Muzica Paulinei e ca un balsam pentru suflet, cu o listă de ingrediente care împletesc nostalgia și durerea cu inocența și frumosul. Călătoria ei în universul muzical a însemnat să urmeze un drum mai lung până să ajungă unde este astăzi. Totul a început cu pasiunea pentru muzică pe care o avea de mică și care a fost cultivată în mijlocul unei familii de muzicanți. Știa de la început că e un domeniu în care talentul nu e suficient, dar și-a făcut curaj să compună prima piesă chiar dacă încă nu cunoștea tehnicalitățile întregului proces. Cu toate astea, ofertele de la casele de discuri au început să apară imediat. A fost experiența de care avea nevoie ca să înțeleagă că nu vrea să fie transformată într-un produs, ci vrea să își păstreze autenticitatea și să se arate publicului exact așa cum este. De asta susținerea comunității atunci când s-a lansat ca artist independent a bucurat-o și a ajutat-o să înțeleagă că a făcut alegerile bune.
La începuturile mele în industrie am încercat să mă conformez cât mai mult, pentru că mi se părea că trebuie să mă potrivesc într-o anumită tipologie de artist. După ceva timp, am mai crescut și m-am întors la esența mea. Am avut de mică o înclinație către estetica urâtului și am căutat constat perspective cât mai diferite, care se abat mult de la ”normalitate”. De-asta vorbesc uneori în arta mea despre frumusețea din neconvențional, cu inocență și blândețe.
Am povestit mai multe despre parcursul ei artistic, lecțiile dobândite din acest drum și „Prin lume”, noul ei album, în rândurile de mai jos.
Background-ul tău
Am crescut înconjurată de casete, de lăutari, de oameni creativi, provenind dintr-o familie de muzicanți. Îmi vine să trântesc toate clișeele referitoare la cariera asta. Să zic că nu eu am descoperit muzica, ci ea m-a descoperit pe mine, etc. Dar realist vorbind, chiar m-am descoperit în mijlocul ei, întâmplându-se. Eu nu cunosc altă realitate. Pentru mine cam orice moment însemna și înseamnă muzică. De exemplu, de când eram mică, pentru mine sărbătorile au însemnat întâlniri cu familia în care făceam cele mai idioate improvizații muzicale. Cu chitară, cu acordeon, cu vioară… cu de toate! E marele meu noroc că m-am născut într-o familie de la care am avut atâtea de învățat. Și-n special, că am învățat să nu privesc cu aroganță arta mea și să fiu flexibilă în perspective.
Parcursul meu nu a fost ceva țintit, studiat, programat. Am fost ținută pe o rută ”corectă” și acceptabilă social de ai mei ca să am o viață liniștită. Din motivul acesta nu am fost dată la un liceu de muzică sau la conservator, iar la facultate am ajuns să studiez farmacie și apoi psihologie. Am învățat foarte multe și nu regret nimic, chiar dacă a fost un drum mai lung până să ajung unde trebuia să fiu.
Pe la începutul facultății am intrat în industrie. M-am pus să compun primele mele piese, motivată fiind de cineva care mi-a spus că nu o să reușesc niciodată cu muzica. Nu știam nimic despre cum se compune, cum se produce sau înregistrează o piesă la modul serios. Am înregistrat pe soft-ul cu care își trăgea tata piesele de reclamă pentru nunți și le-am trimis la câteva contacte de la studiourile din București. Imediat după, am fost chemată la capitală și a început nebunia. Cu casele de producție a fost o experiență necesară, însă neplăcută și nu aș mai repeta-o. Am realizat într-un timp foarte scurt că nu am nevoie de cineva care să facă un produs din mine și că vreau să fiu doar eu, pentru că procesul creativ e sacru pentru mine.
La începuturile mele în industrie am încercat să mă conformez cât mai mult, pentru că mi se părea că trebuie să mă potrivesc într-o anumită tipologie de artist. După ceva timp, am mai crescut și m-am întors la esența mea. Am avut de mică o înclinație către estetica urâtului și am căutat constat perspective cât mai diferite, care se abat mult de la ”normalitate”. De-asta vorbesc uneori în arta mea despre frumusețea din neconvențional, cu inocență și blândețe.
