Pe axa Anglia, Germania, America, Adriana Blidaru si-a croit un traseu artistic care i se potriveste foarte bine, reusind sa impace jobul de curator cu propria cariera de artist vizual. Din 2016 a dat drumul unei platforme proprii, Living Content, un site ce gazduieste interviuri ample cu artisti, dar si o structura sub emblema careia organizeaza si curatoriaza propriile eventuri si expozitii. La Bucuresti e prezenta pana pe 16 octombrie cu expozitia Living Content / Under Pressure, vizibila la galeria Mobius, dar si online.
In ziua de azi, arta provine dintr-o necesitate (a unui individ sau a unui grup/unei comunitati), se transforma in trend, apoi trendul dezvolta un counter-trend - o reactie - tot din necesitate, si tot asa. Este ceva circular insa nu este neaparat liniar.
Under Pressure isi propune sa sensibilizeze oamenii cu privire la degradarea mediului inconjurator, una din temele recurente fiind exploatarea petrolului. Despre ce mai e pe la New York in materie de arta, ce mai inseamna arta contemporana in prezent si cum se adapteaza noilor perspective, in tabloul de mai jos.
Scena artistica din New York
Dupa ce am studiat in Anglia, m-am mutat in Berlin, unde am lucrat la galeria Plan B, si unde organizam si expozitii si evenimente independente. Dupa un timp, a devenit evident ca asta este job-ul pentru care sunt facuta si am decis sa aplic la un Master, si, cu ajutorul unei burse, am ales sa ma duc la Bard Center for Curatorial Studies upstate New York. De acolo m-am mutat in New York, acceptand o pozitie ca Director de Research si Comunicare pe art advising, specializandu-ma, pe arta contemporana.
Scena de arta New Yorkeza e foarte complexa: este un ecosistem intreg care este intr-o dezvoltare continua si este absolut fascinant. Dupa cum iti imaginezi, cultura este la orice pas: sunt foarte multe muzee, institutii, galerii, spatii-hibrid, dar si foarte multe evenimente independente. Bineinteles, totul este foarte fluid in New York, si rolul artei de a analiza si de a schimba lucrurile constant, ajuta foarte mult New York-ul sa fie un oras cu putine prejudecati. Drept urmare, comunitatile care sunt in minoritate isi gasesc un refugiu aici, si au mai multa agentie in arta decat in orice alt domeniu.
Pe de alta parte, desi exista o solidaritate palpabila, scena de arta din New York este extrem de competitiva si comerciala: ceea ce cred ca da nastere la foarte multe paradoxuri in comunitatea artei. De exemplu, institutiile de arta care promoveaza ideea de egalitate si ofera un “safe space” pentru comunitati POC, LGBTQ+, activisti, imigranti, refuza sa isi platesca staff-ul cu un salariu decent, exploateaza interni neplatiti pe baza vizibilitatii (mai ales imigranti), si saboteaza uniuni. Este un oras fractal, in care contrastul dintre inegalitatile economice si polarizarea sociala sunt imense - si asta, inevitabil, se reflecta si in lumea artei. Cu toate astea, cred ca este (inca) unul dintre putinele locuri in lume, care are potentialul sa creeze si sa dea tonul la niste schimbari majore in intreaga lume - incepand chiar cu lumea artei.
Platforma Living Content
Living Content a inceput in 2016, ca un proiect de pasiune. Vizitand artisti in studiourile lor, si avand conversatii interesante despre research-ul lor, despre procesul de productie, si, in general, despre viziunea lor asupra lumii - am decis sa inregistrez aceste intalniri, sa le editez, si sa le fac publice.
Astfel, Living Content, s-a specializat ca o platforma editoriala/curatoriala, care ofera cititorilor interesati de arta contemporana interviuri riguroase si bine cercetate.
Unii artisti sunt foarte bine cunoscuti si au o cariera stabila, altii sunt foarte tineri. Insa toti cei intervievati au in comun o intelegere aprofundata a conceptelor de “natura”, “cultura”, “tehnologie”, si scopul de a redefini teoretic si practic, moduri mai adecvate in care sa co-existam.
Intre timp, din 2019, am intregistrat Living Content ca o entitate proprie, si am inceput sa colaborez cu artistii intervievati pentru editii limitate, evenimente discursive publice (artist talks, screenings etc.), si expozitii, incercand sa ofer suport si o vizibiliate mai mare ideilor in care cred.
