[Povești de fotografi] Andrei Furnea: Strada mă atrage în mod deosebit, natural. Sunt un mare fan al oamenilor, al interacțiunilor dintre ei

Andrei Furnea a înțeles cum fotografia are puterea de a reda vizual povești nespuse pe neașteptate, atunci când era într-o vacanță în China. A fost impulsul de care avea nevoie ca să pornească pe acest drum, să descopere tehnici și să exploreze teme pentru a putea vedea de care se simte cel mai aproape. Pentru Andrei, cel mai important e să încerce cât mai multe tipuri de fotografie care să îl provoace și să îl miște. E atras în mod natural de stradă, de modul în care betoanele se împletesc subtil cu viața oamenilor și de magia pe care o găsește în haosul urban.

Fotografia m-a învățat să fiu mai curios, să explorez banalul, să am răbdare, să fiu mai deschis și mai tolerant cu oamenii dar și cu mine. Deasemenea, ea este și un fel de auto-terapie, o pseudo-meditație prin care mă detașez de grijile cotidiene și mă focusez pe lucruri plăcute visual, pe detalii pe care altfel le-aș fi ignorat în goana zilei.

Pentru el, totul poate deveni o sursă de inspirație atâta timp cât îi trezește o emoție, o perspectivă nouă pe care să o exploateze artistic atunci când observă realitatea. Mai multe despre cum a început totul și pașii pe care i-a urmat în călătoria lui cu fotografia ne-a povestit Andrei în rândurile ce urmează.

Pasiunea pentru fotografie

Pasiune pentru fotografie cred că a fost tot timpul acolo, doar că axându-mă mai mult pe domeniul real în viața de zi cu zi, am lăsat-o ascunsă undeva în subconștient prea mult timp.

Prima dată când am devenit conștient de capacitățile de storytelling ale unei fotografii a fost într-o vizită de lucru în China, o țară pe care -și dacă nu ai nici o treabă cu fotografia- când o vizitezi îți iei și un aparat foto cu tine. Astfel, colindând într-o dimineață devreme un orășel micuț cu niște canale care îmi aminteau de Veneția pe care nu reușisem să o văd încă, am descoperit niște alei cu case micuțe și mai sărăcăcioase. În ușa uneia dintre căsuțe stătea un băiețel care privea o fetiță iar privirea acestuia transmitea mai mult decât o pot face și cei mai buni poeți. Atunci am realizat că emoțiile și trăirile omenești sunt cele mai fotogenice subiecte.

Primul tau aparat de fotografiat

Primele fotografii au fost făcute cu un aparat point and shot luat împrumut. Marele merit al fotografie consider că este capacitatea acesteia de a transcende spațiul și timpul, și indiferent cât de slab erau compuse, cât de “out of focus” sau cât de mișcate au fost primele fotografii, peste ani ele tot vor fi capabile să mă readucă exact în acel moment, pe care, astfel nu îl voi pierde nicioadată.

Cum ai invatat tehnica fotografiei

După vreun an după ce am hotărât să îmi iau un aparat am decis că vreau să îmi formez o bază de cunoștințe solidă și am urmat cursurile unei școli de fotografie din orașul în care locuiesc. Cred că cea mai de preț lecție acolo a fost faptul că, parcurgând mai multe tipuri de fotografie, am înțeles ce vreau să fac și mai ales ce vreau să nu fac. Mentori nu pot spune că am avut neapărat, consider că orice fotograf cu care povestești te poate ajuta să îți clarifici anumite noțiuni, fiecare album foto pe care îl răsfoiești îți poate deschide orizonturile și poate cel mai important, fiecare interacțiune umană te poate ajuta să te formezi atât ca om dar și ca fotograf.

Primii bani ca fotograf

Latura comercială a fotografiei nu este printre prioritățile mele, prefer deocamdată să o păstrez la stadiul de pasiune nemonetizată neapărat. Desigur, te simți apreciat când cineva îți cumpără o lucrare sau te invită să participi la un eveniment/expoziție sau festival. Dar toate acestea am ales să le privesc doar ca pe un bonus, principalul scop, deși poate sună egoist, rămâne crearea de amintiri proprii.

