În producția de film din România, femeile sunt bine reprezentate, după cum povestește Carla Fotea. Din păcate, lucrurile nu sunt la fel în alte domenii. Aproape 60% dintre studenții școlilor și universităților de artă sunt femei, în timp ce doar 20% dintre pozițiile-cheie din domeniile creative sunt ocupate de acestea. De ce? De unde acest dezechilibru major? Animest.16, în plină desfășurare zilele acestea, online & offline, încearcă să găsească răspunsuri la astfel de întrebări. Ediția de anul acesta a festivalului vorbește despre personalitățile feminine care au reușit să rescrie regulile jocului în lumea filmului de animație, artiste care conduc echipe de creație și cuceresc titluri importante în festivalurile de film din întreaga lume.
Între 8 și 17 octombrie, în onoarea lor, Animest proiectează pe marele ecran și difuzează în mediul online filme multi-premiate realizate de artiste animatoare din România și din întreaga lume. Unele dintre autoarele filmelor sunt invitate în această perioadă la București, iar spectatorii pot interacționa cu ele zi de zi, de la orele 13:00 și 15:00, urmărind prezentările și masterclass-urile susținute live, pe pagina de Facebook a festivalului. (Programul complet al evenimentelor este disponibil pe animest.ro). Discuțiile și proiecțiile constituie un spațiu generos pentru viziuni noi, dar fac și o istorie a abordărilor din trecut, care au deschis calea profesionistelor din domeniu și au transformat prezența feminină în industrie, considerată pe-atunci o excepție, într-o obișnuință.
Interviul de mai jos face parte dintr-o serie de discuții cu profesioniste care activează în industriile creative din România, de la teatru, film, literatură, și până la fotografie, jurnalism și bodyart. Echipa Animest le-a întrebat cum s-au simțit ele primite în domeniile în care excelează și dacă s-au confruntat cu prejudecăți de gen de-a lungul parcursului profesional. Astăzi aflăm despre experiența de producător de film.
Carla Fotea este una dintre cele mai active și mai vizibile producătoare de film din generația ei. De numele său se leagă câteva dintre lungmetrajele de ficțiune și documentar premiate în marile festivaluri în ultimii ani. A lucrat în echipele de producție ale unor titluri sonore precum Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (r. Radu jude), recent premiat cu Ursul de Argint la Berlinală, Ivana cea groaznică (r. Ivana Mladenoiv), distins în 2019 cu Premiul special al juriului la Locarno, sau Monștri. (r. Marius Olteanu), prezentat în premieră mondială Festivalul Internațional de Film de la Berlin 2019, în secțiunea Forum, unde a fost distins cu Premiul cititorilor publicației „Tagesspiegel“. Documentarul Casa cu păpuși (r. Tudor Platon), una dintre cele mai recente producții la care a lucrat, rulează încă în cinema.
Personajul tău feminin preferat din copilărie
Îți mai amintești de Copiii de la 402? N-aș ști să-ți zic exact care era personajul meu preferat de-acolo. Ceva între Nancy și Polly. Îmi plăcea de Nancy pentru că era așa feisty, și-avea și ceva feminist. Polly era simpatică în tocilărimea ei. La ele m-am gândit prima dată, deci le voi numi doar pe ele. That’s it!
Primul contact cu filmul
Primul meu contact cu producția a avut loc la filmările unui film străin în România, la care am ajuns printr-un prieten. Așa am ajuns la filmarea unui film indian. A fost o experiență foarte mișto pentru mine, pentru că nu știam nimic. Era un haos total și toată lumea era foarte nervoasă pentru că nimic nu se întâmpla așa cum ar fi trebuit să se întâmple, dar asta mi-a dat mie oportunitatea să fac ce vreau eu. Pentru că, oricum, nimeni nu făcea ceea ce ar fi trebuit să facă, deci nu era nimeni deranjat de faptul că mai era cineva acolo care-și băga nasul. Așa că puteam să pun toate întrebările și nu-mi era teamă să greșesc, pentru că orice aș fi făcut ar fi fost ok. A fost așa, un moment de inocență totală din partea mea. Puteam să mă duc la orice buton și să întreb ,,ce face asta?’’. Și cineva era foarte drăguț și-mi explica.
Cum ai fost primită în film și în publicitate
În ambele situației eram a newborn. Știam că sunt acolo ca să învăț și părea că și cei din jur știu asta.
Parcursul tău în carieră ar fi arătat diferit dacă erai bărbat?
Nu simt asta. Despre publicitate mi-e greu să vorbesc, pentru că e foarte departe în trecutul meu, și nu mai am niciun reper. Dar în producția de film, ce simt în acest moment e că fetele au un avantaj. Cel puțin aici, în România. Cred că ne putem bucura de acest avantaj datorită faptului ca precursoarele noastre sunt niște femei destoinice. Există o întreagă seama de femei, producătoare care fac o treabă excelentă și care au deschis calea către asta. Cumva, dacă stau să mă gândesc acum la oamenii din generația mea care fac producție, cred că cei mai mulți dintre ei sunt femei. Sunt foarte puțini bărbați producători de vârsta mea. Chiar și în școală, pe vremea mea, din cei 10 oameni care studiau producție de film, doar doi erau băieți.
Inițiativa Animest de a dedica o întreagă ediție femeilor
Eu cred că orice demers care susține animatorii sau animatoarele din România este binevenit. Pentru că sunt foarte puțini și publicul larg nu prea îi cunoaște. La urma urmei, nici noi între noi nu ne știm, și suntem o mână de oameni în industria autohtonă. Mi se pare binevenit orice demers. Nu știu ce să zic despre faptul că unii oameni se simt lezați. Pare că vine dintr-o frustrare, există genul ăsta de oameni care vor să se simtă atacați cu orice preț. Ok, it’s not for you this time. It’s for you all the other times. Relaxează-te un pic! Da, sunt puține oportunități, așa este. Call-ul acesta putea fi pentru liceeni. Te simțeai în continuare lezat? Putea fi pentru persoane înaintate în vârstă. Te simțeai în continuare lezat? I don’t think so, așa că relaxează-te puțin!
