[Viata de ONGist] Teia Ciulacu: Cand lucrezi intr-un ONG iei contact direct cu zonele din societate care ne dor cel mai mult. Iti trebuie multa rezistenta emotionala doar pentru asta

Când încă era la liceu, Teia Ciulacu asculta o emisiune de radio în care a auzit pentru prima dată de asociația studențească AIESEC. A simțit că rezonează cu lucrurile care se întâmplă acolo, de asta i-a fost greu să înțeleagă de ce acceptă doar studenți, deși simțea că își poate aduce contribuția chiar dacă era elevă. La facultate a ajuns să facă parte din asociația despre care doar a visat o lungă perioadă de timp. Aici a învățat lucruri pe care nu le întâlnea la cursurile din facultate: lucru în echipă, organizare de proiecte și planificarea strategiilor lor. Au fost pașii care au ajutat-o să devină conștientă de misiunea ei, aceea de a contribui la o dezvoltare durabilă. După experiență adunată din joburi din țară și din afară, în 2006 a creat Asociația Viitor Plus și a înțeles că schimbarea pornește de la firul ierbii.

Primul an a fost din nou voluntariat pentru ca nu aveam resurse sa platim salarii. Dar cu sacrificii si enorm de multa munca am pus bazele a ceea ce este azi Viitor Plus. O organizatie cu 16 ani vechime, cu peste 50 de angajati si colaboratori, cu programe stabile care produc in fiecare an din ce in ce mai multa schimbare: educatie de mediu pentru toate varstele, materiale care ajung la reciclare in locul gropii de gunoi, terenuri degradate care sunt impadurite, sacose cusute, si cu ajutorul persoanelor cu dizabilitati, care reduc plasticul de fiecare data cand sunt folosite, panouri solare utilizate in locul combustibililor fosili…

Despre chemarea pe care Teia a simțit că o are către mediul non-guvernamental, provocările unei astfel de vieți în România și cele mai mari satisfacții am povestit în interviul de mai jos.

Cum a inceput povestea ta in ONG-uri

Fac parte din generatia care a intrat in adolescenta odata cu Revolutia. Am simtit nevoia de schimbare si implicare inca dinainte, cand ascultam pe ascuns Europa libera sau cand a cazut comunismul. Cantam imnul golanilor din Piata universitatii si am iesit la primele proteste in strada inainte sa fac 18 ani. Pentru ca m-a durut mereu sa vad nedreptate si suferinta in jur si mi-am dorit mereu sa fac din lumea asta un loc mai bun, prin viata pe care o traiesc. Cat am fost la scoala insa focusul a fost pe invatat, abia apoi s-a deschis aceasta usa a voluntariatului intr-un ONG. Imi aduc aminte ca ascultam o emisiune radio cand eram in clasa a 11a. Vorbea o studenta despre o asociatie, AIESEC, si mi s-a parut super tare ce faceau acolo. M-am suparat insa ca acceptau doar studenti, eu simteam ca am deja multe de oferit inca de atunci. Timpul a trecut si am intrat la ASE. Din prima zi, am vazut afise despre recrutarea de voluntari din AIESEC si am trecut la actiune. M-am dus la prezentarea din Aula magna, apoi la primul interviu si dupa 2 saptamani si un proces de selectie din care au mai ramas cu 40 din 400, a inceput oficial misiunea mea de ONGista cu care am ramas toata viata.

Cum ti-ai dat seama ca vrei sa lucrezi intr-un ONG

AIESEC este cea mai mare organizatie studenteasca din lume si locul care mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Acolo invatam lucruri pe care nu le invatam la facultate si care mi s-au parut mai valoroase – cum sa lucrez in echipa, sa comunic, sa negociez, sa abordez lucrurile neconventional, sa vorbesc in public, sa organizez proiecte, oameni, sa planific strategic… Am calatorit in toata lumea si am cunoscut oameni din culturi diferite, dar uniti de valori si aspiratii comune. Voiam cu totii sa facem din lumea asta un loc mai bun. Am muncit, ne-am distrat, ne-am dedicat mii de ore din viata voluntariatului, organizand diverse proiecte si activitati pentru alti studenti si absolventi care erau beneficiarii programelor noastre. Dar in timpul asta, cel mai mult am castigat noi, pentru ca ne-am format pentru viata profesionala pe care fiecare si-a ales-o dupa aceea. La finalul a 7 ani de voluntariat pentru AIESEC din care 3 am locuit in Germania, Belgia si Costa Rica, mi-am gasit si raspunsul la intrebarea – care vreau sa fie contributia mea in lumea asta. 2 cuvinte un pic utopice daca ne raportam la realitatile umanitatii din ultima vreme: dezvoltarea durabila.

