[Viață de ONG-ist] Alex Zorilă: Am învățat să accept că cel mai probabil nu voi schimba lumea, dar pot să schimb anumite atitudini, sentimente și mici direcții în viață

Alex Zorilă a devenit voluntar în cadrul Asociației Accept în aceeași perioadă în care se pregătea să dea admiterea la Farmacie. A continuat să facă voluntariat în cadrul ONG-ului și după ce a devenit studentă, dar fiecare an venea cu mai multe responsabilități cărora Alex nu simțea întotdeauna că le poate face față. Dar de fiecare data când o persoană din comunitatea LGBTQIA+ îi mărturisea că datorită ei a reușit să treacă de momente dificile, Alex își dădea seama cât de importantă e misiunea asociației. Sunt momentele care au făcut-o să conștientizeze cât de importantă e munca de ONG pentru comunitățile minoritare și, inevitabil, rolul important pe care îl are ea în crearea unui spațiu safe în care să facă poveștile auzite.

Mereu mi-am dorit să adaug sentimentului de “acasă” al comunității LGBTQIA+, să creez spații sigure și suficient de confortabile pentru membrx comunității, astfel încât să nu aibă rețineri în exprimarea de gen și în exprimarea identității lor queer. Este foarte important pentru tinerii LGBTQIA+ să aibă spații care să îi celebreze, sprijine și să le aducă confort.

Acum, Alex are rolul de community outreach officer și e persoana care creează legătura dintre ONG și întreaga comunitate. Responsabilitățile pe care le are au făcut-o să iasă de multe ori din zona de confort, ca atunci când se ocupa de coordonarea voluntarilor pentru Bucharest Pride și trebuia să vorbească în fața a 100 de persoane. Leacul pe care l-a găsit pentru frică e să o transforme în entuziasm. Și tot cu entuziasm se pregătește să ducă mai departe alături de restul echipei Accept planurile pentru 2022, de care ne-a povestit în interviu.

Povestea ta in ONG

Aveam 17 ani când am devenit voluntar în cadrul Asociației Accept. S-a întâmplat în vara de dinainte de clasa a 12-a, când mă hotărâsem să dau admiterea la Farmacie. De atunci am început să mă ambiționez destul de tare, să-mi spun că pot să fac mai multe lucruri în paralel destul de bine. Am aflat de Accept de la un coleg de clasă, care a fost la un eveniment de boardgames organizat de ei, fără să-și dea seama. La final a primit un pliant cu mai multe informații pe care mi l-a dat când ne-am văzut. Țin minte că mi-a spus “știu că tu ești cu LGBT, m-am gândit că te-ar interesa să știi”. Nu prea știam care era treaba cu organizațiile LGBTQIA+, dar făcând parte din comunitate și fiind și o persoană foarte timidă, am simțit că trebuie să încerc.

Cum ti-ai dat seama ca vrei sa ramai la ACCEPT

Cred că mi-am dat seama că vreau să rămân să activez în ONG-uri în momentul în care am acceptat că deocamdată nu vreau să plec de la Accept. După ambiționarea mea din clasa a 12-a, am intrat la Facultatea de Farmacie, dar am continuat să fac voluntariat la Accept. În scurt timp devenisem coordonatoare de voluntarx și mă alăturasem și altor asociații de studenți de la facultate. În fiecare an căpătam mai multă experiență, dar totodată mă gândeam că ar trebui să renunț la voluntariatul din cadrul Asociației Accept, pentru că fiecare an devenea din ce în ce mai greu de dus, cu din ce în ce mai puține ore de somn și multă muncă. Nu am putut să plec. Mi-am dat seama cu fiecare persoană din comunitate care îmi spunea că i-am ajutat să treacă prin momente dificile, că începeam să am un rol destul de important în Accept. Acum câteva luni, la 24 de ani, am terminat Facultatea de Farmacie, iar după 5 ani de muncă în paralel, am rămas angajată la Accept.

Evolutia in ONG

Am început să lucrez în Accept pe un proiect în anul 4 de facultate, până atunci am făcut voluntariat. Au trecut 6 ani de când sunt coordonatoare de voluntarx la Accept. Sunt ani în care alături de voluntarx am creat evenimente pentru comunitate, dar și un grup bazat pe sprijin și suport emoțional. Scopul meu la Accept a fost mereu să învăt voluntarx câte ceva despre comunitatea LGBTQIA+ din România și cum să organizeze un eveniment comunitar. Pentru mulți, intrarea în Accept însemna primul contact cu comunitatea din care făceau parte. După toți acești ani de organizat evenimente pentru Luna Istoriei LGBTQIA+ și Bucharest Pride, amintirile cele mai puternice rămân cele de la ședințele cu voluntarx de la casa Accept. Când, înainte de pandemie, încheiam ședințele cu o îmbrățișare de grup, sau când mulți dintre ei își făceau curaj pentru prima dată să vorbească în fața mai multor persoane atât de similare lor.