Influențe artistice
La mine influențele au venit din toate părțile, ținând cont de mediul în care am crescut. Am fost constant într-un context în care se asculta ori se cânta muzică, din toate genurile. Am fost și printre metaliști, și printre la lăutari. Am crescut cu muzica din perioada comunistă și îmi este foarte aproape de suflet, în special folk-ul. Poate și faptul că influențele muzicale au venit din foarte multe zone diferite mi-a catalizat procesul de a-mi găsi stilul personal, pentru că m-a forțat să nu mă rezum la un singur genre. Am văzut lumea din perspectiva fiecăruia și am ajuns să îi înțeleg și să mă identific cu fiecare tabără. Crescând, cred că am luat câte puțin din fiecare loc în care am fost și de la fiecare artist pe care l-am întâlnit. Nu am avut niciodată un model, pentru că eu cred că în artă este cel mai greșit domeniu pentru a avea modele (unless you're into fashion).
Începutul călătoriei muzicale
Am avut debutul la 6 ani. Atunci am cântat pentru prima oară pe scenă ca solistă, iar după asta am continuat să particip la festivaluri muzicale. Experiența festivalurilor s-a întins pe o perioadă destul de lungă de timp, probabil câțiva ani buni. Am adunat un dosar gros cu diplome, sperând că de acolo o să mă descopere un producător și o să-mi încep cariera. Tot pe vremea aceea aveam un profesor de muzică ce îmi tot spunea că nu e suficient să ai talent ca să ajungi undeva - și mare dreptate avea. M-am lovit de mică de favoritisme și de oameni mai puțin talentați decât mine, care totuși aveau reușite. Așa am învățat că trebuie îmi fac singură norocul. Că nu vine nimeni să-ți ofere viața la care tu visezi. Așa am ajuns să-mi scriu singură piesele, iar după experiența cu studiourile din București m-am convins și mai mult că nu am nevoie de nimeni ca să-mi fac arta.
De când m-am lansat ca artist independent, am primit extrem de multă susținere din partea publicului meu. Stilul pe care îl abordez poate fi considerat nișat, însă am adunat o comunitate de bază care se identifică cu adevărat cu arta mea și gustă subtilitățile ei. Mă bucură enorm că sunt atâția oameni pe care îi apreciez care îmi ascultă muzica, oameni cu care împărtășesc viziuni și valori.
Cum ți-ai cultivat talentul
Am urmat lecții de pian, de canto și de vioară, însă sunt tipologia de artist care merge foarte mult pe intuiție. Încerc să evit să mă adâncesc în teorie sau să urmez tipare prestabilite.
Sinceritatea din versuri
Dincolo de a-mi exprima stările, nu am un scop atunci când îmi scriu piesele. Scriu ce simt și, din ce am observat, cu cât sunt mai sinceră, cu atât oamenii se identifică mai mult cu muzica mea. Nu mai sunt în stadiul în care să scriu piese pentru public. Nu îmi mai doresc să scriu ceea ce cred că și-ar dori alții să audă. O fac într-un mod aproape egoist și terapeutic, dar în același timp mi se pare cel mai onest față de public și față de mine. Îmi transmit trăirile în Univers și nu cer nimic înapoi. Nu am nicio așteptare din partea publicului.
Muzica ta și lansarea noului album
Muzică pop-electro, cu influențe etnice și din folcor, cu nostalgia punctului 0 post-decembrist și elemente astrale.
Chiar la începutul lui 2022 am avut lansarea primului meu album în online pe Twitch, transmisă live de Uneek Studio. Albumul se numește ”Prin lume” și marchează simbolic încheierea unei etape importante din viața mea. Artwork-ul albumului realizat de ilustratoarea Amalia Vornicu redă perfect călătoria mea, la limita dintre basm și dezolare, într-un decor brutal post-comunist.
Întreg albumul a fost conceput de mine în mai multe nopți cu insomnii, direct din apartamentul meu din capitală. Versuri, linii melodice și producție. Apoi, conceptul a prins viață sub mouse-ul inginerului de sunet Mircea Petrescu care s-a ocupat de mix-master și producție adițională.
Lansarea s-a simțit ca o experiență de basm și le sunt profund recunoscătoare artiștilor cu care am colaborat și publicului care a fost live pe Twitch la lansare alături de mine.
