[Cuvinte compromise] Laura Ristea: Îmi place cât de liberă e exprimarea în aplicațiile de mesagerie, unde toate regulile pot fi și sunt încălcate cu intenție. Ca într-o poezie spontană

Diez diez diez și urme de cuvinte, inscripții ciudate rămase pe ambalaje decolorate. Arheologii viitorului vor descifra hashtagurile prezentului și se vor amuza, crede Laura Ristea, Strategist Hye Studio. Laura lucrează în fiecare zi cu cuvintele, sunt materie primă pentru ceea ce face, și îi place să învețe despre originile lor, să găsească similarități și variații între limbi, să observe cuvinte din interiorul altor cuvinte. Moki, Zmeurino, Misreport, Doclandia, Brewtiful sunt câteva dintre numele făcute la Hye. 

Când dai nume unui brand, ai șansa și responsabilitatea de a introduce în limbaj un cuvânt nou sau de a schimba cursul unui cuvânt existent, spune Laura.

Când face naming, Laura răsfoiește dicționare cap-coadă într-o săptămână. Descoperă astfel cuvinte vechi, se lipește de regionalisme, își notează forme interesante de simetrii și asimetrii, face liste lungi  care au ritmul unor incantații. Îi place curgerea mesajelor din chaturi, înțelege nevoia de engleză în română și nu crede că limba trebuie salvată de clișeele ei. Mai multe despre cum se schimbă limba în această perioadă printre hashtaguri, emoticoane și efectul Facebook, povestim cu Laura în rândurile de mai jos. 

Un fel de joacă

DEX-ul e un spațiu de confort pentru mine, la fel și toate cărțile care adună colecții de cuvinte. Într-un fel, și poezia e o colecție de cuvinte care funcționează împreună. Apreciez și libertatea de joacă pe care ți-o oferă gratuit orice limbă, dacă îi acorzi un pic de atenție.

Din fericire, pot să îmi cultiv această preocupare în munca de zi cu zi, în branding, unde cuvintele sunt esențiale. Când dai nume unui brand, ai șansa și responsabilitatea de a introduce în limbaj un cuvânt nou sau de a schimba cursul unui cuvânt existent.

Când faci o idee de brand, cauți să reduci existența unui brand la câteva cuvinte, dintre toate cele posibile pe pământ.

Cum se schimbă limba 

Limba e parte din identitatea noastră și e firesc să se schimbe odată cu evoluția noastră grăbită, nu avea cum să scape de mrejele internetului. Așa cum nouă ne-au crescut telefoane între degete, cuvinte noi au evadat din spatele ecranelor și au invadat realitatea. 

Trăim vremurile în care Gucci și-a ieșit din rol și a ajuns substantiv comun (the irony). În 2021, Gucci înseamnă good, cool, great, toate deodată, iar faptul că ai aflat târziu sau ți se pare revoltător spune că ai o vârstă, subscriu. Trend-urile vin și trec, e drept. 

Limba română de astăzi e un fel de aluat mixt făcut cu o maia căpătată din trecut și hrănită generos cu engleză și “internet-eză”. Aluatul se frământă bine, până nu mai știi dacă e română sau romgleză. Diacriticele, după gust. 

Aluatul e moale și maleabil, totul poate fi orice în noua limbă română. Scrisul seamănă izbitor cu vorbitul. Cuvintele pot fi gifuri și viceversa. Haștagurile pot fi titluri și viceversa. Romgleza e de multe ori asumată. Meme-urile nasc neologisme. Jargonul se pupă cu argoul. Presa scrie postări. 

Să postezi înseamnă să scrii?

Ce mirare că ne înțelegem.

Aluatul nostru de cuvinte se coace un timp îndelungat și se degustă la comun pe stradă, pe mess, la muncă, la știri, în filme și reclame. 

Într-un exces de optimism, privită așa, limba română ar putea fi limba tuturor posibilităților.

Ce îți place și ce nu îți place 

Îmi place cât de liberă e exprimarea în aplicațiile de mesagerie, unde toate regulile pot fi și sunt încălcate cu intenție. Ca într-o poezie spontană. Cuvintele se transformă până exprimă emoția, propozițiile se împart până creează ritmul, spațiul suplinește suspansul. E un limbaj organic care arată că limba română contemporană poate fi flexibilă și expresivă prin cuvinte simple. 

Nu-mi place cum au ajuns să fie folosite haștagurile, mindlessly. Nelipsite. Folosite pe post de titluri sau subtitluri în campanii. Migrate în print, pe cutii de banane #perfectnatural. Ce sens au haștagurile acolo? Nu putem fi cool și altfel? 

Cred că arheologii viitorului se vor amuza când vor da peste aceste inscripții ciudate pe sticle decolorate în soare, diez diez diez.

Noua limbă de lemn  

La fel ca toate sferele limbii române, limba de lemn se schimbă mereu, în bine și în rău.

Binele, pentru mine, se vede la firul ierbii. Ne citim zilnic unii pe alții, iar clișeele nu întârzie să apară, să circule în voie și să urce în ierarhia cuvintelor. Astfel, expresiile goale devin o formă de apartenență la grup. Csf ncsf, nu am nimic de adăugat, dar vreau să reiasă că sunt și eu ca voi, avem aceleași supărari și dorințe. 

