[Povesti de fotografi] Cristina Gârleșteanu: Prefer adesea cadre de strada cu indivizi solitari, momente cu tenta suprarelista sau momente haioase de pe strada

Intr-un fel, suntem cu totii fotografi. Sigur am gandit la un moment despre o scena din viata la care am asistat ca ar fi o mizanscena buna pentru o fotografie. Numai ca n-am declansat. Atunci ce e un fotograf, un om care se intampla sa observe astfel de scene si sa aibe un aparat la indemana? Intre un trecator si un fotograf, diferenta e doar o apasare de buton? Da.

Doar ca in spatele apasarii acelui buton e multa teorie. Multa practica. Si mult mai multa pasiune. Iar fotograful este antrenat sa gaseasca el momentele speciale, nu invers. Si sa tina cont de lumina. Si de poveste. Si de etica personala. Cine mai e fotograf, acum? Cristina Gârleșteanu. Bifeaza toate de mai sus. Si are propria ei poveste, despre care am vrut si noi sa aflam. Cum a inceput, ce inseamna fotografia pentru ea, ce teme alege sau cum ar vedea comunitatea fotografilor.

Prefer adesea cadre de strada cu indivizi solitari, reflexii, lumina ca subiect secundar - poate chiar si principal uneori, momente cu tenta suprarelista sau momente haioase de pe strada. (…) Sursele de inspiratie pot fi aproape infinite. Iar alteori, poate iesi ceva frumos din pura intamplare. Exact ca in viata.

O raza de soare, joaca, un ceainic uitat in bucatarie sunt tipul de triggere care o fac sa apese butonul. Acum s-a lasat ea fotografiata, in scris, in articolul nostru. Developare placuta.

Pasiunea pentru fotografie

A fost mai intai pasiune pentru desen si astronomie, apoi fotografie astronomica, apoi mi-am dat seama ca ma atrage sa fotografiez si altceva. Apoi, m-am inscris la un curs si am inceput sa particip la tot felul de workshop-uri. Am avut si o revista online de fotografie si chiar si acum, ma preocupa partea editoriala, astfel ca ocazional, scriu articole sau eseuri despre fotografie. In prezent fac predominant fotografie de strada, pentru ca asta ma atrage cel mai mult.

Primul aparat foto

Era o camera compacta, pe care o foloseam mai mult in vacante. Apoi am avut un Canon 30D, schimbat ulterior pentru un 7D. In prezent folosesc un Fujifilm X-T2, cu obiectivul de kit.

Primele fotografii (le excludem pe cele astronomice) erau exercitii de la cursul foto, teme pe care le primeam, etc. Sau asa le vad acum, ca pe niste exercitii. Eram inca in proces de asimilare, ma jucam destul de mult, nu aveam in reflex sa vad anumite lucruri, sa fiu conectata la ceea ce ma inconjoara, atunci cand ies la fotografiat, sa compun cadrele intr-un anume fel, samd.

Tehnica fotografiei

Corect ar fi sa spun cum am invatat fotografie, pentru ca, din punctul meu de vedere, exista mai multe aspecte care intra aici, mai importante decat tehnica.

Evident, mai intai trebuie sa stim sa manuim aparatul foto si sa stim exact cum functioneaza. Asta am invatat partial singura, apoi la cursul de fotografie urmat in cadrul Centrului de Pregatire Profesionala in Cultura.

Mai important e sa inveti sa stapanesti limbajul fotografiei, adică compozitia, si sa fii atent la lumina. Asta am invatat pe de-o parte la curs, apoi la diversele workshop-uri sau de la fotografii pe care ii urmaream, din diverse carti, samd.

In final, si probabil cel mai important si de lunga durata aspect, e important sa ne dezvoltam capacitatea de a fi constienti din punct de vedere vizual, sa ne dezvoltam intuitia si, de ce nu, sensibilitatea.

Sa intelegi de ce iti place sa te exprimi prin fotografie, sa intelegi de ce si cum vrei sa realizezi un anume proiect foto, ce iti place si ce nu iti place. Iar asta nu prea te poate invata nimeni... aici trebuie sa lucrezi tu cu tine.

