Arta contemporană este mai accesibilă decât pare, în toate sensurile cuvântului. E motto-ul pe care l-ar putea avea Art Spot, un proiect prin care organizatorii Elvira Lupșa, Carla Schoppel și IRLO de la Galeria Neagră și-au propus să arate că sub umbrela de artist român se află discursuri artistice foarte diferite, cu abordări despre viața urbană și mediul artificial în care trăim. În contextul în care mulți oameni simt că arta se adresează numai unui anumit tip de public, expoziția de finisaj din 9 ianuarie de la ARCUB în care s-a celebrat și lansarea ediției a doua a revistei E T A J a pus oamenii față în față cu o selecție vastă de artă emergentă la prețuri affordable create de 36 de artiști curatoriați de Galeria Neagră alături de UNICAT&co, arătând că arta poate fi accesibilă tuturor.
Mulți cred că arta este ceva accesibil numai unui grup anume de oameni, că este greu de pătruns ca mesaj uneori, că trebuie numai privită, nu și achiziționată, însă noi credem că prin diverse eforturi creative și de comunicare vom reuși din ce în ce mai mult să convingem publicul să se implice și financiar în acest sector.
Într-o lume în care mai toate cumpărăturile se fac online, Art Spot a ușurat achiziționarea de artă prin folosirea cardului online, direct pe site, acolo unde lucrările sunt disponibile până pe 8 martie 2022. Ne-am propus să aflăm mai multe despre acest proiect gândit ca o punte de legătură între artiști și public, iar organizatorii ne-au povestit mai multe despre ideile de la care au pornit și implementare.
Doamnadia, ROMB, Chimie aka Mișu Foarfecă și Iulia Ignat, o parte din cei 36 artiști expozanți, ne-au vorbit despre lucrările lor din cadrul Art Spot, iar Mircea Modreanu ne-a explicat mai multe despre revista E T A J care, ajunsă la ediția a doua, abordează tema "Land art și artă în spațiul public".
Lucrările din cadrul Art Spot
doamnadia: Într-o serie de lucrări complet necuratoriate, făcute intuitiv, cu o tonă de sclipici și roz și auriu și strălucire și tot ce e frumos pe lume - într-o perioadă în care eu, o fată extra-sensibilă mă-nvarteam în jurul ideii de eșec, să-l înțeleg, să-l fac bun, să-l fac frumos, să-l transform cu totul. Să-i pun sclipici în frunte. Așa s-a-ntamplat lucrarea unSPECIAL.
Și la final, când s-a încheiat firesc perioada în care mă tulburau aceste haos-uri omenești, am reușit să le fac acceptabile și frumoase și să le integrez. Dar acesta a fost procesul meu. Doar pentru mine s-a întâmplat asta. Seria de lucrări era așa: "In love with failure", "Flaws & Hopes" și "unSPECIAL". Cred că titlurile sunt suficiente ca să lase senzația a ce mă preocupa și a croit seria asta de lucrări :)
Roxana Benea (ROMB): Lucrările au pornit de la dorința de a ilustra o lume unde limitele realității sunt estompate și fuzionează cu un spațiu paralel, al imaginației și al viselor, spațiu ocupat de creaturi și obiecte magice ilustrate într-un mod fantezist și jucăuș.
Chimie aka Mișu Foarfecă: Lucrările reprezintă personajele pe care le întâlnim zilnic în jungla urbană. M-am autoproclamat artist din adolescență, arta este pentru mine un stil de viață, iar contextul în care creez este prezentul continuu.
Iulia Ignat: Ilustrația este un autoportret. Și un experiment. De obicei, autoportretul sau personajele compozițiilor mele sunt ilustrate „deformat”, pentru că tind către expresie. De data aceasta, am urmărit proporțiile, iar tehnic am experimentat cu mediul digital. Am imitat expresivitatea liniară a peniței pe hârtie și am conturat caracteristicile feței.
Am avut ca reper o fotografie făcută de un prieten. Mi s-a părut suficient de interesantă, să mă pot concentra doar pe abundența de linii. Compoziția urmărea pretextul (fotografia), iar eu am avut grijă să distribui tonurile de gri într-un mod echilibrat și armonios.
Din punct de vedere al subiectului, poziția personajului mi s-a părut destul de ofertantă. Accentul este pus pe ochiul, care se dorește a fi deschis, plin de lumină, de claritate. Este ochiul care observă, filtrul prin care percepem mediul înconjurător și așa mai departe. Cel de-al doilea ochi este strâns. Oare claritatea privirii ochiului deschis este influențată de faptul că cel de-al doilea este închis? Nu știu. Poate.
