[Obsesii part-time] Jac Alexandru: Încerc să creez fotografii care să poată fi folosite free of charge, de oricine, în orice tip de context. De la powerpoint-uri la urări aniversare creative

Jac Alexandru a experimentat câte puțin din tot ce înseamnă domeniul comunicării: copy, art, sales, social media. Acum este Account Manager în cadrul Kubis și se bucură că lucrează într-un domeniu din care poate să învețe câte ceva nou în fiecare zi. Pasiunea pentru fotografie exista în Alexandru încă de când aparatele digitale nu erau accesibile oricui. Era vremea în care analiza revistele dedicate fotografiei în discuții studențești care se întindeau până dimineața. A fost autodidact și a învățat cel mai mult din exercițiu propriu, dar lumea advertising-ului l-a ajutat să își perfecționeze skill-urile fotografice și de editare.

De fapt asta a fost și cea mai grea parte. Să găsesc un tool pe care să-l am mereu la îndemână și să fotografiez ce-mi doresc. Iar un DSLR nu e tocmai la îndemână.
Uneori fac poze și-n pauzele de la job, pe balcon, prin birou sau chiar în deplasările pe la clienți (dacă au sedii mișto sau rooftops). Cred că una din părțile grele a trecut, „am cu ce” și nu mai am scuze momentan. Rămâne doar ce aminteam mai sus - menținerea disciplinei.

Prin fotografiile pe care le face, simte că poate să ajute la rândul lui comunitatea creativă. În fiecare lună își dă singur o temă pe care încearcă să o respecte cât mai bine, iar cele mai bune fotografii ajung pe unsplash, acolo unde sunt free of charge. E o cauză în care crede și care îl ajută să facă lucrurile cu pasiune: un fotograf amator care gives back to the community. Mai multe despre ce înseamnă pasiunea asta și i-ar plăcea să se transforme am povestit cu Alexandru în interviul de mai jos.

Începutul în comunicare

Am început drumul prin comunicare cu Jurnalismul, la Sibiu. Și-mi pare bine c-am prins un an acolo unde am legat prietenii de-o viață și unde am văzut și experimentat tipul de comunicare tradițională, înainte de invazia tehnologiei și social media (am făcut chiar și curs de dactilografie și stenografie, așadar eram pregătit pentru typing-ul de acum).

Mutarea la București a adus interacțiunea cu oameni cu experiență uriașă în comunicare și marketing și expunerea la o multitudine de oportunități, job-uri și hobby-uri. Am cochetat în drumul meu prin domeniul ăsta vast al comunicării cu zona de copy, art, sales, social media și account management. E un domeniu din care învăț în continuare foarte multe în fiecare zi și evoluez odată cu el.

Pasiunea pentru fotografie

Sunt copilul anilor 90 așadar am absorbit toate elementele digitale noi (asta pentru că le-am și prins odată cu apariția lor – de la Gameboy la bluetooth, de la casetă audio la drone). Așadar până la apariția camerelor digitale „accesibile”, pasiunea a rămas doar la nivel de „reading about it”. Astfel, iubeam să privesc fotografiile de travel din National Geographic (revista) și PHOTO. Țin minte discuțiile studențești care durau până dimineața pe tema coperților revistelor PHOTO și cred că atunci, în subconștient, am decis că la un moment dat voi face ceva mai serios în direcția asta, iar odată cu Bucureștiul a început să ardă și pasiunea asta legată de fotografie.

Etapele acestui drum

Ca orice foc care începe de la „I wish I could do that”, arde mocnit…iar la mine a durat ceva. La început făceam fotografii doar prin București și erau cumva punctele de plecare ale unor povești pe care le expuneam într-o încercare de blog. Asta și pentru că nu știam exact dacă-mi place mai mult să scriu sau să fac fotografii. Ulterior mi-am dat seama că cel mai mult îmi place să fotografiez, lucru care s-a concretizat documentând ce se întâmpla în excursiile pe care le făceam în afara țării (am și acum zeci de giga de poze de peste tot de prin Europa). Ulterior am încercat și portrete și foto de produs. În final cred că cele mai dragi pentru mine rămân fotografia de stradă și cea de călătorie.

