Sunt multe filtre între ideea de la care pornește un film și forma finală în care ajunge el în fața publicului, ne-a spus regizoarea Ruxandra Ghițescu, în timp ce se pregătește de lansarea primului său lungmetraj Otto Barbarul. Scenariul, scris tot de ea, a pornit de la niște căutări personale despre perioada adolescenței.
Filmul n-a fost o vocație cultivată în adolescență de Ruxandra, însă a avut la un moment dat curaj să își exploreze latura creativă mai mult și de acolo a ajuns să termine în 2012 cursurile Media Art School din Karlsruhe, Germania.
"Asta cu făcutul de filme a devenit o nevoie. Este parte din cum văd eu lumea acum, dar nu consider că este absolut necesar să faci filme, dacă ai mania asta, cred că este de datoria mea să încerc. Cred în tot sistemul acesta în care nu toate ideile ajung să fie filme".
Otto Barbarul aduce în fața publicului figura unui adolescent punk de 17 ani, jucat de Marc Titieni, care se implică în ancheta morții iubitei sale Laura (Ioana Bugarin). Cu Ruxandra Ghițescu vorbim în continuare despre film și aflăm care au fost reacțiile publicului și criticilor după vizionare. Filmul se va vedea la cinema de pe 24 septembrie și în cadrul Noptii albe a filmului romanesc.
Drumul către film
A fost un drum lung spre film, nu a fost o vocație pe care să o fi cultivat din adolescență. La film am ajuns în timpul facultății când am deschis ochii în jur și mi-am dat seama că nu îmi place viitorul care se arăta unei studente/ viitoare absolvente de ASE. Am căpătat cumva curajul și contextul pentru a explora o latură mai creativă, explorare ce s-a concretizat prin admiterea pe care am dat-o la Hochschule fur Gestaltug din Karlsruhe. Acolo am și descoperit mediul cinematografic ca un mediu de expresie în care mi-am regăsit unele căutări.
Când te gândești la un nou film
Scriu în jurnal și încep să adun fragmente din puzzle; vizuale, literare, experimentale, de orice natură.
Temeri și emoții
Nu sunt temeri, nici nu cred că am schimbat ceva în procesul creativ. Dacă s-a schimbat ceva este faptul că acum nu mai simt panică atunci când văd foaie albă.
Perioada de pandemie
Îmi este foarte greu să spun cum a fost. Deși filmul la care lucram doar ce începuse drumul spre festivaluri și parcursul lui a fost foarte afectat de pandemie și efectele acesteia asupra industriei cinematografice, nu pot spune că mi-a fost rău. Am căpătat în perioada de lockdown o liniște interioară și un ritm de care sincer acum îmi este dor. Mi-a plăcut să petrec timp cu fiica mea, un timp pe care îl consider un mare dar la cât de repede o văd crescând.
Proiecte
Am început să lucrez la o dizertație în cadrul unui masterat la CESI Societate, Multimedia, Spectacol care se numește "Privirea feminină în filmul horror" și am început să lucrez împreună cu Elena Vlădăreanu, Liliana Basarab, Alexandra Turcu, Corina Sabău și Cătălina Stanislav la proiectul lor Premiile Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei.
Nu am făcut film după pandemie, doar un scurt metraj realizat pentru Festivalul Filmului European anul trecut, pe care l-am filmat împreună cu Adrian Butoi și familia mea.
De ce faci film
Asta cu făcutul de filme a devenit o nevoie. Este parte din cum văd eu lumea acum, dar nu consider că este absolut necesar să faci filme, dacă ai mania asta, cred că este de datoria mea să încerc. Cred în tot sistemul acesta în care nu toate ideile ajung să fie filme. Sunt multe filtre între idee, dorință și filmul care ajunge în fața publicului. Mă bucur că am reuțit să fac unul, sper să reușesc să mai fac și altele.
Când ai început să te gândești la Otto Barbarul
Fiica-mea își căpătase întrucâtva independența, mergea la grădiniță și eu simțeam că trebuie să devin ce doream să ajung, fără să mai tărăgănez procesul acesta al devenirii. Așa am început să mă gândesc la adolescență și la tot tumultul acela emoțional care pe mine încă mă reprezenta.