Cele mai citite interviuri sunt cu legendara Lee Hershmann Leeson - o artista americana care are o cariera de peste cinci decenii prin care a provocat constant limitele dintre arta, tehnologie si stiinta, si care are tocmai a avut o retrospectiva la New Museum in New York, urmata de interviuri cu artista finlandeza Jenna Sutela si cu artista estoniana Katja Novitskova, ambele incluse in expozitia Living Content: Under Pressure.
Romania - SUA, o comparatie esuata
Consider ca tipul asta de comparatii nu sunt neaparat benefice: scena artistica din Romania este intr-o dezvoltare continua; vad lucruri foarte faine aici care contureaza o identitate artistica unica (cum ar fi Atelierele Malmaison in Bucuresti, Aici Acolo Pop Up Gallery fondata in Cluj, si Galeria Ivan care are un program riguros).
Scena artistica locala trebuie sa reflecteze asupra ei insasi, sa se priveasca ca facand parte din scena internationala, insa sa nu se raporteze prin comparatie la alte tari. Normal ca exista lipsuri, intotdeauna vor exista, oriunde esti. Dar evidentierea lipsurilor, ca si concluzie a unei comparatii nesanatoase, este un mod de abordare care intotdeauna va atrage o atitudine de detasare sau de resemnare.
Singura chestie pe care mi-as dori-o pentru Romania ar fi ca sa se investeasca la fel de multa atentie si bani in cultura la fel cum se investeste in religie, de exemplu. Imagineaza-ti daca am avea la fel de multe posturi de televiziune si de radio dedicate artelor frumose, ce fel avem pentru Biserica Ortodoxa Crestina! Sau macar un muzeu la fel de incapator si impresionant ca si Catedrala Mantuirii Neamului. Din punctul meu de vedere, mai degraba tipul asta de comparatie si de reflexie este binevenit.
Expo Under Pressure
Living Content: Under Pressure este o explorare poetica a ideii de criza climatica. Expozitia si-a dorit de la bun inceput o constientizare a acestei situatii prin contextul local al artei din Romania; astfel am invitat 7 artisti romani sa creeze lucrari noi pentru expozitie, punandu-i in acelasi context cu trei artisti straini care au prezentat lucrari existente. Ne-am dorit prin aceasta expozitie sa incurajam creatia artistica in Romania (prin arta sonora, arta vizuala si teorie), si sa ajutam publicul din Romania sa inteleaga criza climatica intr-un mod emotional si intelectual; mai degraba prin story-telling decat prin statistici.
Prin perspectiva faptului ca ne confruntam cu o pandemie, am considerat de la bun inceput platforma online ca o expozitie digitala unde poti gasi fotografii cu lucrarile din expozitie, detalii despre ele, dar si despre artistii participanti. Am creat si un public programming care se desfasoara pe parcursul lunii Octombrie, si care contine conversatii intre artistii implicati si curatori, care s-au difuzat live prin zoom, dar si comisii speciale performative care vor fi lansate exclusiv pe platforma digitala (cum ar fi cele facute de Maria Guta si Jenna Sutela, care vor fi publicate pe 15 si 16 Octombrie si vor marca finisajul expozitiei fizice). Platforma este facuta de firma de design Wednesday Studio si a fost gandita ca o casa digitala: incepi in “hol” - unde ai introducerea expozitiei si a artistilor, apoi poti naviga in diferite “camere” pentru a descoperi si a citi mai multe despre lucrari. In final, vei ajunge in “gradina” unde vei putea accesa conversatiile cu artistii.
Ce asteptari aveti de la aceasta expozitie
Sa starneasca curiozitatea, sa exerseze empatia si rabdarea publicului. Fiecare lucrare in sine este o poveste care se desfasoara prin experienta vizitatorilor, si fiecare lucrare are straturi multiple: incepand de la experientele biografice ale artistilor, pana la straturile socio-politice, si chiar metafizice in conexiune cu natura. Lucrarile de arta din expozitie nu sunt decat varful unui iceberg care asteapta sa fie descoperit.
