Olivier Lefèvre e venit de cativa ani pe taram romanesc si, in mare, vrea sa-si continue drumul pe care l-a inceput in Paris, dar si prin alte parti ale lumii, cum ar fi Maroc, de exemplu. E pasionat de fotografie si film de mic copil, iar usor, usor, a intrat in lumea regizorilor, terenul sau de joaca fiind cand filmele de fictiune, cand reclamele sau videoclipurile.
Cred ca nu trebuie sa fii influentat de altii ce lucreaza in acelasi domeniu ca tine, oricum te va atinge influenta lor la un moment dat, dar urmandu-ti instinctul si urmarind lucruri si fiind curios in raport cu lucruri pe care nu le stii e la fel de important. Deci a evita sa fii „up to date” si a urmari un anumit feed e la fel de valoros
E de parere ca nu mai e mult pana vom pasi cu totii in lumile virtuale create de branduri si tehnicile CGI, iar perioada recent traversata spune ca a fost numai buna pentru a descoperi noi artisti si proiecte mici si interesante, pentru care merita sa-ti dedici tot timpul. Canalul lui de youtube e aici, cat sa va faceti o idee cum se vede lumea prin lentila unui francez relocat in Bucuresti.
Ma fac regizor – varsta si context
Am vrut sa fiu actor si am facut cursuri de teatru la varsta de 13 ani. Apoi insa, parintii mi-au zis sa ma apuc de studii pentru a obtine un job pe bune, asa ca m-am dus la facultatea de drept... dar asta a tinut doar 6 luni. Ca adolescent eram indragostit de fotografie si film, bineinteles. La vremea aia, tot ce puteai avea era o camera analog, ceea ce era in regula (am avut noroc sa pun mana pe una) asa ca am putut face edituri direct pe aparatul video, puteam sa adaug muzica peste imagine, datorita optiunii de audio-dubbing pe care VCR-ul meu o avea. Apoi a iesit Mac-ul cu prima versiune de imovie... si, desi ma hotarasem sa-mi urmez pasiunea dand la o scoala de cinema din Paris, simplul fapt ca ce aveam eu in minte putea sa ia forma unui produs audio-vizual, plus puterea de editare pe care mac-ul ne-a dat-o in anul 2000, a facut ca lucrurile sa fie si mai clare pentru mine: asta va fi jobul meu!
Prima reclama – un fake ad
Prima reclama a fost una fake de fapt. Ce am facut atunci de mult, cu un prieten din Paris, e exact ce fac si acum cu un alt prieten, doar ca in Bucuresti: Balint, de la Almost Ready TV, un fotograf si un producator pasionat si talentat. Pentru a arata de ce suntem in stare, pentru a seduce producatorii si pentru a deveni „regizori de film adevarati” (asta insemnand sa si putem trai din asta), am filmat tot felul de reclame fake.
Dar prima reclama oficiala pentru TV pe care am filmat-o a fost pentru un provider de internet, despre un om care-si baga capul intr-un ecran de computer. Aveam 21 de ani cand am semnat un contract de exclusivitate cu o companie de productie, iar aceasta prima reclama pentru tv, desi executata destul de repede, a fost o experienta misto, pentru ca mi-a placut din start sa lucrez cu oameni din advertising.
Briefurile, atunci si acum
As zice ca briefurile nu sunt cu mult schimbate. Ideile bune, scenariile bune, cu sau fara storyboard-uri, ce vin de la agentii sunt intotdeauna bune de jonglat si e loc de imbunatatit la ele. Principala schimbare ar fi ca trecem de la o lume a reclamelor (acesta e si cuvantul in franceza pentru reclame old school, basic) catre o lume mult mai imersiva si invaziva, in care brandurile devin lumi virtuale in care oamenii vor vrea sa traiasca (sau doar sa le urmareasca in social media). Am avut multe tipuri de scenarii pe mana, din culturi diferite (am filmat multe reclame in Maroc) si toate erau foarte strans legate de lumea creativilor, pentru ca ei sunt cei care imping conceptul si mai departe in timpul productiei, asa ca, cu cat sunt ei mai implicati, cu atat va arata mai bine reclama la final.