Cu ce ai vrea să rămână oamenii care se întâlnesc cu ele
doamnadia: Nimic. Absolut nimic. Mi se pare superb și genial dacă stârnesc ceva în cineva lucrările mele, dar niciodată n-am căutat să transmit nimic. Doar să caut în interiorul meu. Pentru mine arta a fost mereu un instument de a mă-ntoarce pe dos, ca o haină, ca să văd ce e în interior. A fost cea mai eficientă și delicioasă metodă de interacțiune cu mine. Deci cu siguranță că lucrările mele conțin același kitsch sentimental și romantizare și haos și organizare și dezorganizare și strălucire fără ca eu să controlez asta. Deci probabil că transmit asta by default. I hope :)
Roxana Benea (ROMB): Mi-ar plăcea să transmit privitorilor ideea că există ceva și în spatele materialității, o stare de visare și deschidere spre imaginație și lumea subtilă care de fapt este prezentă în fiecare, dar care uneori e ascunsă de straturi ale realității imediate. Lucrările reprezinta o invitație la joacă, la un zâmbet, o mică sclipire în ochi.
Chimie aka Mișu Foarfecă: Vreau să le pun un zâmbet pe față :)Vreau să demolez din prejudecăți și false pretenții și încerc să arăt că arta este accesibilă oricui.
Iulia Ignat: Mi-ar plăcea să știu că privitorii se regăsesc în personajele sau contextele construite de mine. Poveștile pe care le „spun” au final deschis, deci fiecare poate găsi o formulă de interpretare. Toate sunt corecte. Este cert, eu plec de la experiența proprie și o „traduc” în limbaj vizual, prin simboluri. Tind către abstract, nu către specific. Prea specific, moartea pasiunii. :) Ce se întâmplă cu contribuția privitorului? Îmi doresc ca el să fie stimulat și înainte să-și dea seama, să fi creat o poveste tăcută, în mintea sa.
De la ce ați pornit în organizarea Art Spot
Elvira Lupșa: Am pornit de la ideea că lipsește un târg de artă de prețuri în București. Un eveniment unde să se poată întâlni cei curioși față de arta emergentă și să poată pleca acasă cu obiecte de artă cumpărate fără complicații (prețurile sunt afișate, achizițiile se pot face cu card online, ca în orice platformă de e-commerce, iar cine are nelamuriri, le poate adresa imediat cu un buton de chat care duce la mine). Pe scurt, m-am gândit să fac un eveniment pilot în miniatură, ca să explorez cum ar putea arăta un astfel de târg.
GN: Aflați în primul an de activitate, noi ne-am gândit ca pe lângă expozițiile pe care le-am desfășurat în ultimele luni să ne implicăm și în specificul așa-ziselor evenimente de sezon. De cele mai multe ori, oamenii frecventează târgurile de Crăciun din dorința de a achiziționa cadouri și poate nu se gândesc că aceste cadouri pot include opere de artă. Am dorit să oferim o expoziție în care componenta estetică și valoarea unei lucrări de artă contemporană, din punct de vedere al investiției pe termen lung, să se îmbine în fața unui prag financiar accesibil oricui.
Nevoia unei astfel de inițiative
Elvira Lupșa: În România încă nu putem afirma că există o piața de artă contemporană și nici o cultură vizuală compusă din discursuri contemporane. Cele două sunt legate. Cred că exista curiozitatea și deschiderea necesare în sfere diverse ale societății, din care fac parte cei care ar putea să își permită sa cumpere lucrări de artă contemporană, dar încă nu există canale clare de contact și interacțiune între publicul interesat și producția artistică (i.e. suficiente galerii, evenimente recurente, prezentă în mass-media etc.). De asemnea, cred că nu se colaborează suficient, suntem un domeniu minuscul, dar lucrăm atomizat. Pentru a practica ce predic (‘practice what you preach’), am invitat Galeria Neagră în calitate de co-curatori cu focusul lor pe street art și am adus ETAJ, un “ artist-run space” să își lanseze revista de arte vizuale numărul 2 la evenimentul de finisaj.
GN: În primul rând, a fost dorința de a oferi publicului lucrări de artă affordable și de a crea astfel un punct de întâlnire cu opera de artă, o intersecție care să confirme că arta nu este dedicată unui public anume. Mulți cred că arta este ceva accesibil numai unui grup anume de oameni, că este greu de pătruns ca mesaj uneori, că trebuie numai privită, nu și achiziționată, însă noi credem că prin diverse eforturi creative și de comunicare vom reuși din ce în ce mai mult să convingem publicul să se implice și financiar în acest sector. La nivel național, cel puțin, sunt organizate licitații și expoziții de artă cu vânzare, însă lucrările sunt achiziționate destul de greu, comparativ cu volumul care pleacă din atelierul artistului spre o expoziție, dar și comparativ cu eforturile galeriștilor sau ale dealerilor de artă.
