![[Viata de freelancer] Alexandru Sașa Lazăr: Am învățat să nu depind de inspirație pentru a funcționa într-un job creativ](https://media.iqads.ro/2021/12/thumbnail-poza-sasa-cover-850.jpg)
Am învățat să nu depind. Cand vorbesti cu un freelancer, auzi asta des. Dar ce este un freelancer? Si asta auzi des. E fostul angajat care scrie acum din cafenele si isi ia pauza cand vrea si isi alege clientii si cheltuie banii cum vrea? Da si nu. Un freelancer nu este un stereotip.
Ne confirma teoria asta fiecare respondent din noua noastra serie editoriala. Asa cum freelancingul n-a aparut de ieri, de azi, nici noi nu propunem tema asta pentru prima oara. Deci, povestim cu si despre freelanceri. Doar ca acum o facem altfel, pentru ca perceptiile si contextul s-au mai schimbat. Si incepem cu cineva din zona ilustratiei.
Meet Sașa. Freelancer cu lamaia in geam, dupa cum se descrie. Alexandru Sașa Lazăr a pornit pe drumul asta de 2 ani si are propriul mix: fost angajat, nu scrie din cafenele, isi ia pauzele cum vrea, dar banii nu-i cheltuie chiar asa.
Am povestit cu el despre ce se intampla cand se aseaza la birou, despre cum isi intretine brandul personal si obiceiurile pastrate de cand era in agentie.
Cum ai devenit freelancer
Am ajuns freelancer in 2019, printr-o intamplare initial fericita, in care aportul meu a fost relativ mic. Sa explic. Eram art director la Propaganda de vreo 4 ani. Din 2017 ma reapucasem sa desenez, un outlet semi-terapeutic alternativ la proiectele din publicitate, fara sa ma iau prea in serios si fara alta miza adaugata. Si pentru ca terapia functiona, am capatat o anumita frecventa, in tune cu recomandarile de postare ale social media, unu-doua desene pe saptamana.
Asa ca in doi ani s-au strans cam 150 de desene/postari. Un fel de masa critica pentru un mimim de notorietate, pentru ca in vara lui 2019 un domn galerist mi-a vazut desenele si mi-a facut (ceea ce la vremea respectiva parea) the sweetest offer: sa-mi pictez instagramul in viata reala, sa facem o expozitie, el urmand sa-mi plateasca lunar salariul din publicitate, pana la infaptuirea expozitiei. Urmand sa mai vedem de acolo.
Timp de 6 luni lucrurile au mers conform planului, mi-am gasit un spatiu si am produs o suma de tablouri contra salariului de art. Pana in luna martie a anului 2020, cand pandemia a ajuns in Romania si binefacatorul meu si-a retras fara preaviz si integral sprijinul. Asa ca, in aprilie 2020, in plin lockdown, am ramas freelancer.
Cum ai facut switch-ul
Tranzitia a fost fortata. Si semidisperata. M-am trezit in acel blocaj economic, fara nicio sursa de venit, cu doi copii si chirie de platit. M-au ajutat cu joburi prietenii din publicitate, pana am strans o galetusa de awareness pe noua meserie si lucrurile au inceput sa se miste.
Greseli & lectiile invatate
Sunt de doi ani in paradigma asta, deci inca am “lamaia” pe geamul de desenator. Prima, si imi place sa cred ca e o greseala transpersonala pentru pozitia asta, a fost sa consider ca pe vremea cand eram angajat, toti banii pe care ii aveam sunt buni de cheltuit.
Stiam, de fapt, ca lucrurile nu mai stau asa, dar era o cunostinta teoretica, practica day-to-day s-a dovedit anevoioasa. Clasic… Restul “lectiilor” sunt dobandite din pozitia veche, nu sunt derivate din freelance.
"La serviciu"
Am ramas cu reflexele de salariat, I’m still a nine to fiver si cred ca e un lucru bun. Ca, printre altele, am invatat de mai demult sa nu depind de inspiratie pentru a functiona intr-un job creativ. Am avut fantezii la inceput ca o sa merg pe strada cu un carntel de schite, dar cred ca nu sunt genul stradal. Nu pot sa lucrez in cafenea. Am nevoie de confortul spatiului personal.
Partea buna a reflexelor de angajat e ca atunci cand ma pun la birou, bun/prost, ceva se intampla. Cand o idee vine de nicaieri, e minunat, dar asta se intampla rar si de multe ori mi-e mai simplu cand cineva imi da un brief. Office creature comforts.
Pauzele
Exista pauza mica, la fiecare doua ore or so, cand trebuie sa plec de langa ce fac si sa nu ma gandesc jumate de ora la asta ca sa pot sa ma obiectivez cat de cat, cand ma uit la lucrare din nou. Si pauza dintre proiecte, cand succesiunea proiectelor o permite.
Dar, ca regula generala, chiar si in lipsa comisioanelor platite, nu las mai mult de cateva zile fara sa lucrez, pentru ca stiu cat de greu e de recuperat dupa. Si am ajuns la varsta la care daca stau prea mult, simt ca imi bat joc de timp.
Clientii
Nu am prea ales, am avut fie lucrarile mele comisonate direct, fie joburi de ilustrator destul de generoase ca premisa. Pare un sweet spot si asa a fost, da asta fara o lunga cazuistica in spate.
Cum ai explicat freelancingul parintilor tai
Nu a fost nevoie. Le-am castigat increderea in ceilalti 20 de ani, in care am fost angajat.
Brandul personal
Ma promovez destul de rar, propriu-zis, in sensul ca nu prea vorbesc despre mine neintrebat, mi-ar placea sa rezolve desenele mele toata partea de PR si asta nu se intampla, desigur. Atitudinea asta de Cenusareasa care asteapta Instagramul sa-i gaseasca pantoful, nu ajuta.
Obiective implinite ca freelancer
Cel mai mare ar fi ca am reusit sa castig bani desenand ce imi trece prin cap. Si ca pot sa imi iau doua ore libere aproape cand vreau.
Ce ai schimba la parcursul tau
Relatia cu increderea in mine.
Freelancingul in Romania
Nu am o parere prea “grea”, din cauza prospetimii rolului. Dar cred ca descentralizarea asta, in sensul de renuntare partiala la advertisingul institutional, inceputa inainte si accelerata de pandemie, ajuta pozitia de freelancer. Si cred ca e mai bine ca acum 15 ani, sa zicem. Pentru ca e o functie reala intr-o piata libera si lucrul asta se autoregleaza in timp.