Cele mai bune invataturi
Energia, good vibe-ul, originalitatea proiectului, calitatea umana, echipa de filmare, timpul pe care-l poti petrece pe un proiect, am invatat ca pentru a face un film ai nevoie sa se combine multe lucruri, dar in mare e despre oamenii cu care lucrezi. Unele proiecte publicitare iti dau sansa sa lucrezi cu o echipa foarte mare si confortabila, cu timp destul de pregatire, care e clar un avantaj. Dar in ce tine de fictiune, la fel ca in toate proiectele video non profit, chiar si in documentare, ceea ce-mi place e ca poti petrece cat timp vrei tu, in pregatiri sau in post procesare (chiar si in timpul filmarii, daca e o echipa mai mica) pentru a te asigura de calitatea filmarii si ca ai stat destul de mult pe chestiile importante.
Cum iti mentii inspiratia vie
Cred ca la fel ca toata lumea, multe lucruri imi vin din feed-urile pe care le urmaresc, datorita subiectelor de care sunt interesat, deci pot fi site-uri de stiri sau podcast-uri... Politica, la fel ca orice alte forme de arta, sunt importante: cum traieste lumea, la ce viseaza lumea, de ce le e frica, cum se schimba comportamentele sociale si cum apar trendurile spirituale... deci ca sa fiu up to date, incerc sa citesc carti foarte bune: de la SF-uri la eseuri stiintifice, economice sau sociale, poeie, filosofie.
Sunt multe feluri prin care poti ramane informat – de exemplu prin profilele de Instagram pe care le urmaresc – dar nu am simtit nevoia asta. Cred ca nu trebuie sa fii influentat de altii ce lucreaza in acelasi domeniu ca tine, oricum te va atinge influenta lor la un moment dat, dar urmandu-ti instinctul si urmarind lucruri si fiind curios in raport cu lucruri pe care nu le stii e la fel de important. Deci a evita sa fii „up to date” si a urmari un anumit feed e la fel de valoros, la fel de important ca simplul fapt de a sti cei cativa artisti care conteaza azi in lume.
De ce ai nevoie pentru a fi un bun regizor de reclame
De vise. Lumi interioare adanci si largi. Dragoste. Sete. Munca. Munca. Munca.
Cum a fost ultima perioada pentru tine
Fara munca platita, proiecte pe bani, ma refer. La fel ca multi altii. Dar cazul meu e special, tocmai ce am ajuns in Bucuresti, deci fie ca era sau nu Covid, ultimul an se anunta destul de calm. Totusi, a fost o perioada foarte buna de a lucra la proiecte personale si pentru a termina unele deja incepute. Ce s-a schimbat in ultima perioada e poate faptul ca foarte multi artisti vor sa faca lucruri, deci e o perioada buna de a intalni lume noua si a face proiecte interesante... Iar avand mai mult timp, poti lucra pentru cauze mai importante, sa ajuti un prieten sau un strain, chiar daca nu ti-o cere. Simtul comunitatii s-a schimbat un pic, poate, pentru mine...
What's next?
Proiecte destepte, poate? Da, cred ca proiectele micute ar putea redeveni interesante, in orice caz, nu trebuie sa bagi prea multi bani in 30 de secunde, iar proiectele „mari” vor exista mereu. E o chestiune de noroc pana la urma, stai putin sa ma uit in globul de cristal: de fapt nu cred ca se vor schimba multe lucruri. Ce va castiga mult teren insa este partea de “CGI”, prin asta intelegand “sa recreezi orice incat sa para real”, asta e clar ca va ramane mult timp de aici incolo. Noi, oamenii s-ar putea sa sarim curand in lumile CGI prin intermediul VR.