Experienta in mediul non-guvernamental

În cadrul Asociației Accept, după primul an de voluntariat am devenit coordonatoare de voluntari, apoi treptat am început să organizez evenimente pentru Luna Istoriei LGBTQIA+ și Bucharest Pride. În 2021 am fost co-coordonatoare Bucharest Pride, iar în 2022 voi fi coordonatoare Bucharest Pride.

În paralel, în cadrul Facultății de Farmacie, am făcut voluntariat în asociația de studenți locală (SSFB), apoi în cea internațională (IPSF) unde am scris poziții publice ale IPSF prezentate în cadrul întâlnirilor OMS, iar spre finalul facultății am intrat în federația națională (FASFR), ca persoană de contact între IPSF și FASFR.

Unul dintre cele mai dragi proiecte

Coordonarea voluntarxlor pentru Bucharest Pride. Este un lucru pe care îl fac încă din 2016, dar mereu este un moment special. Întâlnirile cu voluntarx pentru Pride au crescut de la 40 de persoane, la peste 100 de persoane într-o singură întâlnire. Să vorbesc în fața a 100 de persoane tinere LGBTQIA+, cu care apoi să lucrez la evenimente și la marșul Pride este o oportunitate rară.

Planurile pentru 2022 ale ONG-ului

Rolul pe care îl am în prezent la Accept reprezintă doar o mică parte din ce face Accept ca organizație pentru persoanele LGBTQIA+. Poziția mea din asociație se numește community outreach officer, și mă ocup în general de legătura dintre comunitate și Accept ca ONG. De exemplu, activitățile de outreach pot cuprinde coordonarea voluntarxlor, discuții cu beneficiarii pentru sprijin organizațional și organizarea de evenimente comunitare.

În 2022 Accept va continua munca pentru persoanele HIV pozitive și dreptul persoanelor LGBTQIA+ la căsătorie și viață de familie. Ne concentrăm de asemenea, pe drepturile persoanelor trans și accesibilitatea schimbării actelor, proces care în prezent durează luni de zile și necesită ajutorul unui avocat. Totodată, Accept începe organizarea Bucharest Pride 2022, al doilea Pride din București organizat în pandemie, pentru care vom pune ca întotdeauna siguranța și sănătatea participanților pe primul loc.

Perspectiva ta asupra ong-urilor la inceput

Ajungând într-un ONG la 17 ani, a durat mai mult timp să-mi dau seama cum funcționează o asociație și cum aș putea să îi fiu alături pe termen lung. Există acest sentiment pe care majoritatea activiștilor îl au la început de drum, că prin ce facem schimbăm lumea. Că impactul pe care îl putem avea poate să fie uriaș. Între timp am învățat să-mi calmez ego-ul, dar nu cu totul, pentru că știu că am nevoie de el pentru a mă ambiționa pe mai departe. Am învățat să accept că cel mai probabil nu voi schimba lumea, dar pot să schimb anumite atitudini, sentimente și mici direcții în viață pentru persoanele pe care le întâlnesc prin Accept. Mereu mi-am dorit să adaug sentimentului de “acasă” al comunității LGBTQIA+, să creez spații sigure și suficient de confortabile pentru membrx comunității, astfel încât să nu aibă rețineri în exprimarea de gen și în exprimarea identității lor queer. Este foarte important pentru tinerii LGBTQIA+ să aibă spații care să îi celebreze, sprijine și să le aducă confort, pentru a se putea dezvolta și învăța cum să sprijine la rândul lor comunitatea din care fac parte, indiferent de drumul pe care și-l vor alege în viață.

ONG-urile sunt pentru România singurele locuri care protejează minoritățile și persoanele vulnerabile. Mai mult de atât, oferă voce celor care nu se încadrează în normele societății, care tind să fie ascunși și ignorați de aceasta. Asociațiile sunt cele care trag semnale de alarmă către mediul politic pentru a produce schimbări.

Cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o

Transformă-ți emoțiile în entuziasm. De multe ori sunt pusă în situații dificile din punct de vedere social, în care trebuie să vorbesc cu multă lume necunoscută, sau pe scenă în fața mai multor persoane. Fiind la bază o persoană timidă, dar trecută prin aceste situații de mulți ani, cel mai mult m-a ajutat să-mi încurajez emoțiile și să mă gândesc cât de distractiv va fi să fac acel lucru care poate să mă sperie la început.

Care a fost cea mai grea experiență prin care ai trecut

Organizarea Bucharest Pride necesită foarte multă energie. Au trecut 6 ani de când ajut la organizarea Pride-ului, dar niciodată nu devine mai ușor. Mereu ne ambiționăm să construim un Pride mai incluziv, mai mare, mai bine organizat, mai vizibil, lucru de care sunt foarte mândră. Cum sunt foarte mândră să coordonez echipa Bucharest Pride 2022 la 24 de ani, dar fizic, emoțional și psihic, este o muncă grea.

Ce inteleg gresit, inca, oamenii, vizavi de ONG-uri in Romania

Cel mai probabil cât de importante sunt și au fost pentru apărarea drepturilor oamenilor și a tuturor ființelor. Este prea puțin cunoscută și înțeleasă munca de advocacy și lobby pe care o fac ONG-urile și cât de mult se implică prin campanii, studii, cărți pentru educarea societății. Oare câte persoane știu că munca asociațiilor poate să oprească legi împotriva drepturilor omului și nu numai, să intre în vigoare?

Viata de ONGist in Romania

Este dificil să-ți asiguri o continuitate într-un ONG în România, deoarece proiectele pe care lucrezi durează doar câțiva ani. Nu ai aceeași siguranță pe care marile companii ți-o oferă cu un contract nedeterminat. Cred că majoritatea care lucrăm într-un ONG suntem persoane care au vrut să iasă din norma capitalistă, să nu se alăture unor corporații care ar dăuna drepturilor omului. Acest lucru a fost și o alegere pe care eu a trebuit să o fac la terminarea facultății, dacă vreau să continui la Accept, știind că aș fi acoperită doar câțiva ani, sau să mă angajez într-o companie de medicamente. Deși salariile sunt mult mai mari în companii decât în ONG-uri, am decis să-mi protejez principiile. Nu toată lumea are această oportunitate, de aceea nu aș putea să judec persoanele care lucrează în corporații.

Partea cea mai frumoasă a muncii mele este să lucrez cu persoanele din comunitate. Întotdeauna în conversațiile pe care le am cu voluntarx și beneficiarii există un sentiment de înțelegere, sprijin și întrajutorare. Mereu mă surprinde cum unele persoane care vin la Accept cu problemele lor, ajung să mă întrebe dacă eu ca persoană queer sunt bine și dacă am nevoie de sprijinul lor. Este unul din motivele prin care mi-am dat seama de ce comunitatea LGBTQIA+ mai este denumită și familia pe care ți-o alegi.

Ce s-a schimbat în bine&ce trebuie sa se schimbe

ONG-urile au căpătat o mai mare vizibilitate. Se poate observa cum multe ONG-uri s-au dezvoltat în zona de social media, fiind din ce în ce mai multe asociații cu campanii din ce în ce mai vizibile și cunoscute de publicul larg. În cazul nostru, ajungem cu informații despre serviciile oferite de Accept la mult mai multe persoane, din mai multe zone ale României. În ultimii ani, au apărut și mai multe organizații LGBTQIA+ care pot oferi sprijin și diverse servicii persoanelor din alte orașe.

Cele mai mari probleme rămân educarea autorităților pe subiecte ce țin de drepturile omului. O organizație poate să ajungă la maxim câteva sute de persoane pentru care să organizeze training-uri. Fără sprijinul statului în zona educației, munca noastră va continua să fie doar cu o parte din cei care au nevoie să cunoască mai multe informații despre drepturile omului și despre comunitatea LGBTQIA+.

Gândul renunțării

Aproape în fiecare an obișnuiam să mă gândesc. Cred că este un sentiment prin care trec majoritatea persoanelor care lucrează într-un ONG. Este o muncă dificilă emoțional, auzi, vezi lucruri care te impactează și trebuie constant să ai grijă de sănătatea ta mentală. Încep să-mi dau seama că să faci activism fără să mergi la terapie, nu funcționează.

Daca Romania ar fi un organism, ce organ ar fi ONG-urile ei

Cel mai probabil inima. Statul ar fi creierul care gândește ce e cel mai bine din punct de vedere economic pentru țară. Din păcate, în România statul nu prea reprezintă creierul, iar ONG-urile tind să completeze, ajungând să fie inimă, creier și multe alte organe.