Styling: Maria Pantazi @pantezia. Top și mănuși: Ana Capsali @anacapsali Pantaloni: MEDEEA @medeeae
Procesul creativ
Procesul meu creativ este unul foarte nesistematic și haotic. Uneori visez o linie melodică și mă trezesc buimacă, fugind direct la laptop să o înregistrez, ca să nu o uit. Am atât zile în care îmi vin de la sine și scriu două, trei piese cap-coadă în câteva ore, cât și zile în care nu-mi iese nimic. Nu știu care este mecanismul. Uneori mă simt ca Moise pe muntele Sinai. Haha.
Partea cea mai grea din munca ta
O să dau un răspuns foarte turbo-capitalist: partea cea mai grea la munca mea este că ziua nu are mai multe ore, ca să pot să muncesc mai mult! Chiar nu-mi ajunge timpul să fac toate lucrurile pe care mi-ar plăcea să le fac. Mai ales având în vedere faptul că sunt și în formare ca psihoterapeut, nu îmi pot dedica 100% din timp și atenție către muzică, iar asta mă oftică foarte tare.
Relația ta cu social media
Nu sunt cea mai mare fană a social-media pentru că uneori mă afectează destul de mult timpul petrecut online, cu toate că sunt conștientă de toate mecanismele din spate. Apare discrepanța între cariera mea, care implică mult timp petrecut pe internet, și nevoia mea de a sta în liniște și a fi prezentă în realitate. Totuși, nu e o opțiune să dispar din online pentru că mă ajută cel mai mult expunerea asta (chiar dacă uneori îmi doresc să-mi arunc telefonul de la etajul 10).
Ce te enervează la mediul artistic din România
Nu mă deranjează nimic la mediul artistic din România. Pentru mine toate minusurile sunt oportunități de dezvoltare și țintesc acolo. Nu îmi dedic energia în a fi enervată de lucrurile care nu merg bine, ci mă focusez constant pe soluții. Nici măcar nu am stat să mă gândesc, pentru că, după cum am zis, aleg să găsesc în orice situație oportunități și nu îmi irosesc energia cu lucruri care nu-mi sunt benefice.
Despre momentele fără inspirație
În zilele în care n-am inspirație, îmi iau o pauză și o las pe altă zi. Nu îmi pierd niciodată motivația, pentru că sunt blindată din punct de vedere psihic în privința artei mele. Am limite foarte bine stabilite și nu solicit păreri în privința muzicii mele pentru că nu cred că există cineva avizat să poată da un verdict într-un domeniu atât de subiectiv. Din experiența mea ca artist independent (și ca femeie), în industrie ți se spune din toate părțile că ai nevoie de ajutor ca să reușești. E plin de oameni care caută probleme în orice faci, oricât de bine ai face-o și mă țin departe de majoritatea.
Cele mai mari satisfacții
Procesul de creație e unul dintre cele mai satisfăcătoare părți pentru mine. Mă deconectez de la orice altceva atunci când mă pun pe treabă. Mă bucură mult lucrurile mărunte legate de producție și mix, și stau ca disperata pe site-uri de echipamente audio. Este un proces cu pași mărunți, dar cresc constant. Asta e un alt aspect care îmi oferă satisfacție, că privind înapoi, cred că am făcut alegerile potrivite. Nu se simte nimic mai bine decât să-i depășești pe oamenii care propovăduiau că nu vei reuși în carieră.
Ce a însemnat 2021 pentru tine
Anul 2021 a fost cel mai bun an pentru mine din toate punctele de vedere. Am avut primele mele concerte care au fost sold-out. M-am mutat în București și am cunoscut o mulțime de oameni kind cu care am colaborat și va urma să colaborez. Am făcut muzică pentru spectacole de teatru și film. Am învățat să mă bucur de fiecare moment și să scot ce e mai bun din fiecare zi. Sunt foarte recunoscătoare pentru toate lucrurile care au venit în viața mea în 2021.
Rezoluțiile pentru 2022
În prezent, am în derulare un proiect cu Teatrul Improbabil pentru care fac ilustrație muzicală. Despre restul proiectelor aș prefera să keep my secrets până când se vor concretiza.
Ca rezoluție principală, mi-ar plăcea ca în 2022 să intru puțin mai mult în domeniul cinematografiei și să fac muzică de film.
