Există filme de artă, există filme de public și toate celelalte care nu intră în astfel de categorii. Și deși oamenii pot să facă diferența, de cele mai multe ori continuă să le măsoare pe unele cu măsura celorlalte. Azi vorbim însă de un lungmetraj care scapă de astfel de etichete. Miracol, a doua parte a trilogiei lui Bogdan Apetri, poate fi văzut din 4 februarie în cinematografe, și are și umor și suspans și emoții puternice. Oana Iancu, producătoarea lungmetrajului, spune că este un film în care se împletesc mai multe genuri, de la suspansul unui film polițist la trăirile profunde ale unei drame.
Oana lucrează cu regizori ca Bogdan George Apetri, Radu Muntean și Călin Peter Netzer, iar filmele pe care le-a produs au avut premiere la festivalurile de la Cannes: „Un Etaj mai Jos” (2015), Berlin: „Ana, Mon Amour” (2017) și Veneția: „Miracol” (2021). A fost co-producătoare a filmului „Donbass” (2018) de Sergey Loznitsa, câștigător al Un Certain Regard premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes și producătoare executivă pe România a filmului „Quo Vadis, Aida?” (2020) de Jasmila Zbanic, nominalizat la Oscar și câștigător al premiului pentru cel mai bun film la European Film Awards.
În rândurile de mai jos vorbim cu Oana despre filmele la care a lucrat recent, producția de film din România, atitudinea publicului, reacțiile criticilor și cum se descurcă industria cinematografică în pandemie.
Povestea filmului Miracol
L-am cunoscut pe Bogdan în ianuarie 2009, când am început să lucrăm împreună la filmul „Periferic”, produs de Saga Film. A fost limpede pentru amândoi că vom continua să facem filme împreună. Acum dezvoltăm a treia parte a trilogiei care a început cu „Neidentificat”. Sper că vom reuși să o realizăm în parteneriat cu Alex Teodorescu (Saga Film) și să reîntregim astfel echipa inițială de la „Periferic”.
Miracol e povestea unei tinere călugărițe care se strecoară afară din mănăstire și încearcă să-și rezolve niște probleme misterioase în orașul din apropiere. Pe drumul de întoarcere i se întâmplă ceva cumplit și detectivul care se ocupă de cazul ei îi reface călătoria, pas cu pas, și descoperă indicii care conduc nu numai la adevărul de neînțeles din spatele acțiunilor ei, ci și la un miracol propriu-zis.
Primele impresii la citirea scenariului
L-am citit prima dată în octombrie 2018, în timp ce lucram la finanțarea filmului ”Neidentificat”. A fost o plăcere să-l citesc, era un page-turner care conținea o combinație între ce e valoros în tradiția filmului european și ce e atrăgător în filmele americane.
Cea mai grea parte în realizarea lui
A fost greu de gestionat realizarea a două filme într-o vară, „Neidentificat” și „Miracol”. Cel mai solicitant a fost pentru Bogdan, pentru Minodora Șerban, producător executiv, și pentru Florin Șerban, producătorul filmului „Neidentificat”, unde eu am fost producător asociat. Bogdan a găsit modalitatea de a le da ambelor filme un „added value” prin alegerea de a filma back to back.
Colaborarea cu regizorul Bogdan Apetri
Bogdan și cu mine suntem și prieteni. Abia așteptăm să ne vedem, să povestim vrute și nevrute, să discutăm pe baza scenariilor și a strategiilor de producție. Suntem pe aceeași lungime de undă, dar ne surprindem des cu idei care sunt inedite pentru celălalt.
Filmările
În „tranșee” au fost producătorul executiv Minodora Șerban și directorul de producție Alexandru Iliescu, în timp ce eu eram la Cluj, în concediu de maternitate. Echipa și actorii au realizat performanțe impresionante.
Au fost 17 zile de filmare, iar secvențele din pădure au fost cele mai complexe. În timp ce se filma una dintre aceste secvențe a izbucnit o furtună și natura a început să joace un rol în cadru. Au mai fost și alte momente când s-au întâmplat lucruri „miraculoase” în fața camerei de filmat, iar acele duble au fost cele alese pentru montaj.
Când ai văzut prima dată versiunea finală
M-am îndrăgostit de el și mi-am zis că filmul ăsta va fi iubit de spectatori.
Este un film captivant, plin de umor, suspans, emoții puternice și enigme care în ultimele secvențe își găsesc răspunsuri surprinzătoare.
Bogdan a studiat și acum predă în Statele Unite ale Americii, iar influența școlii americane de film se simte în mod clar în toate filmele lui.
Promovarea
Strategia e să comunicăm potențialilor spectatori faptul că ”Miracol” este un film în care genurile se împletesc armonios, generând suspansul autentic al unui film polițist, trăirile profunde ale unei drame și intensitatea viscerală a unui thriller psihologic.
Din cauza pandemiei a fost mai dificil decât de obicei să facem rost de finanțări pentru a promova filmul. De asemenea, în contextul pandemiei prognozele legate de numărul de intrări la cinema sunt foarte incerte. Deci pe scurt, nu prea sunt bani pentru a promova filmul. Echipa de distribuție încearcă să compenseze lucrul acesta printr-un volum de muncă enorm. Simt nevoia să le menționez numele și să-i laud, pentru că îi admir și le sunt recunoscătoare: Cristian Anastasiu (Bold Studio), Mona Ilie (Romașcanu), Anca Maco, Anca Spiridon și Tania Cepi.
Atitudinea publicului față de filmele românești
Cea mai la îndemână clasificare a filmelor e asta: filme de artă vs filme de public. Când cineva, oricine, vede un film, de obicei identifică cu ușurință și acuratețe categoria din care face parte acel film, dar cu toate astea, consumatorii de film de public judecă filmele de artă după criteriile ce țin de filmul mainstream și cinefilii judecă filmele de public după criteriile ce țin de film de festival. Așa apar frustrările și atitudinile negative generalizate, care înghit categorii întregi de filme.
Sunt puține filme românești care sunt greu de etichetat sau care, în ciuda etichetării clare, au succes la toate tipurile de spectatori. Eu cred că „Miracol” e în acea zonă.
Lucruri bune și mai puțin bune în producția de film din România
Lucruri bune din 2021, că 2022 abia a început:
- Au apărut voci noi: debuturi care demonstrează talent regizoral remarcabil, vezi „Otto Barbarul” de Ruxandra Ghițescu, scurtmetraje care propun direcții și abordări inedite în peisajul de aici, vezi „When Night Meets Dawn” al Andreei Borțun, spre exemplu;
- Vocile consacrate sunt încă relevante și valoroase, vezi „Întregalde” de Radu Muntean și „Babardeală cu Bucluc…” de Radu Jude;
- A început să se diversifice tot mai mult oferta de filme autohtone.
Bilă neagră:
- fondurile de la Centrul Național al Cinematografiei sunt insuficiente pentru a-i finanța pe toți cineaștii cu proiecte valoroase, vezi ”Moromeții 3” și Nae Caranfil, care au rămas sub linie - nu din cauza notelor mici, ci din pricina lipsei de fonduri.
