al doilea cadru preferat este facut in Georgia si, desi nu e printre cele mai bune imagini de-ale mele, are insemnatate pentru mine. In timp ce mergeam pe strada, mi-a atras atentia un background interesant – un zid spalacit in fata caruia era plantat un palmier. Mult mai stanga vad o pisica si ma gandesc cum ar fi daca ar trece fix intre zid si palmier. Imediat, pisica a luat-o exact pe unde imi imaginasem ca as vrea sa treaca. A fost fain ca imaginatia sa devina realitate.

A treia imagine este de la metrou. Eram cu sotia undeva in zona Politehnica si ploua destul de tare. In fata noastra mergea spre gura de la metrou un barbat imbracat ca un asasin platit – cu palton lung si umbrela. Am tot incercat sa-l fotografiez in ploaie, dar nu a iesit nimic care sa-mi placa. Am ajuns la metrou la Piata Unirii si acolo l-am vazut stand in interiorul unui dreptunghi format din liinile de pe jos. Parca eram prezenti in scena unui film.

Relația dintre fotograf și public

In momentul in care aratam imaginile pe care le facem, ne si deschidem cumva fata de oameni. Devenim vulnerabili. Imi place sa vad ca suntem diferiti si fiecare vede in felul lui lumea din jur.

E esential sa pozezi ce-ti place, nu ce se cere sau ce se cauta in momentul respectiv. Suntem atat de diferiti si asta se poate vedea prin imaginile fiecaruia. Nu stiu daca publicul de fotografie din Romania a evoluat, am dubii.

Ghidul tau personal de etica

Pentru mine respectul pentru subiectul fotografiat primeaza, indiferent de circumstante. Desi am in portofoliu cateva imagini de strada cu tenta haioasa, niciodata nu am incercat sa iau in deradere persoana respectiva. Mi se pare o forma de respect pentru mine, in primul rand.

Au fost situatii (destul de putine) cand oamenii nu au fost prea incantati ca i-am pozat si am preferat sa nu arat niciodata imaginile acelea, pentru ca nu am ramas cu o aminitire placuta legata de acel moment in sine. Am principii de la care nu ma abat atunci cand vine vorba de respectul pentru cei din jur.

Matt Stuart (un cunoscut fotograf de strada) zicea ca e bine sa pozezi orice, atat timp cat o faci cu bune intentii. Imi aduc aminte de o imagine de-a lui cu un om al strazii, care dormea pe strada, fiind acoperit de un carton pe care se reflecta umbra in forma de cruce de la un semn stradal (in mod ironic, semnul era de interzis). Am perceput-o ca pe o imagine eseu, nu doar o fotografie cu un om al strazii.

Trenduri în fotografie

Nu pun pret pe trendurile in fotografie, ci doar pe calitatea unei imagini. Sa transmita, sa ma faca sa-mi imaginez lucruri, sa ma opresc pentru o clipa, sa-mi pun intrebari. Am vazut multe imagini proaste facute cu aparate de mii de euro, dar si imagini de exceptie facute cu telefonul.

Festivalurile de fotografie

Nu prea am participat direct, am avut fotografii expuse insa la festivalurile de fotografie de strada din Londra, Miami, Bruxelles. Am participat la noi in cadrul Photo Romania Festival si Bucharest Photo Week, din pacate insa in ultima perioada astfel de evenimente nu s-au mai organizat.

Mai avem de lucru la asta. Potential exista, am avut festivaluri care aproape devenisera traditie, dar lipsa implicarii jucatorilor din piata foto-video (furnizori de echipamente, sponsori etc.) si lipsa solidaritatii comunitatii foto si-au spus cuvantul.

In afara finantarea pare sa se faca mai usor, e cumva firesc. Cu siguranta e multa munca si acolo in organizare, samd, dar comunitatea si sponsorii vin mult mai usor in intampinarea unor astfel de initiative.

Noi nu prea avem nici macar spatii expozitionale, nu aducem expozitii mari din afara, nu avem un muzeu etc. Sper ca macar in viitor sa se schimbe lucrurile, dar cu siguranta mai avem de munca in acest sens.

Recomandari de albume foto

Forward March (Cristian Bassa) , S1xte6n (Paul Musescu), Dacia 50 (Albert Vrabiuta), Guten Morgen Betzingen (Dragos Costachescu), The Flight Odyssey ( urmeaza sa fie publicat - Cristina Garlesteanu), Chasing Amsterdam( Julie Hrudova), Yular (Yusuf Dariyerli), Into the fire (Matt Stuart), Metropolight (David Gaberle), The Americans (Robert Frank), The Anatomy of Decay (Oliver Merce), Invictus (Ioana Moldovan).