Cum ai învățat

Am învățat prin exercițiu, autodidact (trăiască YouTube și Linda!) dar mai ales din criticile primite de la cei din jur. Am cerut mereu feedback și, pentru că e ceva ce mă pasionează, am încercat să nu pun niciodată „la suflet” feedback-ul negativ ci mai degrabă să fac ce ține de mine să cresc următoarele proiecte – să fie mereu mai bune, să aibă un sens, un mesaj, să te miște.

Recunosc că lumea advertising-ului a ajutat mult deoarece în toate agențiile există un art, un designer, o minte creativă și, dacă ai un pic de răbdare, poți învăța foarte multe.

Totodată a ajutat enorm dragostea pe care o am pentru tot ce înseamnă great design, typography, branding, movies & music. Toate astea m-au ajutat să îmi deschid orizontul și să înțeleg fotografia din cât mai multe unghiuri.

Fotografii free of charge

Până acum s-a transformat într-un exercițiu de disciplină dar și un give back to the creative community. Încerc să creez fotografii care să poată fi folosite free of charge, de oricine, în orice tip de context: de la powerpoint-uri la urări aniversare creative.

De aceea, lunar uploadez fotografii pe o temă pe care mi-o dau singur pe unsplash. Aici.

Sper să rămân a-la-longue un creator de conținut care aduce un plus comunității de fotografi amatori și nu numai. E o cauză care îmi place și cred că face parte din personalitatea mea.

Timp&efort

De-a lungul anilor nu m-am oprit niciodată din fotografiat. E drept că odată cu democratizarea tehnologiei și apariția smartphone-urilor cu camere din ce în ce mai capabile și care livrează calitate, am avut și eu cu ce mă juca.

De fapt asta a fost și cea mai grea parte. Să găsesc un tool pe care să-l am mereu la îndemână și să fotografiez ce-mi doresc. Iar un DSLR nu e tocmai la îndemână.

Uneori fac poze și-n pauzele de la job, pe balcon, prin birou sau chiar în deplasările pe la clienți (dacă au sedii mișto sau rooftops). Cred că una din părțile grele a trecut, „am cu ce” și nu mai am scuze momentan. Rămâne doar ce aminteam mai sus - menținerea disciplinei. Adică: crearea unei rutine prin care să te motiveze ca lunar să ai o temă, să ai o zi de upload, să îți pui deadline-uri care să te forțeze să ieși din casă, să faci poze, să editezi ca să ai pe ce face auto-critică. Altfel totul rămâne un „what if?”.

Surprize&reacții

Am fost surprins să văd reacții mișto din partea mai multor colegi, prieteni și chiar fotografi din jurul meu. Mai ales la început contează foarte mult aprecierea și feedback-ul și am rămas surprins să le primesc pe amândouă. Asta m-a ajutat și mă ajută în continuare să cresc. Cel mai mult mă bucură momentul în care văd că oamenii folosesc în vreun fel imaginile create de mine, mai ales că tot ce fac de câțiva ani e smartphone-only: de la captură la editare, la rezultatul final. #smatphonephotography

Amintirea preferată legată de obsesia ta part-time

Cum ziceam mai sus, nu e una singură, sunt toate momentele în care cineva îți folosește imaginile, ți le cere, întreabă cum au fost create ș.a.m.d. Totodată îmi place la nebunie când sunt rugat în călătorii (de către alți travelers) să le fac fotografii și îi văd zâmbind la final. Ba chiar mă amuză când mai zic : oh, you’re a pro, right?

De fapt, cu un pic de efort cred că mulți am putea face fotografii muuuult mai bune decât ceea ce găsești prin multe galerii de poze de pe telefoanele oamenilor, în general.

Intersecția dintre fotografie și comunicare

Îmi place să cred că ceea ce învăț zilnic prin proiectele în care sunt implicat se traduce mai departe în pasiune: de la organizarea timpului, la curatorierea conținutului, la promovare și, de ce nu, pe viitor, la monetizare și strategie – crearea propriului site?

Echilibru intre viata profesionala si hobby-uri

Un sfat simplu legat de echilibrul ăsta între job și hobby ar fi să știi când să zici start la una și stop la cealaltă. E nevoie de curaj și de diplomație cu tine și cu cei din jur, dar trebuie să faci diferența asta la un moment dat dacă vrei ca din hobby-ul tău să rămână ceva meaningful.