Procesul creativ
Am pornit de la dorința de a face ceva despre marginalitatea asta, a vârstei adolescenței și peste căutările mele interioare a picat articolul despre Otto din DOR. Trecuseră ceva ani de când fusese publicat dar pentru mine adolescența arăta ca Otto, un punker plin de empatie dar greu de citit. A fost un proces îndelungat, am avut nevoie de toate confirmările astea ale selecțiilor în programe de dezvoltare de scenariu și de timp, vreo trei ani.
Teme și conflicte
Aș începe a răspunde prin a spune că nu știu ce este de interes pentru public, cuvântul acesta generic "public" pentru mine nu definește ceva ce pot eu cuprinde cu înțelegerea. O să numesc "public" cei pentru care am făcut eu filmul, cei pe care i-am cunoscut în diferite momente de-a lungul vieții, oameni cu care am comunicat într-un fel sau altul.
Otto este despre singurătate, este despre incapacitatea comunicării, este despre amintire și despre iertare. Este un film despre energia și capacitatea muzicii de a face loc unor emoții greu, poate imposibil, de verbalizat.
Distribuția
Procesul de casting a fost unul îndelungat pe care l-am petrecut umăr la umăr cu Florentina Bratfanof, directorul meu de casting. În forma lui finală Otto este rolul principal este interpretat de Marc Titieni , alături de el joacă Costică Drăgănescu, Ioana Bugarin, Ioana Flora, Adrian Titieni, Mihaela Sîrbu, Iulian Postelnicu, Ana Radu, Aida Economu, Dana Voicu, Maria Popistașu, Andreea Grămoșteanu, Andrei Mateiu, băieții din Cardinal : Daniel Boiangiu, Victor Dădaciu, Vlad Niță precum și Matt Garvey.
Care au fost cele mai importante indicatii regizorale
Sper că nu am dat indicații "importante" :).
Lucrul cu actorii a fost diferit cu fiecare dintre ei. Cumva am avut norocul de a profita de toată perioada lungă de casting pentru personajul principal și am ajuns să cunosc cît de cît bine pe fiecare dintre cei cu care am lucrat, să descoperim cum comunicăm cel mai bine. Nu a existat o negociere creativă, am lucrat cu oameni extrem de generoși care au pus pe masă cam tot ce au avut de dat.
Provocările filmărilor
Filmările au durat 24 de zile. Copleșitor a fost faptul că am filmat mai mult noaptea și asta a contribuit mult la oboseala tuturora.
Întâmplări memorabile
Mi-au rămas foarte vii amintirile despre toate secvențele de cascadă și efecte speciale, la care Petre a fost minunat și Căpitanu' au fost minunați și au reușit să ne păstreze pe toți în siguranță. Mi-a rămas tenacitatea lui Marc și a Ioanei în toate aventurile astea. Aș putea povesti îndelung despre secvența de club, despre cea de sex și despre cum s-au construit partiturile muzicale on site.
Reacțiile publicului
Mă bucură când primesc păreri personale, mă bucură când filmul reușește să comunice cu unii oameni atât de real încât aceștia trec peste timiditate și îmi scriu direct. Nu știu cum să apreciez părerile criticilor, mi s-au părut generoase. De public m-am bucurat enorm pentru că filmul a rulat mult online, așa că întâlnirile față în față cu publicul au fost o bucurie nesperată și am apreciat toate dialogurile create la q&a -uri. De abia aștept următoarele proiecții cu public și echipă.
Cu ce speri să rămână oamenii după film
Sper să rămână cu empatie. Filmul va fi lansat în cinematografe din 24 septembrie, cu o avanpremieră pe 21 septembrie în București la Cinema Elvire Popesco.
Cinematografia românească acum
Cred că încă nu putem cuprinde cât de afectată a fost cinematografia românească de pandemie. În ultimii doi ani finanțările pentru cultură în general, incluzând cinematografia, au scăzut considerabil, iar bugetele de producție au crescut la fel de considerabil. Schimbările presupun eu că vor fi vizibile și în anii ce vin.
Mai departe în carieră
O voi lua de la capăt cu un nou proiect, pas cu pas.
