[Minte & suflet] Florența Țurlea: Suntem asediați de platforme online, conținut de tot felul și aceste spații ne înghit

Mersul ”la psiholog” nu mai este o rușine de câțiva ani, dar dacă mai existau voci care spuneau că este un moft sau o inutilitate, acestea s-au rărit considerabil în ultimii doi ani. Oamenii au înțeles că sănătatea mintală este și ea importantă, pe lângă cea fizică. Și au acceptat că terapia este pentru minte și suflet cum este sala de gym și hrana bună pentru corp. Adică necesară!

Psihoterapia va deveni și la noi (în sfârșit), o normalitate, nu ceva de care să ne rușinăm. O dovadă că suntem pe drumul cel bun în direcția asta stau mărturie zecile de povești din experiențe proprii scrise online. Psihologul Florența Țurlea recunoaște meritul canalelor de social media în diseminarea informațiilor valoroase despre beneficiile psihoterapiei.

"Putem ignora o problemă iar asta poate fi temporar de ajutor. Ignorarea problemei ține de înlăturarea unei idei din minte. În ceea ce ține de sfera inconștientului, o problemă reală ne va afecta chiar dacă o ignorăm la nivel cognitiv iar stresul va fi resimțit în corp, în psiho-somatizări, oboseală etc"

Florența Țurlea este psiholog licențiat și psihoterapeut în analiză tranzacțională, în supervizare. Discutăm cu ea despre relația terapeut-client, dar și despre importanța unei strategii de comunicare în online a unui profesionist în sănătate mintală.

Drumul tău către psihoterapie

Pasiunea pentru psihoterapie a fost o surpriză J. La 27 de ani lucram într-o multinațională și eram mulțumită de cariera mea – făceam Sales Compensation pentru EMEA. Eram deja de un an în terapie și începusem să schimb lucruri semnificative în viața de zi cu zi și să îmi doresc ceva mai mult în direcția asta. Psihoterapeutul meu de atunci m-a introdus în lumea Analizei Tranzacționale (AT) și mi-a sugerat un an de formare (ca dezvoltare personală). După acel (prim) an, m-am înscris la Facultatea de Psihologie: urma să devin psihoterapeut. În prezent, mă pregătesc pentru lucrarea și examenul de certificare ca Analist Tranzacțional autonom.

Beneficiile psihoterapiei

Cred că există un moment oportun de a începe acest proces cu un psihoterapeut, și da, de multe ori, acel moment este o criză. Și asta e ok, este parte din decizia de schimbare, care va fi în totalitate a clientului, și nu a familiei/ partenerului/ prietenilor care cred că „este nevoie”.

Terapia este despre a vindeca trecutul și/sau de a fi prezent acum, cu tot ce înseamnă asta: decizii, bucurie, tristețe, furie, frici. Și toate astea se întâmplă în viața de zi cu zi, nu doar în criză. Scopul meu ca terapeut, este, printre altele, să potențez Adultul (partea Eului interior care acționează în aici și acum). În terapie acel Adult ajunge să vadă noi opțiuni, alte moduri de a face lucrurile, experimentează noi moduri de a fi. De asemenea, un beneficiu major al terapiei pe care îl observ în viața mea de când o am pe fetița mea este că de când sunt mai conștientă de procesul meu intern, îi transmit mesaje diferite de cele cu care am crescut eu, mesaje mai sănătoase. Și asta nu ține doar de o criză.

”Beculețele roșii” care ar indica nevoia de terapie

„Beculețele roșii” sunt cele pe care le simțim de fiecare dată când ne întrebăm „Cum am ajuns iar în situația asta?”. Important este să ne îndreptăm atenția către ele pentru că ele „clipesc” cu un motiv. Cel mai important ghid al nostru este cel intern: emoțiile noastre. Iar emoțiile de care mulți fug – furia, tristețea, teama, sunt de fapt aliații noștri biologici care ne transmit că ceva nu e în regulă cu situația în care suntem.

Dincolo de asta, evit să spun că „trebuie” să facem ceva. Probabil că trebuie să ne spălăm pe dinți zilnic, să supraviețuim, să ascultăm medicul etc. Mai departe, să facem lucrurile pe care le simțim. Terapia este un process intim, și cred că nu poate fi forțat, impus.

