[Comunicare ca la carte] Alex Icodin: Nu conteaza diploma, ci informatia impreuna cu experienta capatata in scoala

Oamenii din seria noastra si-au inceput diferit povestile de predat. Si au avut motivatii diferite. Insa, am observat la toti o preocupare pentru stimularea studentilor sa gandeasca pentru ei, sa-si formeze gandirea critica si sa porneasca intotdeauna de la concept, sa nu fie distrasi de mijloacele de executie sau de ideile deja existente la un click distanta. Iar la intrebarea despre cum ii vad studentii, majoritatea raspund ca vor sa fie priviti ca ‘unii de-ai lor’.

Pentru Alex Icodin, parcursul oficial a inceput acum 5 ani, dupa ce un profesor, practician in industrie, i-a facut o vizita la studio si i-a propus sa predea ‘Design si Comunicare vizuala’ la SNSPA.

"N-am stat pe ganduri, n-am intrebat de bani, era o provocare pentru mine gura-mare sa fac si ceva practic pentru educatie, sunt totusi un idealist."

De acolo a urmat un flow de informatie, inspiratie si craft dat mai departe studentilor, pana azi, cand Alex isi permite sa-l aduca pe cainele lui Charlie, asistent in cursurile online, ca sa mai micsoreze putin distanta fata de audienta.

Povestim, in continuare, despre strategiile lui de predare, provocarile in misiunea de a-i invata pe altii, un curs memorabil si felul in care a evoluat industria.

Istoria ta de predat

Intr-o zi normala de agentie, care incepea la 9 si se termina tot la 9, dar mai pe seara, am primit vestea de la Bogdan (Naumovici) ca vom avea niste "copii" in grija cateva saptamani. Era Leo Academy si fiecare senior din agentie, fie art sau copy, era tutore in programul de invatare pentru niste tineri talentati care isi doreau sa lucreze in publicitate. Acceptati la un concurs, nu oricum.

Eu, tot un copil mai mare, adica in mintea mea tot cu muci pe manseta. Si ce sa vezi, astia mici la trup, dar mari la cap, printre ei si Adrian (Chiuhan) ne-au fost parteneri de joaca pe proiectele lor, m-am simtit ca un frate mai mare, nicidecum un profesor. Atunci mi-am dat seama ca de fapt tinerii au nevoie de un om sa vorbeasca pe limba lor, sa aiba bun simt, empatie, nu un oficial cu x diplome pe perete.

Prima experiență la catedră

La inceput m-am simtit ca o ratusca la inceputul sezonului de vanatoare. Primele ore la facultate am fost oaspete pentru o ora de curs, pentru colegii de agentie care deja predau la SNSPA (Rodica Savulescu, Stefan Stroe, Costin Radu). La catedra, cu un laptop, proiector, 30 de studenti in fata, care mai de care curios sau critic. Un fel de pitch, dar cu mai multi clienti.

Si cu lucrari misto din campanii, plus cu ceva ce am inteles mai tarziu ca ii intereseaza foarte tare. Experienta din agentie cu bune si cu rele. Pentru ca multi dintre ei isi doreau sa lucreze, nu aveau destui profi din industrie, practicieni.

M-am dus din curiozitate, am si un pacat, am descoperit lucrand in publicitate ca imi place mult sa vorbesc, sa explic, sa povestesc. Recunosc ca m-au "citit" cativa prieteni si ei m-au pus pe traseul asta.

O zi importanta a fost cea in care am primit vizita la studioul meu de creatie a unui om respectat din industrie, cu multa experienta in spate si profesor de ceva ani care mi-a propus oficial sa vin sa predau ‘Design si comunicare vizuala’ la master. Am inteles de la el ca isi doreau un coleg care sa imbine educatia academica si experienta din comunicare.

N-am stat pe ganduri, n-am intrebat de bani, era o provocare pentru mine gura-mare sa fac si ceva practic pentru educatie, sunt totusi un idealist. V-as minti sa va zic ca am descoperit eu apa calda si voiam sa ii invat pe altii.

Daca mie publicitatea mi-a dat libertate si resurse pentru creatia vizuala, un public mai larg, printre care si mama voastra, bunicul sau vreun nepot, acelasi lucru mi l-am dorit si pentru studentii mei.

Stilul tău de predare

Am inceput de la o masa de 3 metri plina cu post-it-uri. Am scris doua zile tot ce stiu si am invatat sa fac in 9 ani de advertising in multinationale. Plus 12 ani de pregatire artistica. Mi-am facut singur planul. Am pus acolo esentialul din trainingurile platite cu bani grei de agentii (multumesc Leo, Saatchi, Mercury), dar si cele platite de mine.

