Nu o sa spun ca reclamele din Romania seamana unele cu altele ca toate boabele dintr-o pastaie. O sa ma intreb doar de ce muza publicitara joaca pe mai multe planuri.
Goana dupa stele
Prima chestie amuzanta de care imi aduc aminte este carioca aceea care innegreste oameni, drapelele si scaunele de la terase. Nu stiu de ce, dar reclama in cauza este ca o madeleina care imi declanseaza in memorie spotul cu baiatul de la piscina, care se impauneaza ca vorbeste cit vrea la telefon, dar mai ales martea, dupa ora trei noaptea. In ambele creatii, cele doua companii de telefonie mobila protesteaza fata de soarta nedreapta in care oamenii au avantaje de comunicare doar in situatii circumspecte. Acuza mi s-a parut insa vaga. O fi vorba despre un repros reciproc? Sau, ca sa fim politici si cuminti, indreptat inspre o alta companie? Sau, cine stie, si-or fi reprosind propriul lor trecut? Cei doi rivali mobili imi amintesc de un alt episod, cu aceiasi protagonisti. Tin minte ca prima data a aparut pe ecran un tinar cu pancarte. Pe scurt, cartoanele erau inscrise cu avantaje care bucurau mult pe cei care s-au nascut cu urechea lipita de telefon, iar aceste avantaje aveau linga ele stelute, iar la final, ca intr-un roman de Gide pentru buzunar, o ultima pancarta cu steluta pe ea anunta milioanele de telefonisti romani ca, de fapt, nu exista nici o steluta. La foarte putin timp dupa aceea, un grup de oameni in tipografie cautau si ei nelinistiti astrii de pe afise. Sfirsitul metaliterar i-a ajuns insa si pe ei, un pic mai greu e adevarat, si aratindu-le un destin fara stele.