Publicul
Elvira Lupșa: Dacă ART SPOT ar avea un motto ar fi: arta contemporană este mai accesibilă decât pare, în toate sensurile cuvântului. Are loc o mare efervescență în artele vizuale din România. De la invazia de murale în toată țara, la ilustratorii locali care sunt din ce în ce mai activi prin vest. Majoritatea artiștilor pot fi descoperiți pe instagram, care a devenit o platforma de portofolii de artă, într-un fel. Și nu în ultimul rând, mesajul este că prețurile obiectelor de artă nu sunt astronomice, chiar dacă informațiile care circulă adesea sunt despre vânzări de milioane de euro, e bine de știut ca poți avea o lucrare de artă și la 300 lei.
GN: Ne-ar plăcea ca cei care au vizitat expoziția să fi descoperit cu această ocazie artiști mai puțin vizibili pe piața de artă. Deși dialogul cu artiștii este în general la îndemâna oricui datorită canalelor de comunicare, s-a putut observa că o parte dintre lucrări au fost create special pentru ART SPOT, nefiind prezente nici măcar online înainte de vernisaj. Așadar, sper ca publicul să fi fost surprins de tehnicile și de noile moduri de exprimare vizuală ale unora dintre artiști incluși în expoziție.
Posteveniment, deși lucrările încă pot fi achiziționate de pe site, publicul ar trebui să fi înțeles că pot exista numeroase inițiative, precum ART SPOT. Că avem nevoie de expoziții cu vânzare, care să reunească artiști contemporani diferiți din punct de vedere al tehnicilor, al cotei pe piața de artă etc. dar care în cele din urmă să aibă ca scop un soi de popularizare a artei și o mai mare dorință de a susține financiar artiștii contemporani.
Cea mai grea parte din implementarea proiectului
Elvira Lupșa: Cel mai greu a fost coordonarea a 36 de artiști și încercarea de a comunica inițiativa pe cât mai multe canale. În acest sens mă încântă interesul IQads față de emergența locală.
Cea mai satisfăcută m-am simțit la finisajul expunerii de la ARCUB - care ne-a găzduit cu deosebita generozitate - când au venit foarte mulți vizitatori și când am auzit multe discuții care conțineau ceva similar: ‘nu auzisem de acest artist până acum, este foarte bun’!
GN: Cea mai grea parte a proiectului a ținut, cred, strict de logistică: contracte, calcule, preluat și transportat lucrările tur-retur. Altfel, panotarea și promovarea au adus și componenta creativă a expoziției, ceea ce ne-a ridicat moralul. În felul acesta am reușit să ne concentrăm până la final strict pe dialogul dintre artiști și dintre lucrarea de artă și public. Dar cea mai mare satisfacție a venit tocmai din atingerea scopului: scoaterea din culise a unor artiști emergenți, respectiv achizițiile făcute de cei care au văzut lucrările în cadrul expoziției sau pe site.
Revistei E T A J
Mircea Modreanu: În mai 2018 am deschis spațiul alternativ de tip artist-run, E T A J, împreună cu Dumitru Gurjii, unde organizam expoziții o dată la două săptămâni. Frecvența evenimentelor nu s-a schimbat în cei trei ani de activitate, fapt ce a dus la „acumularea” unei viitoare istorii, pe care ne-am gândit să o completăm printr-un soi de arhivă (a artiștilor, expozițiilor și intervențiilor care au avut loc prin/cu sprijinul E T A J artist-run space). Așa a apărut ideea. Până la fapte n-a fost cale lungă. Ioana Aaron și-a prezentat interesul și dorința de a contribui în comunitate, așa că i-am propus poziția de redactor și i-am dat drumul.
Temele ediției a doua
Mircea Modreanu: Land art și intervenții în spațiul public.
De ce să citească&să cumpere oamenii revista
Mircea Modreanu: Le-aș recomanda să se convingă singuri și aș începe prin faptul că sunt multe poze.
Lăsând gluma la o parte, este o arhivă cu mărturii actuale scrise în totalitate de artiști, care merită citită și consultată nu doar pentru caracterul documentar al evenimentelor recente din scena de artă românească, cât și pentru apropierea pe care ți-o oferă, ca cititor, de artiști, de modul în care văd și își concep lucrările și în definitiv, de arta lor.