Drumul in mediul non-guvernamental

Mi-a placut sa studiez economia la liceu si facultate, dar pe masura ce o intelegeam mai bine, s-au adancit diferentele cu propriile mele valori, pentru ca ideea absoluta de dezvoltare prin maximizare a profitului ca obiectiv primordial, nu ma reprezenta. Banii ar trebui sa fie un mijloc, nu un scop in sine. Dezvoltarea durabila a venit cu promisiunea unei altfel de economii, in care oamenii si planeta nu sunt sacrificati de dragul profitului, ci integrati in ecuatie. Asa mi-am cautat primul meu job serios dupa viata de ONGista. Am aplicat pentru un internship in departamentul global de dezvoltare durabila al bancii ABN Amro din Amsterdam. Atunci am vazut si valoarea adaugata a anilor de ONG, pentru ca nu ma asteptam sa reusesc (am fost ~100 de candidate pentru 2 locuri). A fost un an extraordinar de intens in care am invatat mai mult decat in facultate si am simtit cu adevarat ca am gasit domeniul care mi se potriveste. M-am intors in tara, pentru ca aici aveam familia si oamenii apropiati, si aici mi-am dorit sa construiesc ceva stabil, pe termen lung. In 2005 cand m-am intors tot in banca, am pus bazele departamentului de dezvoltarea durabila cand in Romania nu se prea vorbea de acest concept, cu atat mai mult in companii. Am facut o incercare si la nivel guvernamental, cand s-a infiintat un departament in Ministerul Mediului care trebuia sa se ocupe de revizuirea strategiei nationale de dezvoltare durabila. Desi parea locul in care as fi putut contribui cel mai mult in acest domeniu, realitatea a fost foarte departe de aspiratiile mele si am preferat sa renunt la titluri pompoase pe o carte de vizita si sa ma intorc la firul ierbii unde chiar reuseam sa schimb ceva in directia asta.

Evolutia parcursului tau ongist

A fost de mar e ajutor ca am experimentat lucrul in organizatii diferite, pentru ca asa mi-am dat seama ce mi se potriveste mai bine si asta este viata de ONG. Aici, obiectivul final este sa faci bine, sa ai impact. Dar experientele trecute m-au ajutat sa fac si mai bine munca de ONG, pentru ca e important sa avem o abordare profesionista, sa intelegem si mecanismele economice si institutionale prin care putem actiona.

Asociatia Viitor Plus si proiecte dragi

Am pornit la drum asociatia Viitor Plus inca din 2006 cand lucram in banca. Eram o echipa de voluntari inimosi si pasionati de sustenabilitate. Mi-am dat seama pe parcurs ca daca vreau ca lucrurile sa evolueze in directia asta, nu o pot trata ca pe un hobby. Apoi a venit jobul din minister unde nu am gasit forma in care as fi putut contribui cu adevarat la schimbare. Si atunci am luat decizia de a ma intoarce din nou la radacini. Primul an a fost din nou voluntariat pentru ca nu aveam resurse sa platim salarii. Dar cu sacrificii si enorm de multa munca am pus bazele a ceea ce este azi Viitor Plus. O organizatie cu 16 ani vechime, cu peste 50 de angajati si colaboratori, cu programe stabile care produc in fiecare an din ce in ce mai multa schimbare: educatie de mediu pentru toate varstele, materiale care ajung la reciclare in locul gropii de gunoi, terenuri degradate care sunt impadurite, sacose cusute, si cu ajutorul persoanelor cu dizabilitati, care reduc plasticul de fiecare data cand sunt folosite, panouri solare utilizate in locul combustibililor fosili… Deci nu prea vorbim de proiecte, cu termen clar de finalizare, ci de programe care se deruleaza permanent, pentru ca provocarile pe care le adreseaza nu sunt usoare si nu se pot rezolva rapid. Si nu as putea sa vorbesc doar de unul drag, pentru ca toate imi sunt dragi, asa cum sunt copiii, diferiti, dar ii iubesti pe toti – Adopta un copac, Atelierul de panza, Eco Provocarea, Harta Reciclarii, Recicleta.