Relația potrivită terapeut-client

Pentru fiecare persoană există un terapeut compatibil. La fel ca în alte relații, nu putem fi compatibili cu toată lumea, și asta e ok. Sigur că în general ne apropiem de persoane cu care simțim că rezonăm, pe care le apreciem, cu care poate ne identificăm la un anumit nivel sau de care pur și simplu ne place. Același lucru se întâmplă și în terapie.

Relația potrivită în terapie, la fel ca înafara cabinetului, poate arăta într-un million de moduri. În terapie se va asigura un cadru profesional, sigur, iar terapeutul și clientul vor învăța să fie în relație unul cu altul într-un mod autentic, orientat către scopul clientului, agreat în această relație.

Efectele pandemiei, din practică

Fiecare resimte efectele diferit: văd în continuare oameni speriați de noua realitate, a căror anxietate a fost „trezită” în noul décor, alții care s-au săturat de restricții, persoane care își găsesc propriile explicații pentru ce se întâmplă în jurul lor sau care pur și simplu se conformează că asta se întâmplă acum.

Cum s-au schimbat comportamentele oamenilor

Nu pot da un răspuns generalizat. Pentru mulți, schimbarea vine cu anxietate sau cu teamă. Vestea unui virus despre care nu se știa mai nimic a fost și pentru mine tulburătoare. Un principiu de bază în AT este că „Oamenii sunt OK”- au potențialul de a fi OK, de a accesa resurse interioare sau exterioare când au nevoie. Da, am mai mulți clienți cu anxietate, atacuri de panică, compulsii triggeruite de pandemie și, pentru cei mai mulți, pandemia a fost doar un trigger pentru amintiri mai vechi. Din experiența mea în cabinet, pare că lumea a conștientizat că pandemia a fost doar „un simptom”. Cauza era de fapt mai profundă. Și de aici începe munca fiecăruia.

Realitatea este că în continuare situația școlilor este incertă iar copiii au nevoie de structură, de componenta socială cu care venea școala și de a ști ce urmează. Când asta lipsește, tensiunea se resimte în toată familia.

Astăzi cred că lumea învață cum să fie în lume din nou, în alte condiții. Primează în continuare (și probabil așa va fi mereu) nevoia de relații autentice, sincere. Stresante, dincolo de anxietatea generată de pericolul privind sănătatea, sunt restricțiile sociale.

Grija față de sănătatea mintală

Cred că „a merge la psiholog” nu mai este considerat o stigmă, cel puțin nu la fel de mult ca în trecut. Este în continuare un proces de „normalizare” a nevoii de terapie și încet-încet se întâmplă. Ține și de psiho-educație, conștietizarea nevoii și beneficiilor pe termen lung a sănătății mintale, și de organizarea financiară și a activităților de zi cu zi în care să incluzi timp pentru tine, de sală/dans/mișcare și de terapie.

Dacă ar fi să „pun degetul” pe factorii care ajută în continuare la orientarea către terapie, primul lucru care îmi vine în minte este că lumea s-a apucat de terapie, a văzut beneficiile și a vorbit despre asta. Mediul online fiind „consultantul nr. 1” – lumea a și scris despre asta. Nu vorbesc despre articole de specialitate neapărat, ci despre experiențele proprii – ele sunt cele care ajung la alți oameni.

De aici, cred că lucrurile escalează în sistemul „bulgăre” iar terapia va deveni ceva normal, nu de care să te stânjenești.

Stresul, un cuvânt uzat al vremurilor moderne

Cred că majoritatea dintre noi spera ca virusul să fie ceva trecător, să nu se transforme în ceva de proporții și să ne putem întoarce la ce era înainte. Am fost nevoiți să re-calibrăm aceste așteptări, să trăim și în 2021 cu această incertitudine – „oare ce se mai întâmplă?”, „cum mai arată numărul de cazuri?”. Toate aceste lucruri conduc la instaurarea și menținerea stresului. Aceasta este realitatea: 2021 este o perioadă stresantă, în mod obiectiv.

Oamenii reacționează în moduri diferite la stres. Putem ignora o problemă iar asta poate fi temporar de ajutor. Ignorarea problemei tine de înlăturarea unei idei din minte. În background, în ceea ce ține de sfera inconștientului, o problemă reală ne va afecta chiar dacă o ignorăm la nivel cognitiv iar stresul va fi resimțit în corp, în psiho-somatizări, oboseală etc. Pare că fugind de probleme încercăm să fugim de stres, când de fapt stresul este doar un simptom pe care să îl înțelegem ca atare. De aceea nici nu i-aș da o altă formă, un alt nume.

