Cautam substanta, experientele profunde, cartile pline de metafore, muzica inaltatoare si filmele complicate, ce ne lasa la final cu o gramada de intrebari. Altfel, simtim cumva ca pierdem timpul, ca am consumat ore din viata facand ceva care nu ne-a inaltat deloc in alte sfere. Dar cat de bune sunt, uneori, si momentele cand ne desprindem de toate profunzimile vietii in care traim zi de zi, si radem cu putere la o comedie usoara. Cu ultimul sau lungmetraj, Zapada Ceai si Dragoste, regizorul Cătălin Bugean isi propune sa aduca oamenii in sala de cinema pentru a rade la prima comedie SF din cinematografia romaneasca de dupa Revolutie.
“Scopul nostru este de a readuce in prim plan comedia romaneasca din perioada ei de glorie, unui public atat de greu de multumit. Pentru ca romanii traiesc din nostalgie, le vom aduce din nou aceea stare pe care o aveau atunci cand salile de cinema erau pline pana la refuz”.
Cătălin Bugean, regizorul filmului Zapada, Ceai si Dragoste, povesteste de la filmari si vorbeste despre rolul filmului, pe care il vede ca generator de momente de relaxare si destindere.
De ce faci film
Motivatia mea este in primul rand una personala pentru ca filmele care mi-au marcat copilaria au fost B.D.-urile, Nea Marin miliardar, Secretul lui Bachus, Asta seara dansam in familie etc. Filme cu care atunci, fara sa realizez, am invatat sa visez si care, in pasi marunti, au dus la dezvoltarea unui univers propriu imaginativ extraordinar, care in timp m-a ghidat catre arta cinematografiei. Cu un idealism aproape narod, cred in continuare ca filmul ar trebui sa ofere clipe privilegiate de destindere, relaxare si evadare din rutina zilnica a fiecaruia dintre noi. Rolul unei comedii nu este să fie cel mai bun film făcut vreodată, ci să mă facă să râd, indiferent prin ce mijloace.
Adaptarea la pandemie
Fix in dimineata zilei in care am intrat in stare de urgenta, eram la cinema cu toata echipa si am facut primul test al filmului care trebuia sa aiba premiera pe 27 martie 2020. A fost o lovitura sub centura la care nu ma asteptam. Am avut materiale de marketing create pentru acea lansare, de la afise la multe clipuri din film, trailere si postere pe care a trebuit sa le refacem cu alta data de lansare.
Nu pot spune ca am reusit sa ma adaptez, recunosc doar ca am incercat cateva proiecte on-line, emisiuni tv live, piese de teatru, doar ca lipsea ceva foarte important. Lipsea “energia sălii”, indiferent ca e cea de teatru sau de cinema.
Proiecte
Cum spuneam si mai sus, am incercat sa lucrez ceva, pentru ca sunt o fire agitata, si mai mult de cateva zile nu pot sta locului, trebuie sa imi hranesc creeativitatea cu o motivatie, un proiect, orice. Ceea ce am si facut, doar ca in lipsa reactiei unui public, intervin frustrarea si dezamagirea. Vreau sa simt reactia oamenilor din sala de cinema, de aceea eu ma duc la propriile mele filme, sa inteleg mai bine cum reactioneaza publicul. Aceasta reactie nu o poti regasi in mediul online.
Antrenul la film
Cum ar fi viata ta daca ar trebui sa te abtii sa razi in fata situatiilor amuzante? Comedia este mai mult decat o cale placuta sa-ti petreci seara, umorul este mai mult decat amuzament. Rasul este unul dintre primele lucruri pe care le face un bebelus, dar si ultimul lucru pe care il face un om care se apropie de finalul vietii. Si sa nu uitam ca trebuie sa facem filme pentru public si nu pentru noi.
Inainte de o noua productie
Ma gandesc la publicul caruia ma adresez. Uneori, noi regizorii, uitam ca trebuie sa facem filme pentru public si nu pentru noi. Cea mai mare bucurie a mea e sa vad in cinema cum oamenii uita de problemele cotidiene pentru o ora si jumatate, si se lasa purtati de povesta spusa de mine, chiar daca e una absurda si ridicola.
Temerile si emotiile
Fiecare proiect de film e ca un organism viu. E ca un copil pe care incepi sa ti-l doresti, apoi se naste, si pentru fiecare perioada a vietii are nevoie de altceva. La fel si in film. Totul pleaca de la o idee. Prima temere pe care o am - daca ideea aceea e una buna. De aici incep primele emotii. Apoi vine scenariul, in care pui cam toata experienta ta de viata, crezand ca e asemanatoare cu a celor din jurul tau. Dupa ce termini scenariul, vine alta temere, daca e ce ti-ai dorit si cel mai important daca e ce vrea sa vada publicul.
Credit foto: Diana Oros
Despre Zapada Ceai si Dragoste
Cinematografia romaneasca traieste intr-un con de umbra in ultimii ani, cu cateva talente remarcate la nivel international, dar preponderent cu productii care scot in evidenta drama lumii romanesti, cu defectele si problemele sale. Optimismul este una dintre trasaturile care definesc societatea romaneasca ( “hai, capul sus si da-i inainte” etc), dar prea putin exploatata. Romanii sunt amatori de comedii si de umor in general, dar cea mai frecventa activitate este “mersul la stand-up comedy”, in lipsa alternativelor. Zapada Ceai si Dragoste este o comedie SF, prima din genul sau in Romania, are radacinile in memoria colectiva a filmelor romanesti de altadata. Cu multa actiune si intamplari in cascada, filmul surprinde prin comicul de situatie, povestea controversata a personajelor.