In ceea ce priveste mentorii, am invatat si invat in continuare de la multi fotografi pe care ii urmaresc, a caror munca o apreciez, fie ei romani sau din strainatate.

Primii clienti

Banii din fotografie au fost intotdeauna ceva extra, pe langa job-ul full time. Primii bani au fost prin 2012, din niste sedinte foto de familie si un curs foto pentru incepatori. Rar de tot mai merg si ca second shooter la evenimente.

In rest, banii din fotografie au fost de fapt bani din cursuri, fie de fotografie de strada sau fotografie alb-negru si, de curand, din evaluare de portofolii/feedback pe imagini, un proiect lansat anul acesta prin platforma CreativEdu.

Teme preferate. Stil

In prezent, fac predominant fotografie de strada (asta nu inseamna ca, cel putin ocazional, nu fotografiez si altceva. Poate fi un peisaj, un cadru de natura moarta, etc). Prefer adesea cadre de strada cu indivizi solitari, reflexii, lumina ca subiect secundar - poate chiar si principal uneori, momente cu tenta suprarelista sau momente haioase de pe strada.

Procesez des in alb-negru pentru ca mi se pare ca asta reduce fotografia la elementele sale vizuale esentiale, pune accent pe forma, textura si subiect, plus ca face intregul cadru sa fie mai subtil cumva.

Inspiratia

O raza de soare, un nor, joaca, orasul, prietenii, un ceainic uitat in bucatarie, franturi de clipe ramase pe retina, momente sau lucruri aparent banale. Sursele de inspiratie pot fi aproape infinite. Iar alteori, poate iesi ceva frumos din pura intamplare. Exact ca in viata.

Ce te-a invatat fotografia

M-a invatat sa vad cu adevarat. Pentru ca inainte ieseam de multe ori la plimbare, la fotografiat, ma uitam la multe lucruri, dar nu le vedeam cu adevarat. Apoi m-a invatat sa am rabdare. De asemenea, m-a invatat sa ma bucur mai mult de momente ce pot parea banale, dar iti fac ziua mai frumoasa, chiar daca au o insemnatate doar pentru tine.

Cat despre oameni si societate, nu stiu daca am filtrat toata informatia obtinuta prin observare si fotografiere, insa e interesant sa vezi anumite modele de comportament, sa inveti sa le intuiesti, sa vezi diferente culturale sau anumite gesturi specifice anumitor tari, modul in care reactioneaza sau nu cand sunt fotografiati in spatiul public.

Aparatul tau foto despre tine

Ar spune sa il scot mai des la plimbare. In ultimii doi ani am avut foarte putin timp pentru fotografiat, dar sper sa revin pe strazi, usor-usor.

Sedintele foto

Cum povesteam mai sus, rar merg ca second shooter sau fotografiez pe cineva pentru o sedinta foto. In aceste cazuri, de obicei dialogul si glumele sau voia buna sunt cele care ajuta la relaxare. In fotografia de strada insa, vrei sa treci neobservat daca se poate. Nu iti doresti interactiune cu subiectul, nu vrei sa alterezi in vreun fel sau altul momentul...

Locatii dragi

Clar nimerim sau simtim ca anumite zile sau locuri sunt mai prielnice. Mi-a placut foarte mult sa fotografiez in Italia: Blogona, Venetia, Burano. Am revenit acolo dupa prima vizita si planuiesc sa mai ajung inca o data.

Stii locurile acelea pe care ajungi sa le indragesti imediat, fara sa stai prea mult pe ganduri, fara sa te intereseze de ce sau ce anume te atrage la ele, ci doar faptul ca acolo ai putea admira intruna si fotografia din te miri ce, din nou si din nou, fara sa te plictisesti? Ei bine… Venetia si Burano sunt clar printre acele locuri.

Fotografii preferate

Una ar fi fotografia cu cainii care par sa danseze. A fost un moment amuzant. Nu imi amintesc acum toate detaliile, pur si simplu venind pe strada de langa Muzeul de Istorie din Bucuresti, in cadrul unei iesiri foto, am dat peste cele doua doamne si cainii care se jucau. A fost si prima fotografie pe care mi-au acceptat-o in cadrul expozitiilor Women Street Photographers si una dintre putinele imagini pe care am vandut-o si in print.

O a doua imagine este cea de la mitingul aviatic. Am un proiect cu astfel de imagini si sper ca in viitorul apropiat sa il concretizez si intr-o carte. M-a atras mereu zborul, iar sentimentul de la mitingurile aviatice este unul aparte.

O a treia fotografie este cea dintr-o zi ploioasa, din Venetia.

Pe acel pod trec toti cei care ajung sa viziteze Venetia, exceptandu-i probabil pe cei sositi cu trenul. E o forfota continua, un furnicar in continua miscare. Din cand in cand totusi, din marea de oameni se desprind personaje solitare sau grupuri mai restranse. Iar podul de sticla, intr-o zi ploioasa, este perfect pentru reflexii si cadre cu tenta usor suprarealista. Asa ca am zabovit acolo cat am putut si am imortalizat cateva momente.

Relatia dintre fotograf si public

Asta este o intrebare dificila, cel putin pentru mine. Sunt multe aspecte aici. Pe de-o parte, o buna parte din publicul fotografilor sunt, de fapt, alti fotografi. Ceea ce nu e un lucru rau. Ar putea fi chiar un lucru extraordinar, daca am avea si o comunitate foto inchegata. Ma refer la una in care fotografii veterani descopera tineri talentati si ii sustin sa creeze. In care fotografii se promoveaza unii pe altii, dezinteresat, prin share sau alte mijloace, atunci cand le plac fotografii ale confratilor. Sau se ajuta prin schimb de informatii, resurse, recomandari. Dar asta se intampla destul de rar, in cercuri restranse...

De cealalta parte avem publicul general consumator de fotografie, cvasi-absent.

In general, fotografia de autor nu are clienti in Romania, sau cel putin asa percep eu, atat cat cunosc fenomenul. Nu avem galerii, nu avem piata, nu avem institutii, invatamant sau nu sustinem festivaluri si activitati pe masura talentelor care, de bine de rau, in ciuda conditiilor mentionate, exista.

Institutiile de cultura de stat sau private, companiile, galeriile, oamenii cu bani sau simplii cetateni nu colectioneaza si nu cumpara lucrari fotografice. Sau foarte rar.

Exceptiile de la regula - o mana de profesori, galerii, festivaluri mici, clienti, cursuri, publicatii sau cativa sponsori temporari nu pot genera o piata sau sustinere.

Suntem in UE si n-am vazut sa aducem macar o data, de doua ori pe an o expozitie mare si importanta de fotografie din afara... Si exemplele pot continua, din pacate.

Ghidul tau de etica

Cel mai important este sa ai respect fata de subiect. Sa tii cont de dreptul lui la imagine, daca iti spune ca nu vrea sa fie fotografiat sau poate chiar sa stergi un cadru. Chiar daca, si in cazul meu, poate anumite cadre au tenta umoristica, asta se datoreaza faptului ca momentul respectiv e parte din viata cotidiana, fiind departe intentia de a ridiculiza cumva subiectul. Mai ales in fotografia de strada.

E importanta si comunicarea, daca cineva iti cere sa stergi o imagine. Exista loc de dialog, intotdeauna. Daca ii explici persoanei respective perspectiva ta, ca fotograf, ce ai vazut si de ce ai imortalizat momentul, sunt sanse sa inteleaga si sa vada altfel lucrurile.

Trenduri in fotografie

Din punctul meu de vedere arta se cuantifica in emotie si gradul ei de influenta in viata oamenilor. Nu in numarul de reguli sau trenduri respectate.

Asa ca nu urmaresc trenduri si nu sunt foarte la curent cu ceea ce e la moda. Fac ce imi place, fotografiez si postez ce ma atrage indiferent daca se incadreaza sau nu in vreun trend actual.

Recomandari de albume foto

Sunt cateva... dar sigur imi vor scapa multe altele. Yular - Yusuf Dariyerli, Where I Find Myself - Joel Meyerowitz, The Americans - Robert Frank, Minutes to Midnight - Trent Parke, The Light of Day - Tony O'Shea, Into the Fire - Matt Stuart, albumul Women Street Photographers, albumele cu fotografiile lui Vivian Maier, Sebastiao Salgado, Henri-Cartier Bresson, Romania lui Iosif Berman. Mai sunt multe... foarte multe.