[Povesti de fotografi] Flavia Bocșan: Am inceput sa fotografiez natura, apoi arhitectura, dupa care am ajuns unde nu credeam vreodata ca o sa ajung, adica la oameni

Pe când se uita la o emisiune în care erau prezentate regulile de compoziție în fotografie, Flavia Bocșan a fost uimită de faptul că a respectat intuitiv toate regulile acelea în prima ei experiență fotografică. Se întâmpla într-o vacanță cu familia în Grecia, când Flavia a simțit să ia aparatul familiei și să caute cadre care să o inspire. Așa a început călătoria ei în a spune povești prin imagini. Pentru ea, mai important decât orice regulă tehnică este să redea ceea ce simte. La început, subiectele pe care le explora erau natura și arhitectura, de asta a fost surprinsă să simtă că îi place să fotografieze și oameni cărora le surprinde energia prin portrete sau în zona de fashion.

Imi place mult fotografia alb-negru. Cel putin in partea de fashion si portrete mi se pare ca se poate transmite foarte mult prin alb-negru, pentru ca accentul cade doar pe ceea ce transmite poza, nu pe alte detalii.

Despre cum, dintre o fotografie plină de emoție și una perfecta din punct de vedere tehnic, Flavia ar alege-o pe prima ne-a povestit mai multe în rândurile de mai jos.

Pasiunea pentru fotografie

Povestea mea a inceput in 2014, in Grecia. Eram intr-o excursie cu parintii mei. In una dintre zile, am simtit ca vreau sa ies afara sa fac poze. Era pentru prima data cand am simtit asta. Imi amintesc ca toata ziua am facut poze. M-am plimbat mult pe malul marii si incercam sa surprind tot ce mi se parea mie a fi frumos. Dar ce m-a ambitionat cel mai tare sa continui a fost momentul in care am facut o anumita poza. O tin minte si acum. Mi se parea ca arata ca o vedere pe care o trimiteai de la mare, pe vremea cand eram eu copil. Stiti la care ma refer?

Povestea primului tau aparat de fotografiat

Primul aparat cu care am facut poze era aparatul familiei. Era un Sony Cyber-shot 7.2. A fost perfect pentru mine. Intr-adevar, dupa ce am prins mai mare drag de fotografie, parintii m-au ajutat si mi-au cumparat un Nikon Coolpix L810, 16.1. Intr-adevar puteam sa fac mai multe cu el.
Dupa cum am spus si mai sus, primele mele fotografii au fost facute in Grecia, in statiunea Hanioti si sincer, chiar si dupa atatia ani, pot sa spun ca sunt foarte mandra de pozele pe care le-am facut atunci, pentru ca nu aveam nicio cunostinta despre fotografie, doar pasiune si dorinta si totusi au iesit niste poze reusite, zic eu. Intr-adevar, am evoluat mult de atunci. De cand am inceput sa fac poze, simt ca evoluez de la sedinta la sedinta, ceea ce ma bucura enorm.

Cum ai invatat tehnica fotografiei

Dupa acea excursie, nu mai stiu exact pe care program TV am vazut ca se vorbea despre regulile de compozitie in fotografie. Stateam si ma uitam mirata la ce se prezenta si ziceam “asa am facut si eu”, “si eu am respectat regula asta”. Acesta a fost momentul in care pot sa zic ca am fost sigura ca toata viata mea voi face poze si a fost momentul in care mi-am dat seama ca stiu sau simt, mai bine zis, ce inseamna compozitie in fotografie. Dupa ce mi-am cumparat un aparat mai performant, am invatat singura setarile, incercandu-le pe rand.

Am refuzat sa ma uit la video-uri despre tehnici si reguli, am ales sa nu fac niciun curs de fotografie si nici mentor nu am avut. Tot ceea ce am facut si fac, reflecta exact ce simt si cum simt. Vreau sa mai mentionez ca am refuzat sa fac toate cele de mai sus pentru ca am vrut sa vad ce si cum pot sa exprim, fara sa fiu cumva influentata de vreo regula, pentru ca studiind psihologia stiu ca orice informatie intra si ramane in creier si la un moment dat poate inconstient sa te influenteze si nu voiam sa risc.

Intr-adevar acum sunt mai deschisa la informatii, la a studia despre fotografie pentru ca stiu si simt ca pot sa ajung la un nivel mult mai inalt si intr-adevar, e nevoie si de anumite informatii pentru asta.

Primii bani ca fotograf

Dupa momentul in care mi-am dat seama ca toata viata voi face poze, am incercat mai multe variante, exceptand oamenii. Am luat-o ca fiind cea mai mare pasiune a mea si nu m-am gandit niciodata ca as putea sa fac bani din asta. Banii nu ma interesau. Totusi , dupa cativa ani, a venit si primul job. Am facut poze unor masini pentru un site. Luam 50 de lei pe masina, dar eram foarte mandra de mine pentru ca am reusit sa fac primii bani din pasiunea mea.

