Oricine are un moment de ”incontro?”. Personal, profesional. Industria creativa, insasi, are astfel de momente. Se confrunta cu multe teme – subreprezentarea talentului, stereotipuri, sindromul impostorului, burnout, mental health. Poate ca uneori, are nevoie de o pauza, doar ca sa se impace cu sine. Pauza care nu va veni niciodata.
Industria are, insa, propria homeostazie. Se regleaza din mers. Triggerul e la fiecare dintre jucatorii ei, agentii, creativi, oameni. E nevoie de un simplu push si intrebarile din reflectiile boardurilor, ori personale, isi gasesc raspunsuri, sau cel putin contureaza topicuri comune, in programe precum Google RARE Academy. Astfel, confruntarile si confuziile personale, sau locale, devin universale. Si schimbul de experienta potenteaza directii si solutii noi.
Roxana Niță, Creative Director la Jam Session si Simina Zidaru, Deputy Managing Director, Tribal Wordwide România, au participat recent la acest program si au ramas cu chef de povestit. Despre perspectivele castigate, despre ce au invatat nou la capitolul creativitate si cum ii percep pe cei care o produc, sau despre confortul pe care putem sa il cream fiecare, in mediul nostru de lucru.
Experienta lor a insemnat mai mult decat un „Hello, I’m from Romania”, nefiind „genul de curs la care te duci si stai si te uiti in timp ce scrollezi prin mailuri si mai stai si pe insta”. Ne spun ele mai multe, in randurile de mai jos.
Inscrierea în program
Roxana: Prima dată am auzit de RARE Academy pe Linkedin, apoi câteva colege de grupă din programul Cannes Lions See It Be It, care au participat anterior la acest program ne-au povestit că merită să ne înscriem.
Procesul de selecție a fost destul de riguros, am avut de completat o aplicație care a constat într-un mix de răspunsuri la o serie de întrebări și portofoliu. În final, au fost selectați în jur de 30 de oameni din toată regiunea EMEA, printre care și eu și Simina.
Simina: Eu am aflat prin intermediul grupului See It Be It – Cannes Lions. De cand mi-am castigat un loc in aceasta initiativa, sunt parte a unui grup foarte conectat unde ne impartasim tot felul de oportunitati, stiri, barfe si noutati.
Google RARE Academy
Roxana: Este un program de leadership dedicat industriilor creative, creat de Google împreună cu compania de dezvoltare personală Utopia, care aduce speakeri cu expertiză din diverse domenii.
Pentru mine programul a fost atipic, în sensul în care a fost mult mai interactiv decât mă așteptam. Pe parcursul a 3 săptămâni, am avut 6 module cu diferite tematici, cu extra meetinguri intermediare în care ne întâlneam doar noi participanții ca să schimbăm impresii. Temele atinse au fost din cele mai diverse și foarte puțin dezbătute până acum în industria noastră.
Am vorbit despre mental health, despre setarea de boundaries și importanța lor, despre autoevaluare și negocieri, despre culturi dominante și cum le poți challenge-ui și despre cum să-ți identifici și dezvolți ikigai-ul.
Modulele erau gândite astfel încât să ofere foarte multe ocazii de conversații între participanți. Fiecare sesiune începea cu o parte teoretică prin care treceam împreună, apoi eram împărțiți în breakout rooms și aveam sesiuni de discuții în grupuri destul de restrânse.
Simina: Au fost 3 saptamani in care, in fiecare marti si joi am avut 4 ore de curs si miercurea o ora de aprofundarea informatiilor dobandite in ziua anterioara. Cursurile au fost tinute de lideri ai industriei sau de enableri, traineri specializati pe zona de leadership, mindfulness si creative thinking.
Nu e genul de curs la care te duci si stai si te uiti in timp ce scrollezi prin mailuri si mai stai si pe insta. Oamenii astia chiar stiu ce fac. Formatul e de asa natura incat dupa fiecare deck sustinut de un speaker urmeaza o parte teoretica in care chiar ajungeai sa-ti cunosti colegii din restul lumii.
