Ciprian Hord a crescut cotrobăind prin cutia cu fotografii alb-negru făcute de tatăl lui la evenimentele din sat. Le privea și era fascinat de realitatea care era surprinsă în ele, își imagina aventurile illustrate acolo. Când a descoperit cinema-ul, avea la el întotdeauna 3 monede de 5 lei, pentru că la căminul cultural nu se proiectau filmele dacă nu existau minim 3 bilete cumpărate. La fotografie a ajuns în adolescență, când a cumpărat un aparat foto din târg și l-a folosit pentru un singur film. S-a reîntors la ea după facultate, la 29 de ani. În fotografia documentară pe care o face Ciprian, cei mai importanți sunt oamenii. Îi place să spună povestea de pe chipurile oamenilor fără artificii tehnice. Ceea ce l-a învățat fotografia este să fie mai atent la oamenii din jur, la gesturile și chipurile lor, să privească totul cu dorința de a afla povestea din spate.
[Povești de fotografi] Ciprian Hord: Ma ghidez doar după ceea ce mă preocupă pe mine. Umanismul imaginii
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative: