Ce legături există între turbo-folk și muzica bănățeană? Unde își dădeau întâlnire hipioții timișoreni și cei germani în anii ’80? Cum s-a numit prima formație de punk din Banat? După aceste răspunsuri și o mulțime de alte curiozități despre muzica produsă în Timișoara, contribuția producției culturale urbane în construcția unei identități locale și relația dintre muzică și societate, au săpat jurnaliștii Paul Breazu și Ionuț Dulămiță, alături de cercetătorul și teoreticianul Mihai Lukács, într-o serie de interviuri cu artiști, jurnaliști, lucrători culturali și comentatori. Despre ce se face vorbire în podcastul Arhiva de Sunet: Timișoara, aflăm de la jurnalistul Ionuț Dulămiță.
Jurnalist de 16 ani, artist vizual de vreo cinci ani și optometrist de doi ani, Ionuț Dulămiță a pornit alături de jurnalistul Paul Breazu și regizorul Mihai Lukacs în explorarea muzicilor locale de la noi.
„Chitiți să aflăm cum au reverberat ele la tot ce este și a fost social în România. Împreună suntem Arhiva de Sunet, iar anul acesta am poposit în Timișoara.”
Proiectul Arhiva de Sunet: Timișoara continuă un program anterior, podcastul Arhiva de Sunet, care a fost nominalizat în 2021 la Premiile AFCN pentru categoria Activare culturală în spațiul public. După câteva întâlniri care au avut loc la Timișoara și București, podcastul a debutat pe Youtube (si poate fi gasit pe Spotify, Google Podcasts, Apple Podcasts).
Ce face Arhiva de Sunet și cum a ajuns la Timișoara
Arhiva de Sunet este o serie de podcasturi care se uită la felul în care muzica a reacționat la și a fost produsă de marile schimbări sociopolitice din România ultimelor decenii. Mai pe scurt, vrem să înțelegem mai bine, prin muzică, ce ni s-a întâmplat înainte și după ’90.
În primul sezon am feliat transformările sociale postdecembriste în câteva teme mari și late, cum ar fi imaginea lui Ceaușescu, munca, migrația sau integrarea în structurile transatlantice etc., și am observat cât de conștient sau nu a percutat muzica locală la ele.
La Timișoara am ajuns pentru că orașul acesta ocupă un loc efervescent cultural, în general, și muzical, în particular. Am obținut o finanțare de la Primăria Municipiului Timișoara, în urma unui concurs de proiecte culturale, pentru a dezvolta acest podcast documentar.
Credit foto: Vlad Bâscă
Primul contact cu muzica din Timișoara
În Timișoara am ajuns prima oară în facultate, prin 2004, în camerele studențești ticsite de rockeri și raveri, cu care poșteam peturi de bere. Și-acolo, la fel ca în Petroșani, unde m-am născut și unde mi-am trăit adolescența, metalul mergea mână-n mână cu muzica electronică, pentru că spiritul era același. Valea Jiului era, de altfel, puternic interconectată cu Timișoara, mulți oameni de la noi mergeau în capitala Banatului să cânte în trupe de metal sau să-și dea destroy în ritmul sintetizatoarelor de la festivalul TMBase. Eu eram pe-atunci de partea metalului, așa că primul contact cu muzica de-acolo a fost cu trupa de death Grimegod, înființată în Arad. În Timișoara am fost, de altfel, și la primul meu concert de metal, la trupa de gothic portugheză Moonspell, într-o sală de sport din oraș.
Cele mai interesante inițiative muzicale lansate la Timișoara
Aș menționa aici câteva dintre inițiativele născute din setea de altfel care a apărut după ’90:
Underground Festival - un festival de punk, alternativ, industrial & hardcore care i-a îndemnat pe mulți dintre tinerii timișoreni de la mijlocul anilor ’90 să nu mai fie simpli ascultători, ci să-și înființeze trupe și să urce pe scenă.
TMBase - cel mai de amploare festival de muzică electronică DIY din RO, lansat după mijlocul anilor ’90, care i-a adunat la un loc pe fanii tuturor genurilor pentru a da din cap și din corp pe drum & bass, chiar dacă unii dintre ei străbăteau sute de kilometri cu trenul ca să ajungă acolo.
Simultan - un festival de media art și muzici experimentale care e viu și azi și pe care unul dintre invitații noștri timișoreni, Aron Madon pe numele lui de artist, îl numește cel mai progresist eveniment din oraș, evocând și o amintire de la ediția din 2011: “A fost o tipă trans în sinagogă și s-a discutat despre ce înseamnă să fii o tipă trans în industria muzicală. A fost printre primele dăți când s-a discutat mai mult despre asta [în România].”
TamTam - un spațiu autonom bazat în mare parte pe donații, unde oricine putea fi barman și unde s-au ținut party-uri punk, queer, metal, drum&bass sau techno.
Credit foto: Vlad Bâscă
Ce reprezintă Timișoara pentru muzica românească
Reprezintă multe, însă, cel mai important mi se pare melanjul subcultural din oraș care a explodat după ’90, adunând sub aceeași umbrelă mare parte dintre genurile muzicale și generând solidaritate & coeziune între fanii lor, înainte de microbul corporatizării muzicii.
Direcțiile de cercetare ale proiectului și surprizele apărute
De data aceasta, analiza noastră nu s-a axat pe teme sociopolitice mari. Am încercat să urmărim contextele în care s-a produs muzică în Timișoara, începând cu anii ’60, când a început să se manifeste serios. Am avut o perspectivă cronologică și ne-am concentrat mai puțin pe conținut și mai mult pe factorii care au determinat și facilitat producția de muzică locală, inclusiv sprijinul acordat de autorități. Una dintre descoperiri, nu i-aș spune surpriză, a fost că infrastructura orașului, cu multitudinea sa de spații (post)industriale, a servit dezvoltării subculturilor muzicale după ’90, până când le-a înghițit avântul imobiliar, și că mișcarea studențească din TM a jucat un rol foarte important în coagularea acestor mișcări.
Credit foto: Vlad Bâscă
Evoluția scenei muzicale de dinainte și de după 89
Din discuțiile pe care le-am avut cu invitații noștri locali, pare că scena muzicală de dinainte de ’90 a fost acaparată de rock (inclusiv cel care venea din Occident), în paralel cu o firavă mișcare punk, multă muzică sârbească pop & electro-punk și un spirit hippie care le-a făcut timișorenilor cunoștință cu experiențe psihedelice.
Unul dintre invitați vorbește despre lipsa spiritului protestatar în muzica timișoreană (și românească, overall) de dinainte de ’90, compensat de explozia care a urmat după Revoluție, când s-a născut punk-ul, care a tâșnit în România din Timișoara prin trupa Haos, iar alte subculturi muzicale, cum ar fi electronica, pop-ul, hip-hop-ul sau black metal-ul au sărit să întregească peisajul ocupat multă vreme, hegemonic, de rock-ul cu sound local instituit de trupe ca Phoenix, Pro Musica, Progesiv TM, Metamorf, Celelalte Cuvinte.
Credit foto: Vlad Bâscă
Exemple care au explorat mișcări sociale
Câteva:
Livu Mateș, Vine Poliția
Strălucește soarele
M-apucă damblalele
Viața mea de bișnițar
Cu bani mulți în buzunar
Vine poliția
Îmi ia toată marfa
Ascund dolarii și mărcile
Să nu-mi facă negre zilele
Trupa Haos (punk), piesa Miopia în Europa
România intră în Europa
Miopia în Europa
/Văd reclame și mă luminez
Bunul gust astfel mi-l formez
Tot ce-i nou eu îmi notez
În agendă
Pot să ma laud că-s informat
În societate eu am intrat
Bunuri am acumulat /Cu grămada /Toate astea-s doar o fațadă
Trupa Genius (dance), Orașul trist
Stânga, dreapta, totul e la fel,
E oraşu-n care unii nu au niciun ţel,
Pleacă, vin, speră în mai bine,
Sunt oameni simpli, ca mine şi ca tine.
Aha, aha, da, da, da,
Oraşul este trist şi viaţa este grea.
Îmi pare rău că nu e doar un vis
Şi îmi pare rău că oraşul este trist.
Pacha Man (hip-hop/reggae), Societate
ca niște tractoare noi lucrăm toți nonstop
și lucrăm pe degeaba că salaru'i foarte prost
dar n'avem încotro, căci trebuie să trăim
dar și mai bine spus să supraviețuim
cu un salar minim un om nu poate trăi
gândește c-acest om are familie și copiii
iar dacă vrei să știi lumea s-a cam săturat
din comunism la democrație și nimic nu s-a schimbat
Invitații și mesajele podcastului Arhiva de Sunet: Timișoara
Îi avem printre invitați pe legendarul Ilie Stepan, fondatorul trupei de rock Pro Musica, pe rapper-ul Pacha Man, pe Octavian „Vita” Horvath de la Implant pentru Refuz, pe muzicianul timișorean relocat în București Tavi Scurtu sau pe Ovidiu Mihăiță de la Teatrul Auăleu și trupa Haos, pe scriitoarea Adriana Babeți, jurnaliștii Flavius Băican și Mimo Obradov, sociologul Emanuel Copilaș. Tinerii pot descoperi în primul rând o istorie spusă altfel, dintr-o perspectivă demitologizantă, despre trasee culturale conectate la contextele sociopolitice ale diverselor decade și regimuri, văzute prin cel mai reverberant portal de acces: muzica.
Credit foto: Vlad Bâscă
Piese pe care le-ai alege pentru a rezuma ultimii 60 de ani
Phoenix, Vremuri
Progresiv TM, Nimeni nu e singur
Metamorf, Autostop
Liviu Mateș, Vine Poliția
Genius, În orașul trist
Pacha Man, Societate
Radical din val, Omul cu carnea
The :Egocentrics, 20 12
Dani Prințul Banatului, Rușine, România