Care e cea mai prezenta tema
Probabil exploatarea petrolului: un subiect care este atins in expozitie prin lucrarea Monirei Al Qadiri: “Wonder”. Bunicul Monirei era cautator de perle in Kuwait si deseori canta cantece traditionale in calatoriile pe mare, intr-o perioada in care intreaga zona se sustinea din exportul perlelor. Era o meserie extrem de dificila, cu riscuri foarte mari, care le cerea barbatilor sa stea luni la rand pe ocean. Intr-un timp extrem de scurt, in mai putin de 100 de ani, s-a trecut la o industrie bazata exclusiv pe extragerea petrolului; care, pe langa faptul ca este o resursa limitata, are consecinte extrem de daunatoare asupra mediului. Astfel, Monira, recunoaste dependenta Glofului Persic (si a intregii lumi) de aceasta resursa limitata.
Ca o metafora, perla naturala din acvariu a fost sculptata in forma de cap de burghiu a carui rol este sa foreze solul oceanului pentru petrol, si este aseazata printre plante colorate din plastic.
Rolul artei
Din punctul meu de vedere, rolul artei nu trebuie sa fie unul strict legat de activism. Arta functioneaza in acelasi mod ca poezia: de fiecare data cand citesti o poezie poti sa o redescoperi in feluri noi, poti descoperi alte configurari poetice si conceptuale, nu conteaza foarte mult daca sunt ale tale sau daca provin din intentia scriitorului. Arta, ca si poezia, are abilitatea de a te ajuta sa-ti exersezi libertatea de gandire si puterea de analiza. De aceea in orice regim totalitar artele frumoase sunt printre primele discipline pe lista de cenzura.
Mai este relevanta arta care nu-si propune sa darame sisteme?
Sigur ca da! Piata artei este o piata imensa si neregulata. In mod realistic, arta are o viata paralela ca si comoditate. In plus, sunt atatia artisti in lume, si trebuie sa clarificam ca nu toata arta cu mesaj social este neaparat “arta buna.” Foarte multi artisti, de exemplu, se simt obligati sa faca arta cu mesaj social doar pentru a capata vizibilitate - insa nu au nici un mesaj real - devin o copie a unor copii…
In ziua de azi, arta provine dintr-o necesitate (a unui individ sau a unui grup/unei comunitati), se transforma in trend, apoi trendul dezvolta un counter-trend - o reactie - tot din necesitate, si tot asa. Este ceva circular insa nu este neaparat liniar. De aceea, pare ca este loc sub soare pentru orice: arta conceptuala, arta naiva, arta digitala, pictura, sculptura, instalatii, minimalism, zombie formalism… you name it.
Sunt folosite in lucrari materiale eco?
Partea asta contine intotdeauna un paradox, oricat de mic. Priving lucrurile realist: cand faci o expozitie trebuie sa produci lucrari, sa le transporti si sa le impachetezi, trebuie sa consumi energie electrica pentru a proiecta video-instalatii, pentru lumini, si tot asa. Chiar si activitatea noastra digitala - inclusiv trimiterea unui email - rezulta in emisii de carbon.
Expozitia nu ilustreaza in mod tehnic cum o expozitie de arta poate sa fie ecologica, ci mai degraba se axeaza pe punerea in context a unor atitudini ecologice. Cu toate astea, intr-adevar, am ales sa printam un numar redus de foi de sala pe care, rugand vizitatorii sa le returneze, le refolosim. De asemenea, lucrarile internationale au fost consolidate intr-un singur pachet, in asa fel incat sa plece si sa se intoarca cu un singur transport rutier. Si tot prin perspectiva asta, am vrut sa ne axam pe artisti romani si sa le oferim fonduri sa creeze lucrari care sa adreseze tema, in loc sa ne axam pe transportul artistilor straini in Romania - care implicau cel putin trei zboruri dus-intors.
Cum ar arata societatea ideala pentru tine?
Daca ar fi sa schitez societatea ideala as incepe cu o noua generatie cu acces la o educatie de buna calitate, gratuita, cu profesori care au salarii bune si care au vocatie reala de mentori, care sa incurajeze si sa cultive simtul curiozitatii si al mirarii fata de contextul si de mediul in care traim. Trebuie schimbata atitudinea fata de competitivitatea agresiva si comparatiile toxice. Si mai cred ca ar ajuta enorm daca oamenii ar invata pe parcursul vietii sa comunice mai bine, si sa caute moduri de a practica auto-cunoasterea - de exemplu prin meditatie sau terapie. Cred ca avem prea multe erori de gandire care aduc beneficii pe termen scurt, dar deja suntem intr-un moment de criza in care trebuie sa invatam sa gandim pe termen lung.
