Povestea pe scurt ar fi așa: Leta Popescu a vrut să devină actriță, după ce la 12 ani a recitat o poezie cu un arici schiop și i s-a spus că are talent. Dar a ajuns regizoare. În timp ce se pregătea pentru admiterea la UNATC, actorul care o îndruma i-a sugerat să încerce, mai degrabă, regia. A schimbat direcția, a dat examen la regie, a picat. S-a mutat în Cluj, unde a făcut Facultatea de Teatru și Televiziune la Babes-Bolyai, și a rămas timp de 10 ani pe meleaguri ardelenești. Apoi a revenit în Bucureștiul ei iubit.
Leta Popescu este una dintre regizoarele tinerei generații, care montează în mai multe teatre din țară, atât de stat, cât și independente. A câștigat în 2014 Uniter-ul pentru debut cu spectacolul ”Parallel”, dar spune că a urât acel premiu, pentru că a venit la pachet cu sindromul impostorului. Care a bântuit-o până anul trecut, când a primit o nouă nominalizare, pentru (IN)CORECT, un spectacol scris și regizat de ea.