M-am bazat pe practica si poveste. Ce poti experimenta la cursurile si seminariile mele seamana cu o zi de internship, nu cu o zi academica.

Sa nu va suparati, dar n-am stil, sunt destul de direct, uneori relaxat, alteori stresat ca nu obtin destule reactii. Inca plec de la premisa ca oamenii ajung in scoala asta manati de pasiune, nu de vreun parinte.

Provocări în misiunea de a-i învăța pe alții

Ii provoc sa gandeasca, sa nu ia de-a gata de pe telefon, din cateva clicuri, vreun cliseu. Nu le este usor, azi au totul pe tava deja semipreparat. Banci de imagine cu logo-uri asa zise free. Glumite, meme-uri, clipart-uri. E mai greu sa produci de la zero, dar mai profitabil pe termen mediu si lung. Nu vrei sa fii inlocuit de vreun softulet de combinari penibile de fonturi si culori.

Ii scot din starea de confort. Aici e problema, si a mea si a lor. Sa faca lucrurile altfel cu ochii, mintea si mai ales, cu mainile lor. Merge mai greu la inceput, cand te-ai obisnuit cu Canva, fonturi de pe net, filtre si efecte. Sau slogane inventate de altii.

Sunt cei mai bucurosi cand descopera ca pot face singuri lucruri de care habar nu aveau ca sunt in stare.

Strategii de predare

Don profesor, dar eu nu stiu sa desenez! Eu n-am lucrat ca xulescu in PS! Da, don profesor, nu pot sa le fac acasa (am un Bro care stie grafica)?

Strategia mea este simpla, in advertising trebuie sa-ti prinzi “mancarea” cu ce ai la dispozitie. Primul lucru care te ajuta este mintea, imaginatia. Pe urma, in scoala, deprinzi niste cunostinte de baza care te ajuta sa structurezi informatia. Netul e plin de tutorial CUM SA. Gasesti pe skillshare, domestika si altele, sute lectii de design si comunicare.

Indemanarea in grafica o prinzi odata cu exercitiul. Programele iti consuma mult timp si nu au capat… in fiecare an Photoshopul, Illustratorul, Indesignul, Procreate si restul capata noi functii.

La cursurile mele inveti CARE este ideea in designul pe care vrei sa il faci. Pentru CUM incepi la mine si continui zi de zi, cu un caiet de notite in buzunar, in care notezi idei si observatii. Dar continui pe cont propriu, cu teme si feedback personal de la mine si colegi de clasa.

Catchphrase-uri de început

Am trecut prin asta, am inceput cu Bruce Lee, Mike Tyson, Leo Burnett. Avea efect cand eram fata in fata cu ei in sala. Aveam vibe-ul lor si ma puteam regla in functie de starea lor. Sa iesim din confort.

Azi ma chinui cu o platforma online, trezita peste noapte ca e unealta de predare online. Si gluma cea mai buna este ca pe ecranul meu vad poze de social media, iconite negre cu un nume, nici macar live. Studentii azi sunt trecuti deja prin 2 ani de online si sufera din cauza lipsurilor acestui tip de invatamant. Au ajuns si ei ca si mine satui de lipsa de contact vizual, stat in casa-munca.

Am facut glumite, l-am adus coprezentator pe cainele meu Charlie, probabil cel mai prezent “asistent” in facultatile din Romania. Unde nu pot eu, sparge el gheata.

Cât contează teoria

Nu conteaza diploma, ci informatia impreuna cu experienta capatata in scoala. Stiu ca exista mitul asta al facultatii abandonate care a nascut genii. In realitate, oamenii aia si-au urmat pasiunea si au renuntat la unele lucruri pentru altele care ii interesau mai mult. Si aveau destula pregatire in spate, lucruri fundamentale care le permiteau sa invete singuri. Cu siguranta au avut si ei niste mentori in scolile facute.

Un curs memorabil

Intr-o iarna ca-n povesti, cu nameti care au facut orasul nepregatit o mica insula de zapada, ne-am adunat in sala din Expozitiei si ne-am pus pe facut reinterpretari pe baza colindelor si reclamelor de Craciun. Eram cu totii obositi dupa o saptamana grea la munca, pentru ca multi dintre cei de la master lucreaza, cu ochii rosii de calculator, sictiriti de deadline-uri si presiune.

Ne-am jucat cu idei, scrisuri lettering si ce-ar fi daca. Si azi ma uit la traznaile alea si imi dau seama ca ar trebui sa ne luam mai des la misto, altfel ne-am plictisi.