Faptul ca am fost, in total, in jur de 30 de insi, ne-a ajutat sa putem crea o interactiune mai serioasa decat un simplu hello, I’m from Romania.
La ultimul curs a fost si o sesiune de mentorship in care am fost pusi fata in fata cu lideri ai industriei. Pentru mine a fost o experienta chiar utila, aveam intrebarile pregatite si chiar am vazut niste unghiuri noi la lucrurile care ma preocupa pe mine.
Insighturi personale
Roxana: Fiecare dintre noi a avut parte de o serie de momente de self-reflection, în care am fost forțați să ne evaluăm și să ne gândim la cum am aplicat până acum anumite concepte în stilul nostru de lucru și cum le vom aplica de acum încolo.
Discuțiile cele mai pline de vulnerabilitate au fost cele legate de mental health, anxietate, frici, reziliență, setarea de granițe personale, burnout sau sindromul impostorului. Au fost niște sesiuni pline de autenticitate, în care tocmai acest schimb de experiențe personale a declanșat în fiecare dintre noi niște insight-uri, niște mecanisme de care nu eram conștienți până atunci.
Simina: Mi-e greu sa pun degetul pe un input precis, pentru ca formatul cumva nu asta cauta. Mai interesant decat inputul sau rezolvarile mele, au fost intrebarile care mi-au aparut in timpul acestui program. Lucruri la care m-am gandit si anterior dar care au fost puse intr-o lumina noua.
Ma gandesc aici la boundries si mental health in industriile creative, la a-ti cunoaste valoarea si a te detasa de sindromul impostorului, a-l face sa lucreze pentru tine. Chestiuni extrem de reale la care multi dintre noi ne gandim, insa prea putini discutam despre ele. Chestiuni care, de altfel, creioneaza industriile creative intr-o directie pozitiva.
Perspective câștigate
Roxana: Stereotipurile sunt cel mai nociv lucru care ne afectează viziunea asupra unor categorii de persoane cu care poate nu am avut ocazia să interacționăm. Și sunt niște stereotipuri pe care și noi publicitarii le perpetuăm fără să vrem.
Una dintre temele pe care le-am abordat a fost cea a culturilor dominante și cum aceste culturi nu sunt neapărat incluzive. Într-un exercițiu de grup de exemplu, am vorbit despre adjectivele pe care le asociem de regulă cu creativii de succes precum încrezător în sine, analitic, dinamic, rezilient. Analizându-le, ne-am dat seama că aceste atribute sunt de fapt foarte des întâlnite în personalitățile extrovertite și discriminează o mare parte dintre introvertiți.
Perspectiva pe care am câștigat-o în urma programului este aceea că este și răspunderea noastră individuală să contribuim la un mediu de lucru în care toți colegii să poată să se simtă confortabil și să contribuie prin personalitatea lor unică.
Simina: Mereu am incercat sa fiu empatica si sa ma pun in papucii celor cu care lucrez sau ii intalnesc. Dupa aceste trei saptamani, zic cu sinceritate ca fiecare dintre noi e cumva subreprezentat.
Ce ați învățat nou despre creativitate
Roxana: Mi s-a reconfirmat faptul că ideile bune nu vin uitându-te pe net la alte idei deja făcute, ci trâind și având parte de cât mai multe experiențe noi. Iar asta nu poate porni decât din acest clișeic work-life balance pe care multe agenții îl neglijează. Creativitatea pornește din redefinirea status quo-ului, al acelor stereotipuri cu care am fost crescuți de mici și că este de datoria noastră să le identificăm și apoi să le corectăm.
Simina: Cat de important e sa fii bine la cap in meseriile in care lucrezi cu creativitatea.
Trainerii
Roxana: Majoritatea trainerilor au fost din Utopia și au funcționat ca traineri cu diferite specialități. În plus, în ultima sesiune am avut mulți invitați speciali, precum Laura Jordan Bambach, CCO la Grey, cu care am putut face o sesiune de mentorat în privat timp o oră.
