[Stand-up pe bune] George Tănase: Prin umor, mi-am vindecat multe frustrări, goluri, sentimente de inferioritate

Comediantii cu care povestim in seria noastra ne spun candid ca intre stand-up-ul de la noi si cel american e o diferenta de vreo 50-60 de ani. Cam cat ar avea un pensionar simpatic. Sa spunem ca l-ar chema Benjamin Button si ca la varsta asta, abia se naste. Doar ca lumea ar plati bilet cu pret intreg, ca sa-l vada. Si-ar fi multumita. Benjamin ar distra multa lume, pana cand el insusi ar ajunge sa rada ca un copil. Nu, n-ar fi ca in film, un proces de imbatranire, dimpotriva. Stand-up-ul nostru ar ajunge poate, sa fie atat de bun, incat rasul sa fie unul curat, iar oamenii sa vrea doar glumele alea bune.

George Tanase crede ca gaseste din ce in ce mai multe astfel de glume bune in stand-up-ul romanesc, asa ca il urmareste frecvent. Isi alege subiectele in functie de experientele traite si incearca sa suprinda convingeri pe care le impartasim cu totii, doar ca nu suntem mereu constienti.

“Mie-mi place sa spun adevarul in gluma, căci astfel scap de ghilotina societății. E drept, in societatea noastră tot mai multe subiecte încep sa fie sensibile. Însă, dacă gasim o formulare asertivă, putem amuza pe oricine.”

Povestim cu George despre cum a inceput aventura lui in stand-up, ce face in ziua dinaintea show-urilor si ce isi doreste in noul an.

Background

Sunt o persoana căreia nu prea ii place sa vorbească despre ea. De regula, las munca sa exprime cine sunt și ce fac. Povestea mea nu se aseamănă deloc cu acele povesti din reviste ale oamenilor de succes. Ca mulți dintre noi am făcut o facultate care nu mi se potrivea, mai exact facultatea de management, domeniu in care sunt in pom si pomul in aer, dar pasiunea pentru umor m-a dus usor usor spre un drum care mi se potrivește mult mai bine.

In prezent fac stand-up comedy si sketch-uri pe canalele mele de social media.

Drumul tau in stand-up comedy

Toate realizările mele au fost pura întâmplare. De stand-up m-am apucat din pasiune si de foame. Actualul meu manager a văzut ceva in mine după ce am participat la iUmor si a considerat ca ar trebui sa încerc sa fac stand-up măcar o data. Astfel am incercat, m-am aruncat in gura lupului si sunt de părere ca am luat o decizie înțeleapta.

Perioada de debut

Primele show-uri îmi amintesc de multe probleme gastro-intestinale. Am avut emotii atât de mari ca trebuia sa merg la baie din jumătate in jumătate de ora. Mi-au trebuit câțiva ani sa scap de aceasta problema, deși, trebuie sa recunosc, mai am momente când retrăiesc aceleași emotii și in prezent.

Evolutia artistica

Toată viața am încercat sa evoluez in paralel, personal și profesional. Fiecare tema abordată in stand-up era validă și prezentă în viața mea personală. Prin umor mi-am vindecat multe frustrări, goluri, sentimente de inferioritate, etc…

Materialul

Încă nu am o cheie a succesului in ceea ce privește creativitatea. De asemenea, nu am încă o rutină stabilită. Ideile vin și pleacă. Dacă nu pui mâna pe ele când îți trec prin față, s-ar putea să le pierzi pentru totdeauna. Uneori încerc glume noi direct pe scenă, alteori îmi scriu un material de acasă. La final, trag linie și vad ce a funcționat și ce nu.

In ziua show-ului

De regula, îmi repet materialul. Nu foarte mult, ca sa las loc și spontaneității sa-și spună cuvântul. Cu 10 minute înainte sa urc pe scena, caut sa le spun oamenilor ceva nou, inedit, actual. O idee care sa aibă legatura cu momentul interacțiunii noastre. Fie ca vorbim de orașul lor, de starea lor din acea seara, de o situație întâmplată in ziua respectiva.

Pentru mine contează foarte mult prima interacțiune pentru ca e important sa-i prinzi de la început pe oameni in filmul tau.

O amintire placuta de la un show

Am avut o data un spectacol reușit la Pașcani, parca. Și după ce am coborât de pe scena, publicul mi-a scandat numele ca sa mai urc puțin. Deși nu obișnuiesc sa fac asta, am urcat iar și le-am imitat câteva personaje. Am ras copios, iar eu m-am simțit fantastic.

Daca ai renunta la stand-up

Probabil m-as focusa doar pe scenaristică, regie de film. Ma pasionează mult și sfera actoriei. O fac și acum, dar la un nivel mai mic. Și totusi, dacă ar trebui sa renunț de tot la viața artistica, probabil mi-as deschide un salon de masaj. E o meserie care mi se potrivește, îmi place sa vad oameni relaxați.

Momente in show-uri, in care nu s-a ras

Am avut si momente in care publicul nu a ras. Un astfel de moment e ca o căzătură, te scuturi și mergi mai departe. Cel puțin eu asta fac.

Cum iti vezi publicul

Pentru mine, publicul mi-e oglinda. Când ma uit la ei, aleg ce-mi doresc sa vad la mine: lucrurile bune, poveștile amuzante, întâmplările tragice. Ii iubesc pe oameni și ii respect așa cum ma iubesc și ma respecta pe mine. Pe parcursul unui spectacol folosesc același limbaj pe care mi l-as dori sa-l folosească cineva cu mine. Unul simplu și sincer.

Stand-up-ul de la noi si cel din afara

Diferența dintre stand-up-ul nostru și cel din afara e de vreo 50, 60 de ani, dacă vorbim de cel american. Îți spun sincer, in ultimii doi ani am preferat sa ma uit mai mult la ai noștri decât la comedianții din State. Îmi place mai mult umorul nostru. Sunt sigur ca aceasta meserie va înflori spectaculos in câțiva ani.

Specificul umorului romanesc

De regula, in interiorul glumelor se ascund mici adevăruri. Sunt oameni care vor sa audă acele adevăruri si oameni care le evita. Mie-mi place sa spun adevarul in gluma, căci astfel scap de ghilotina societății. E drept, in societatea noastră tot mai multe subiecte încep sa fie sensibile. Însă, dacă gasim o formulare asertivă, putem amuza pe oricine.

Rolul comediantului in societate

Scopul meu pe scena e sa-i fac pe oameni sa râdă, sa se relaxeze, sa se destreseze. De aceea plătesc bilet. Subiectele alese de mine sunt culese din experiențe trăite, din gânduri personale, din idei dezvoltate in timp. Convingeri pe care poate le avem cu toții, dar nu ne dam seama de ele.

Show-urile tale acum

In momentul de fata nu sunt foarte multe spectacole, condițiile actuale nu prea ne ajuta. Am încercat câteva show-uri online, dar nu pot sa zic ca sunt fanul lor. Eu am nevoie sa ma incarc cu energia publicului din sala, ca sa pot si eu la rândul meu sa ofer energia mea.

La inceput de an

De la 2022 îmi doresc liniste și inspirație. Sa pot crea cât mai mult și cât mai bine. Îmi doresc sa uit ca au existat 2020 și 2021 și sa pot munci ca și cum doar ce s-a terminat 2019.