Cum te văd studenții tăi

Pentru multi am ramas don’ Profesor si ani dupa facultate. Cu unii ma vad si aud sau imi fac de lucru si la ani buni dupa absolvire. Au ajuns in agentii bune, unii la client, altii au deja agentia lor. Nu ma astept la vreo diploma, dar ma bucur la fiecare telefon, mesaj sau cafea bauta cu ei. Mi-ar placea sa ma considere “de-al lor”.

Studenții de acum

Sunt directi, au asteptari mari, nu au rabdare. Azi e cel mai bine, maine deja e neinteresant. Ma asteptam sa fie o disonanta in ritmul nostrum, dar ne intalnim cumva la mijloc. Departe de cliseele cu baiatu’ mamei, fata tatei, copii razgaiati etc.

Pur si simplu au alt ritm, iar noi trebuie sa fim relevanti pentru realitatea noastra. La unele lucruri de “cum sa faci” au deja o maiestrie mai mare ca noi. Dar sunt exersate mecanic, e normal. Mi se pare ca vor sa fie independenti de la o varsta mai mica.

Ce fel de student ai fost

Intre un student cu bursa de merit si un licean mediocre, diferenta a venit de la specializare. In facultate m-am dus unde am vrut, am lucrat cu ce profesor am ales, am muncit in atelier cat am putut. Am avut si noroc sa intalnesc niste oameni renascentisti cu pregatire multilaterala.

Stela Lie, Manescu, artisti cu experienta, dar si cu mult bun simt. George Lazarescu profesorul de italiana, om de cultura extraordinar. Si profesorul de Arta Scrisului, Gheorghe Coclitu, care mi-a deschis tusul si tocul catre Caligrafie si Lettering, arte uitate si aproape pierdute in Romania.

De unde ai învățat cel mai bine publicitate

Noi am prins niste ani cu putina literatura de specialitate in librarii. Umblam in ‘99 cu un Ogilvy tras la xerox primit de la un copywriter care lucrase in Saatchi. In scoala invatasem... zero marketing. Aveam indemanare, teoria culorii, faceam lucruri frumoase, dar habar nu aveam ce inseamna piata de consum.

Pe mine m-a ajutat scoala de creatie experimentala facuta de Zaica in anii ‘80 cu copii de generala. De la el am invatat ce inseamna gandirea metaforica si asocierea creativa dintre forme similare cu sensuri diferite.

Cinstit vorbind, cea mai multa publicitate am invatat-o de la Bogdan (Naumovici), in special cum sa imi prezint creatia catre client. Restul din lucrul cu colegii de agentie, dintr-o relatie buna cu clientii. Multe carti, expozitii de design, festivaluri, contre, suete cu colegi din industrie. De 10 ani m-am dus catre o nisa, Brandingul si sunt mai atent la craft. Designul de logo si lettering imi aduc satisfactie.

Schimbări în industrie

Am vazut o crestere a atentiei catre cauze sociale. Implicarea creativilor in voluntariat a devenit o constanta. La rele as trece taierile de costuri care au dus la fortarea unor idei mari in carcase prea mici. Asta a dus si scaderea unor standarde de executie in productia ideii.

Culmea acestor limitari de costuri a fost infiintarea unor departamente inhouse de creatie la clienti. Acolo mi se pare ca traiesc cei mai tristi designeri, care au dat libertatea de creatie pe un post bine platit si caldut.

Universitatile și industria

Universitatile pe care le stiu deja au luat profesionisti din domeniu, conectati la industrie. Oameni pasionati, atat de munca lor cat si de educatia tinerilor. Problema universitatilor este ca au uitat sa schimbe sistemul invechit prin care ii plateste pe acesti profesori. Noi cei din industrie care predam in comunicare si publicitate, o facem ori probono ori pe un salariu nesemnificativ. Educatia se face totusi cu bani si necesita resurse alocate.

De ce e nevoie în scoala de comunicare

Conectare la realitate, la cerintele pietei si la nevoile tinerilor de azi. Dar sa ne raportam si la metodele eficiente ale scolilor consacrate din marile centre educationale.

Obstacole în pandemie

Cel mai mult imi lipseste contactul real, fata in fata. Din comunicarea online, neavand studentii in fata se pierde multa informatie din lipsa de feedback vizual. Trebuie sa te prinzi mai rapid la ce reactioneaza si cum.

Tips pentru studenți

Mi-ar placea sa isi descopere pasiunile devreme si sa se lupte pentru ele. Poti sa faci ce iti place si sa si traiesti din asta. Creatia iti permite un stil de viata frumos si divers. Fara limita de varsta, fara plictiseala.