Planurile pentru 2022 ale ONG-ului

Pentru 2022 avem in lucru cateva lucruri importante pentru fiecare din programele noastre de baza:

• Vom impaduri cea mai mare suprafata raportat la toti anii de pana acum, vom depasi probabil 1 milion de copaci plantati de cand am pornit Adopta un copac
• Testam cateva platforme de e-learning pentru a transfera in acest format numeroase materiale educationale despre mediu, pentru profesori si elevi, pe care le-am dezvoltat de-alungul anilor in Eco Provocarea
• Dezvoltam noi linii de productie in Atelierul de panza care sa incurajeze economia circulara si alte intreprinderi sociale
• Construim un sistem de gamification integrat in Harta Reciclarii care sa masoare si sa recompenseze utilizatorii pentru cantitatile de materiale trimise la reciclare
• Realizam un concurs cu premii substantiale pentru scarile de bloc din sectorul 2 inscrise in Recicleta care vor colecta cat mai multa hartie prin infrastructura pusa de noi la dispozitie

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o pana acum lucrand in domeniul nonguvernamental este cea a perseverentei. Lucrurile pe care incercam sa le rezolvam aici nu se pot intampla cu schimbari peste noapte. Sunt activitati de anduranta, unde e nevoie de mult timp si resurse investite ca sa poti vedea cu adevarat rezultate. Nu este o munca pentru oricine. Implica sacrificii, multa motivatie pentru cauza de care esti atasat, rezistenta la confruntarea cu probleme diverse, o orientare permanenta spre solutii si multa rabdare.

Care a fost cea mai grea experiență

Pentru mine, cel mai greu in acest parcurs, mai ales din postura de fondator/antreprenor care a ales sa ramana constant pe baricade, a fost sa ma despart de oameni dragi cu care am lucrat bine o vreme mai lunga. Cateodata au avut nevoie de o schimbare, de o anumita stabilitate sau confort financiar, sa invete ceva nou, poate intr-o tara diferita sau poate au obosit sa se confrunte cu diverse probleme care apar lucrand intr-un ONG. Le-am inteles motivatia din spate si i-am sprijinit de fiecare data. Asta nu face insa mai putin dureros momentul.

Viata de ONGist in Romania

Cred ca e greu sa faci “cariera” de ONGist in Romania, sa te gandesti ca iesi la pensie asa. Stiu putini oameni de acest fel si intr-un fel e normal. Cand lucrezi intr-un ONG iei contact direct cu zonele din societate care ne dor cel mai mult. Iti trebuie multa rezistenta emotionala doar pentru asta. Apoi, majoritatea ONGurilor sunt initiative pornite de cativa oameni cu multa motivatie, dar pentru a dezvolta organizatii stabile, functionale, este nevoie de mai mult, trebuie sa profesionalizam domeniul, sa ne inconjuram de experti diversi care pot face lucrurile sa functioneze per ansamblu. Si asta inseamna de multe ori resurse pe care nu le avem sau le obtinem greu si atunci lucram fie cu oamenii cu mai putina experienta, fie cu cei putini care sunt dispusi la sacrificii financiare si nu e corect din punctul meu de vedere. Un profesionist ar trebui platit la fel de bine, fie ca lucreaza intr-o firma, la stat sau intr-un ONG, dar de multe ori ne lovim de perceptia ca in ONGuri ar trebui sa lucreze doar voluntari. Daca ar fi asa, am avea doar ONGuri de tineret, pentru ca ei au ceva mai mult timp si nu au familii de intretinut, dar sunt domenii unde e nevoie de implicarea constanta si profesionista a ONGurilor, care ar trebui sa aiba in spate oameni care pot face asta fara grija zilei de maine. Cred ca daca oamenii ar intelege mai bine cat de importante sunt ONGurile in insanatosirea noastra ca societate ar alege sa le sprijine mai mult, daca nu ca angajati, macar ca voluntari sau donatori recurenti. 2 din 3 romani nici macar nu completeaza un formular prin care pot redirectiona cei 3,5% din impozitul pe venit platit deja statului, un gest care dureaza 2 minute si nu ii costa nimic, deci mai e mult de lucru in directia asta.

Daca Romania ar fi un organism, ce organ ar fi ONG-urile ei

Daca Romania ar fi un organism, ONGurile ar fi sufletul sau constiinta. Unii nici nu le observa sau nu stiu cum functioneaza, altii le ignora, altii doar se folosesc de ele. ONGurile pe bune sunt facute de oameni care cauta semnificatie in viata lor, care nu stau impasibili la problemele din jur, care de multe ori sacrifica din viata lor ceva pentru un bine comunitar. Avem nevoie de ele sa ne arate directia, sa nu uitam care sunt lucrurile importante in societate, sa ne arate o alta varianta despre umanitate. Sustinundu-le pe ele, in orice fel, investim intr-un viitor mai bun pentru noi toti.

Pentru cei care vor sa sustina activitatea Viitor Plus in continuare o pot face foarte rapid, direct de pe calculator sau telefon.