Recomandări pentru menținerea echilibrului emoțional și psihic

Izolarea pe care am trăit-o în 2020 a venit cu frustrări, dereglări emoționale și multă anxietate. Odată cu venirea sezonului rece, posibil să retrăim aceste frustrări. Sunt reținută în a face recomandări generalizate, în lucrul meu cred că există o soluție/terapie customizată pentru fiecare client. În același timp, sunt conștientă că nu toată lumea apelează la terapie. Ceea ce recomand în cazul ăsta este să lucrăm, fiecare din noi, la autenticitatea relațiilor care ne sunt disponibile în perioade nefavorabile socializării (discuții semnificative, sincere, timp petrecut împreună).

Activi online fără consecințe prea mari asupra sănătății mintale

Pentru mine, cuvântul cheie este selectivitate. Suntem „asediați” de platforme online, conținut de tot felul și pentru mulți din noi, aceste spații ne „înghit”, cu atât mai mult cu cât viața socială, așa cum o știm, este afectată.

Cu toate acestea, spatial virtual a devenit necesar, nu doar pentru a ne gestiona viața profesională, dar și pentru a o înlocui, pe cât posibil, pe cea socială. Și la un moment dat, este nevoie să spunem și „Nu” la a mai folosi și o altă platformă care să ne țină în fața ecranului și să decidem ce am putea pune în loc.

Influența rețelelor de socializare asupra adulților și copiilor

Rețelele de socializare deja sunt parte a vieții celor mai mulți dintre noi. Atât în ceea ce privește adulții, cât și copiii, timpul petrecut în fața ecranelor este una din părțile negative, iar perioada asta, expunerea lor și acasă, și pentru școală/job a crescut simțitor din motive evidente. Scopul rețelelor de socializare este, prin definiție, creșterea screentime-ului și asta se traduce prin deplasarea timpului petrecut afară la timp în fața ecranului.

În condițiile extreme ale pandemie, rețelele sociale au fost o alternativă valoroasă a întâlnirilor reale. Sunt o modalitate artificială prin care rămânem conectați.

Copiii, în funcție de stadiul dezvoltării, pot resimți diferit impactul rețelelor de socializare: de exemplu, pentru copiii mici poate fi o deconectare reală de la părinții absorbiți de telefon/laptop și asta, bineînțeles, ține de modul în care fiecare familie gestionează acest timp.

În ceea ce privește adolescenții, un studiu desfășurat de Asociația Americană de Pediatrie arată că rețelele de socializare îi direcționează către comparația propriei persoane cu colegii mai mult decât înainte de existența acestor rețele. Același studiu arată că adolescenții folosesc social-media să dezvolte noi prietenii și să se conecteze cu prietenii din off-line zilnic. Rezultatele studiului reflectă și experiența mea cu adolescenții.

Relevanța prezenței online a un psihoterapeut

Social media este un canal prin care și noi, terapeuții, ne promovăm. Cum spuneam mai devreme, pentru fiecare client există un terapeut compatibil și social media poate oferi un indiciu în decizia alegerii terapeutului. Pentru mine este important să scriu despre munca mea, să dau o idee potențialilor clienți despre cine sunt și cum lucrez.

Strategia ta de comunicare online

Îmi place să scriu despre experiențele mele cât și despre ceea ce îmi iau din lucrul cu clienții mei. Am momente A-HA și simt că învăț alături de ei și prin experiențele si trăirile lor. Asta îmi place să dau mai departe. Este important să împărtășesc experiențe reale și impactul terapiei asupra mea și a lumii în care trăim.

Nu mă abat niciodată de la principiile etice ale terapiei legate de confidențialitate, protejarea drepturilor clienților mei și promovarea stării lor de bine, integritatea mea profesională - inclusiv în mediul online (rețele sociale/platforme care facilitează terapia online).

Lipsurile României la capitolul sănătate mintală

Un punct important este lipsa implicării statului în programe de psihoterapie decontate.

Am trecut și trecem printr-o criză, numeroase asociații și-au oferit suportul prin programe de voluntariat pentru oricine a simțit nevoia să apeleze. Inclusiv la ARAT (Asociația Română de Analiză Tranzacțională) am avut proiectul „Autoizolat dar nu singur”.

Implicarea statului în direcția asta ar ajuta și la normalizarea ideii de psihoterapie în viziunea societății.

Cuvântul anului 2021 pentru tine

Altceva.