Răul se vede cu ușurință la nivel înalt. Am fost necăjită când ‘împreună’ a fost luat de la un partid la altul și târât prin noroi mai apoi de toți politicienii momentului. Te gândești de două ori dacă vrei să-l mai folosești într-un concept și să faci apel la personajele cu care a fost asociat de curând. 

Goliciunea limbii de lemn se vede și-n postările sponsorizate. Ce bine ar fi dacă toate brand-urile ar lucra cu oameni care știu să gândească și să scrie. Observ tot felul de rețete de text repetate fără noimă, până nu mai înseamnă nimic: știm că timpul tău e prețios, alege poșeta care ți se potrivește, poșeta perfectă, o poți lua cu tine sau o poți dărui, poți comanda oricând, comandă acum. Hello, sunt biciclistă, lăsați-mă cu poșetele :) 

Neașteptat, în limba de lemn de pe Facebook, am găsit și un cuvânt pe care îl iubesc — ‘a descoperi’. Mă doare sufletul când îl văd torturat în fel și chip în cele mai banale texte: Descoperă pachetul de săculeți parfumați. Aici a ajuns descoperirea?

Efectul Facebook

Ideea că dacă nu postăm, nu existăm, nu face decât să încurajeze o comunicare fără substanță. 

Uneori, atunci când îmi vine să scriu o postare, primul instinct e să mă scuz — că nu o să pot cuprinde toate aspectele, că poate nu am dreptate, că sigur mai sunt și alte păreri. Așa că șterg și până la urmă nu mai scriu. And it’s perfectly fine. 

Alteori mi se pare ciudat și că nu am un interlocutor clar. Eu cu cine vorbesc? Vorbesc cu toată planeta sau vorbesc în vid? Comunicarea e pierdută în spațiu, pentru cine se nimerește.

Să se interzică 

Aș vrea, pentru început, ușor off-topic, să se interzică știrile false. Nu știu cum, magie.

Aș vrea să găsim un cuvânt nou pentru comorbidități. Atât despre pandemie.

Sunt curioasă ce s-ar întâmpla dacă s-ar interzice cuvântul “comandă”. Cu ce l-am înlocui?

Aș vrea să dispară emoticoanele inserate ca cireșele în text. Unul e destul, dacă trebuie.

În idealismul meu, aș vrea și ca mesajele să fie scrise îngrijit și cu diacritice.

Da sau nu: Cuvinte inventate, mix englez-ro, prescurtări  

Cuvinte inventate: Da, e un exercițiu sănătos. Imaginându-ne cuvinte noi de orice fel în limba română, ne apropiem de ea. 

Mix engleză-română: Da, engleza e parte din mine. Chilluț e în topul preferințelor. 

Dacă o să scriu vreodată poezie, o să încerc și o variantă multi-lingvistică, pentru viitorul paralel în care vom vorbi cu toții aceeași “pământ-eză”.

 Prescurtări: Da, dacă ești sigur că vei fi înțeles.

Un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba română 

Inculpații să fie invitați într-un retreat la pădure, unde să nu vorbească deloc timp de o săptămână. Prea lejer?

Excese 

Abuzez cuvinte care îmi plac și cu care mă identific. Observ că în acest text am folosit “timp”, “planetă” și “sunt curioasă”. Chiar sunt.

 Abuzez dar-urile și mă enervează, fac un efort conștient de a le reduce.

Guilty pleasure 

Când fac naming, răsfoiesc dicționare cap-coadă într-o săptămână, așa că e greu să mă limitez la o listă scurtă de plăceri vinovate. Ce mi-am notat recent: jar, noimă, genune, grai.

 Îmi plac cuvintele simple care dezvăluie înțelesuri profunde: apă, lumină, frunză, trai, vis. Profund e un cuvânt pe care îl prefer în engleză.

Îmi place să descopăr cuvinte vechi, care curg: arvun, fiitor. 

Jazz mi se pare unul dintre cele mai expresive cuvinte inventate vreodată. 

Mă încântă cuvintele cu simetrie asimetrică: rudimentar, taragot. 

Mă intrigă cuvintele cu etimologie necunoscută, cum e răgaz. 

Sunt îndrăgostită iremediabil de regionalismele din Maramureș, cum ar fi cuvintele cu -mni-: mnic, mniezuri, mnieriu, nimnică.

Ce cuvinte disprețuiești. De care îți e frică 

N-aș spune că disprețuiesc vreun cuvânt, însă mă deranjează de exemplu că noțiunea de autoportret a fost înlocuită în zilele noastre de selfie. 

Mi-e frică de cuvintele tranșante sau categorice, care nu lasă loc de dialog. Și de cuvintele care descriu fricile mele reale, cutremur sau cancer.

Cuvinte de care te-ai despărțit brutal 

Mă despart de cuvinte doar uitându-le, până le regăsesc. Nu aș renunța niciodată la infinit. Nu aș renunța la nimic din ceea ce îmi amintesc, din toate limbile pe care le-am explorat.

Cuvinte care te fac să te simți inteligent și cool 

Din păcate, antropocen. “Din păcate” pentru că e timpul ca toți să ne informăm acum despre impactul pe care îl avem asupra planetei. Arde.

Cum salvăm limba de clișee 

Poate că limba nu are nevoie să fie salvată, se salvează singură dacă o vorbim în continuare.

Un slogan pentru limba română 

For the sake of imagination, să zicem că vorbesc cu foștii mei colegi de Erasmus, un grup de studenți din peste 20 de țări:

Romanian language. Minimalistically exotic.

Să mai căutăm, e bună întrebarea.