Simina: Toti trainerii sunt parte din Utopia, practic facilitatori, coachi pe diferite zone, fosti advertiseri, CEOs sau CMOs. Chiar imi vine sa-i insiruiesc, ca mi se pare important sa-i poata urmari si altii care poate sunt interesti de subiect.
Sunt toti pe LinkedIn si toti share-uiesc constant lucruri destepte si poate, si oportunitati noi: Nadya Powell, Emma Mainoo fata de care am o simpatie aparte, Daniele Fiandaca, Tolu Farinto, Nora Bank, Suzy McCafferty.
Provocările
Roxana: Provocarea principală a fost legată de alocarea timpului necesar pentru prezență. Iar pe alocuri am simțit că a fost foarte multă informație de asimilat într-un timp scurt. Este genul de program în care trebuie să te întorci la anumite informații și să le aprofundezi.
Simina: Programul a fost mai incarcat decat m-am asteptat. Dar cu mana pe inima spun ca a meritat. Si as mai mentiona si timpul limitat pe anumite subiecte mai sensibile cum ar fi setting boundries sau being a creative in the future.
Conversația locală
Roxana: În România, conversația despre mental health si burnout este destul de ignorată, mai ales că încă mai există mentalitatea colectivă, cu care am crescut și noi, în care se pune semn de egalitate între pasiune și numărul de ore pe care un creativ îl petrece la birou. Și cred că este responsabilitatea noastră, a noii generații de creativi, să schimbăm un pic paradigma și să încurajăm un nou mindset de mod de lucru.
Simina: Eu tratez cu mare responsabilitate job-ul meu. Si stiu sigur ca si Roxana. Solutiile si schimbarea lucrurilor care nu ne plac in industria asta sunt fix lucrurile pe care noi le putem schimba.
Pe scurt, cred cu tarie ca daca noi am trecut prin niste lucruri care nu ne-au placut, avem responsabilitatea fata de noua generatie sa le facem altfel. Si mai cred foarte tare in a pune constant intrebari, in a pune la indoiala lucrurile care se fac asa, ca asa se fac. Doar asa crestem pe toate planurile.
Influența pandemiei
Roxana: Pandemia a adâncit și mai mult acest gap, au fost multe categorii din industrie precum cei din BTL sau producție care au avut mult de suferit de pe urma acestui context. Și la nivel macro, cu toții resimțim un sentiment general de oboseală.
Simina: Multi creativi au iesit destul de sifonati dupa anii astia. Atat financiar, cat si la cap. Iar asta nu a facut decat sa adanceasca si mai tare prapastia intre oameni.
Take-aways
Roxana: Pentru mine a fost o experiență educațională, m-a ajutat mult să interacționez cu creativi care au alt background și provin din alte culturi decât mine. Programul a reușit să ofere un overview asupra situației actuale a industriei și m-a ajutat să văd “the bigger picture”, să-mi dau seama că anumite probleme pe care le consideram specifice nouă sunt de fapt universale. Cel mai util și mai aplicabil concept este cel de ikigai, pe care o să încerc să-l definesc cât mai bine pe viitor.
Simina: Ca sa nu raspund cu vorbe goale, si nici sa nu ma repet, recomand o mini-tema pe care am gasit-o foarte utila. Pe durata ultimului curs, cel in care ne exploram Ikigai-ul (recomand tehnica pentru oricine are un moment de io incontro), am avut un exercitiu prin care trebuia sa cer la cel putin 3 persoane diferite cu care interactionez profesional, sa-mi scrie bio-ul ca si cum as fi eu. Adica sa evidentieze pe scurt la ce sunt buna, de ce sunt pasionata si de ar trebui sa ma angajeze.
A fost un exercitiu in care am invatat foarte multe despre mine. Si feedback-ul constructiv e foarte sanatos. As recomanda oricui sa faca exercitiul asta. Si nu din vanitate, ci pentru ca oglindirea noastra in lume e adesea foarte diferita de cum o stim noi.