In ultimii ani pot sa zic ca am facut destul de multe si ma bucur ca pana acum am avut clienti foarte cooperanti. Eu obisnuiesc sa ii intreb cum isi doresc, ce isi doresc. Sunt care imi si spun, dar majoritatea ma lasa pe mine sa fac asa cum simt.

Subiecte si teme pe care le explorezi

Cel putin in ceea ce imi place mie sa fac, consider ca ne impartim cumva in 2 tipuri de fotografi: fotografi tehnici si fotografi creativi. Eu fac parte din fotografii creativi, care simt si care vor sa transmita o anumita stare prin fotografii si as alege oricand o fotografie care transmite o emotie si care nu are setarile si incadrarea perfecta in pofida unei fotografii care tehnic e perfecta dar nu transmite.

Am inceput sa fotografiez natura, apoi arhitectura, dupa care am ajuns unde nu credeam vreodata ca o sa ajung, adica la oameni. Am facut poze fashion si portrete (acesta fiind un subiect care ma intriga mereu si care imi place foarte mult) iar acum am ajuns sa fac si evenimente.

Imi place mult fotografia alb-negru. Cel putin in partea de fashion si portrete mi se pare ca se poate transmite foarte mult prin alb-negru, pentru ca accentul cade doar pe ceea ce transmite poza, nu pe alte detalii.

Surse de inspiratie

Inspiratia mea vine din ceea ce vreau sa transmit prin poze. De emotiile si sentimentele care imi doresc sa fie simtite de persoanele care le vad.

Ce te-a invatat fotografia

Job-ul meu de baza este acela de psiholog si pot sa zic ca psihologia si fotografia au un drum comun. La inceput nu mi-am dat seama de asta. Am tinut un workshop la Universitatea Tehnica din Cluj si am primit intrebarea “Faptul ca esti studenta la psihologie, te ajuta intr un anumit fel in modul in care faci poze? “. Nu am stiut sa raspund atunci, dar acum pot. Cu siguranta au un drum comun si cu siguranta se impletesc amandoua in rezultatul final al fotografiilor mele si sper din suflet sa poata sa simta asta cat mai multa lume.

Ce ar spune aparatul tau foto despre tine

In momentul in care mi-am cumparat noul aparat, l-am pupat si i-am spus “te rog sa ma faci mandra”. Intr-adevar, ma face foarte mandra si cred ca sentimentul e reciproc. Cred ca aparatul meu mi-ar spune ca e mandru de mine si de evolutia mea, pentru ca am evoluat doar cu ajutorul lui si al pasiunii mele.

”Trick-urile” tale pentru relaxarea subiectilor

Pentru mine naturaletea e importanta in orice domeniu al vietii mele, bineinteles si in fotografie. Imi place sa stau putin sa discut inainte cu persoana/persoanele pe care le voi fotografia, sa ne cunoastem putin mai bine, ca sa reuseasca sa scape putin de inhibitii.

Povestea unui shooting memorabil

A fost acum recent, intr-o padure. Nu pot sa descriu in cuvinte exact cum a fost…efectiv padurea era impartita in mai multe lumi. In oricare parte ma uitam, parca era alta padure. A fost ceata. Ceata a impartit jumatate de padure in 3. Cealalta jumatate era senina, iar vantul scutura adesea zapada din copaci si parea ca si cum ar ninge. A fost divin!

Trei fotografii preferate din portofoliul tau

O sa incep cu acel shooting pe care l-am descris mai sus. Aici se poate observa una dintre acele lumi impartite de ceata. Cea mai luminoasa dintre lumi. Lumea sperantei.

Aceasta este o imagine needitata. Este facuta in acest an, in prima iesire de relaxare pe care am facut-o dupa moartea mamei mele. Am avut nevoie de acea iesire pentru a ma descarca de tot ce era in mine si am ales sa ma descarc prin fotografie. Daca ar fi sa pun intr-un album toate pozele din acea zi, ar spune cu siguranta o poveste. Povestea emotiilor Flaviei.

Nu am putut sa aleg doar o poza din aceasta excursie. Am incercat sa ma limitez la aceste 2 imagini care imi amintesc cu drag de excursia in Israel din anul 2015, la un an dupa ce mi am descoperit pasiunea.

Relatia dintre fotograf si public

Nu sunt de atat de mult timp in relatie cu publicul dar am observat totusi, lucru care ma bucura, ca desi tehnologia a inaintat mult si acum fiecare poate sa isi faca poze destul de bune, lumea nu a renuntat sa apeleze si la fotografi, asta cel putin la partea de evenimente. Din pacate, ceea ce imi place mie cel mai mult, partea de fashion, cel putin in zona in care locuiesc eu nu mai prea functioneaza. S-au rarit foarte mult sedintele in ultima vreme.

Ghidul tau personal de etica

In momentul in care postez pozele, nu imi place sa postez decat daca am acceptul persoanei. Prefer de multe ori sa postez imagini mai abstracte din acel eveniment, decat sa postez imagini cu persoane pentru ca stiu ca nu convine tuturor.

Trenduri relevante pentru tine

Nu ma iau dupa niciun trend in ceea ce fac si nici nu prea stiu care sunt trendurile uzuale in social media.