Mergi inspre casa. Esti intr-un mijloc de transport urat, care scartaie, si in jurul tau sunt oameni incruntati, cu priviri suspicioase. Vin si ei de la serviciu. Ajung acasa unde alte probleme ii asteapta. Unii dintre ei tac, altii vorbesc la telefon. Iti pui castile in urechi, incerci sa tragi cu ochiul la pozele din revista vecinei de scaun sau pur si simplu te uiti in jur si iti imaginezi care e povestea fiecaruia dintre ei. A celor in varsta care au asistat la prea multe schimbari si nu au reusit sa se adapteze, dar si a tinerilor care asculta manele pe telefon si rad zgomotos la glume pe cat de fara perdea, pe atat de obosite.
Rosu. Autobuzul opreste. Ridici ochii sa vezi unde ai ajuns. Si uite...in marea de chipuri triste, vezi cativa cu zambetele pana la urechi. Nu sunt reali, sunt in poza. Esti iar in fata acelei banci sau a meshului pentru agentia imobiliara cutare. Da! Acolo toata lumea zambeste! Si stii de ce? Pentru ca visele lor se implinesc! N-ai fi zis, da' romanului de rand toate visele-i prind contur! Dupa pozele afisate zici ca toti locuiesc in vile impresionante la malul marii, eventual in niste peisaje exotice pe care nici nu le recunosti a fi "de-a casei", ciocnesc sampanie cu orice ocazie si, din cand in cand, isi strang calduros mainile ca semn al unei depline impacari. Uneori peisajul e completat si de personaje a caror mimica exprima o satisfactie si o incredere de zile mari. Familii fericite din hartie - o mama frumoasa, cu privire buna, un tata care isi face planurile de afaceri pe laptop si doi copii intreprinzatori, blonzi, cu fete de pudding si doi dinti lipsa, le arata calea spre o viata de huzur. Nici un gand in spatele foii. Ideea are fix consistenta celor 350g/mp imprimate.
Dupa headline-ul promitator urmeaza un body ambiguu...Vin vorbele cu "viitorul care depinde de tine"...si din asta fiecare intelege ce vrea, vin avantajele de tip "mai mult timp liber"... Daca ar fi sa ne luam dupa ele, ar insemna ca de la telemeaua pe care o tai pe masa, economisind timp de gatit, si pana la butonul "search" pentru internet, economisesti atata timp de nu mai ai ce face cu el.
Esti privilegiat sa afli cat e de usor sa faci tot ce-ti pui in minte. Mai putin sa faci nitica treaba de calitate. Ti-o spun clientii pentru care orice concept se reduce la notiunea de fotogenie si oamenii de creatie care, cu sau fara voia lor, isi cauta salvarea in pozele de pe getty.
Printre atatea zambete, nu detectezi de fapt, decat carii conceptuale si smalt de executie care acopera o idee gaunoasa.
Fetele alea spun totul despre maturitatea acestei industrii la noi. Da, sunt si cateva lucrari bune, da, se mai iau si premii, dar ceea ce strada percepe, daca percepe, este un mesaj lipsit de consistenta. Un sistem de lucru bazat pe urechism, pe informatii prinse din zbor si pe clienti care nu vor sa deranjeze pe nimeni si dau bani buni pentru asta.
Am o veste buna pentru ei: chiar reusesc sa nu deranjeze pe nimeni. Nici macar un om din autobuz nu a ridicat privirea spre poza zambitoare.