Ce tip de fotografii faci

Explorez în prezent fotografia de stradă, documentară, dar și portretul. Mă consider deocamdată la început și mi se pare imperial necesar să încerc toate tipurile de fotografii care simt că mă mișcă.
Strada mă atrage în mod deosebit, natural. Sunt mare fan de oamenii, de interacțiunile dintre ei, de modul în care viața scoate la dans betoanele și oamenii deopotrivă, totul orchestrat de lumini (naturale sau artificiale) care parcă aștern scena fiecărei zile, pe o simfonie de claxoane, clopote și chiuituri de copii.

Surse de inspirație

Mă inspiră multe, de la fotografi celebri la cei mult mai puțin cunoscuți, de la oameni cu care interacționez până la trăirile pe care aceștia le trezesc în mine, de la o carte de poezia până la un film prost văzut cu cine trebuie. Nu cred că inspirația are filtre rationale.

Ce te-a invatat fotografia

Fotografia m-a învățat să fiu mai curios, să explorez banalul, să am răbdare, să fiu mai deschis și mai tolerant cu oamenii dar și cu mine. Deasemenea, ea este și un fel de auto-terapie, o pseudo-meditație prin care mă detașez de grijile cotidiene și mă focusez pe lucruri plăcute visual, pe detalii pe care altfel le-aș fi ignorat în goana zilei.

Ce ar spune aparatul tau foto despre tine

Probabil m-ar urechea pentru că nu petrec mai mult timp privind prin el, înainte de a declanșa.

Publicul de fotografie în Romania

Oamenii sunt ființe vizuale și aceasta trăsătură este accelerată de accesul la internet. Dar deși suntem inundați cu imagini în fiecare zi, ca publicul de fotografie să evolueze, este necesară o ridicare a calității imaginilor pe care le vizionăm, iar acest lucru nu se poate realiza decât printr-o culturalizare conștientă în direcția potrivită.

Ghidul tau personal de etica

Unele din cele mai fascinante discuții filozofice au la bază intersecția dintre etică și artă.
Etica mea personală în fotografie se bazează în principal pe ceea ce eu consider a fi bună-credință și respect. Abilitatea de a captura o imagine a cuiva ar trebui văzută de noi toți ca un privilegiu. Atâta timp cât valorile, viziunile și principiile mele sunt sănătoase, iar scopul fotografiei este o redare cât mai aproape de adevăr, cât mai artistică, din punctul meu de vedere, consider că nu fac altceva decât să fiu un observator - subiectiv, bineînțeles - care își memorează vizual niște trăiri legate de lumea care îl înconjoară.

Trenduri relevante pentru tine

În afară de mici trenduri ce țin de tehnică, aparatură și context, nu cred că putem vorbi într-un mod universal valabil de trenduri. Desigur, există fotografi care copiază și modifică stilurile altor fotografi, care la rândul lor copiază și modifică stilurile unor pictori, care la rândul lor copiază și modifică stilurile altor pictori, și așa mai departe. Dar în toată istoria artei mi se pare că cel mai important era contextul. Acum e pandemie, multă lumea a optat să exprime visual exact ceea ce pandemia a trezit în noi: nevoia de realism, de lucruri mai concrete - fotografie mai raw, mai puțin prelucrată; îndreptarea atenției spre persoanele care contează cu adevărat - documentarea familiei sau auto-portret; distanțare socială - fotografie minimalistă sau suprarealistă; etc.

Recomandări de albume foto

Cred că fiecare persoană ar trebui să caute albume foto din domeniul de care este interesat. Dar din când în când să arunce un ochi și peste clasici, fie ei fotografi sau pictori, tot artă vizuală este.

Pe mine m-au impresionat în ultima vreme următoarele photobook-uri: Wonderland - Jason Eskenazi; Youth Unemployment - Tish Murtha; Irish Summers - Harry Gruyaert; iar de la noi aș menționa The Anatomy of Decay - Oliver Merce, Beautiful Sunrise - Cristian Bassa și Small steps in the right direction - Virgil Mleșniță.