Propunerea a venit din partea lui Liviu Varciu, care este si unul din producatorii filmului, pentru un film cu super eroi, ceva nou pentru cinematografia romaneasca. Asta a fost si provocarea mea, de a face o comedie SF, prima de gen, dupa revolutie.
Comedie si tehnologie
Cum spuneam si mai sus rolul unei comedii nu este să fie cel mai bun film făcut vreodată, ci să mă facă să râd, indiferent prin ce mijloace, si sa ma rupa de viata cotidiana si problemele aferente mai ales perioadei prin care trecem. Filmul urmareste sa imbine metode clasice de creare a comediei cu o nuanta science fiction si cu o stilistica si un concept tehnic de filmari contemporane, imbinand arta comediei cu tehnologii de filmare folosite pentru prima data in Romania intr-un film de lung metraj. Am filmat scena de bataie dintre Liviu Varciu si Dorian Popa cu un brat robotic.
Este o comedie asumata, pastrand actiunea in realitatea zilelor noastre, in care tehnologia avanseaza intr-un ritm alert, ceea ce ma face sa cred ca intr-o perioada foarte scurta de timp, vom putea folosi si tehnica teleportarii umane.
Scopul nostru este de a readuce in prim plan comedia romaneasca din perioada ei de glorie, unui public atat de greu de multumit. Pentru ca romanii traiesc din nostalgie, le vom aduce din nou aceea stare pe care o aveau atunci cand salile de cinema erau pline pana la refuz. Este un film de public, acel film pe care-l asteapta romanii de generatii intregi.
Mesajele filmului
Mesajul care sta la baza conceptului este:
„Dragostea (in toate formele ei) este singurul lucru pentru care trebuie sa ne sacrificam viata.” „Ce conteaza cu adevarat in viata?” „Ce te face fericit?”
Variantele clasice de raspuns sunt simplificatoare: dragostea sau banii. Cu toata lipsa de nuante ale acestor alternative, acestea sunt in concluzie cele doua mijloace principale de a masura reusita in viata, corelate cu valorile personale ale fiecarui individ in parte. In societatea de azi, iubirea se goleste de interes si incepe sa se confunde cu substitute facile. Pe masura ce se vorbeste mai mult despre cuplu, sexualitate, compatibilitate, este din ce in ce mai clar ca peste dragostea adevarata si sincera se asterne un sentiment de confuzie. Dragostea nemaifiind un scop in sine, devine mediatorul pentru motivatii din ce in ce mai pragmatice cum sunt banii.
Distributia
Pentru cei trei protagonisti am ales actori tineri si foarte talentati, cu un dezvoltat simt al umorului si cu care impartasesc aceeasi nostalgie a filmelor de comedie romanesti. Totodata in rolurile secundare sau „guest star” am distribuit si vedete ale showbizului romanesc, fiecare la randu-i aducand publicul sau in salile de cinema.
Genul tau de colaborare creativa
Pentru mine cea mai importanta este atmosfera care se creaza pe platou. Atmosfera care se transmite si publicului, indiferent de culoarea ei. Cu cat esti mai sincer ca actor, cu atat gandul din spatele actorului se va transmite mai clar celor din sala de cinema, de aceea las frau liber actorilor in crearea personajelor, atata timp cat nu se indeparteaza prea mult de personajele pe care le-am avut eu in cap.
Provocarile
Am avut 28 de zile de filmare, iar cele mai grele au fost secventele din puscarie. Am filmat in 2 puscarii diferite, atat la Penitenciarul Rahova, cat si la Jilava, unde am avut si secventa de bataie intre Liviu Varciu si Dorian Popa filmata dintr-un singur cadru cu acel brat robotic.
Intamplari memorabile
Oricat de mult m-as pregati pentru fiecare secventa in parte, fiecare detaliu, tot timpul voi avea de rezolvat neprevazutele alea care iti mananca nervii, si aici e provocarea, sa raman calm si sa am raspunsuri si rezolvari la orice.
Secventele mele preferate sunt cele din puscarie pentru ca acolo am avut parte de emotii pe care greu le poti recrea in cuvinte. Aveam varianta sa filmam intr-un deocor creat, intr-un platou. Am refuzat pentru ca mi-am dorit energia pe care ti-o da o celula adevarata. Un alt aspect important a fost lipsa telefoanelor mobile. Nu avea voie nimeni sa intre cu telefonul mobil pe set in celula. Poate si acest aspect a contribuit la concentrarea mea, dar mai ales a actorilor.
Reactiile publicului
Dupa primul weekend de proiectii in cinema, am fost pe primul loc in BOX OFFICE Romania, cu 27.000 de spectatori, iar cea mai sincera si autentica recenzie mi se pare cea de aici.
Cu ce speri sa ramana oamenii dupa film
Sper sa ramana cu zambetul pe buze. Este un film la care trebuie sa te duci cu mintea deschisa, sa-l iei asa cum e, fara pretentii de film de festival si fara sa te lase cu: “Ce a vrut sa spuna autorul?”. Filmul ruleaza in toate cinematografele din tara.
Cinematografia romaneasca in pandemie
Cinematografia din toata lumea a fost afectata de aceasta pandemie, insa cred ca impactul pe care l-a avut acest virus in industria creativa si culturala din Romania a fost agresiv, afectand de la creatori de continut, regizori, producatori, distribuitori de film, pana la teatre si lanturi de cinematografe. Insa, cred cu tarie ca aceasta stare nu are caracter permanent si ca in continuare exista apetitul romanilor pentru productii culturale pe care sa le consume direct in cinema sau in teatru. Cred ca am invatat cateva lectii din aceasta pandemie, si cea mai importanta ar fi aceea ca putem incepe sa adaptam sau sa transformam continutul in forma si fond, inclusiv in modalitatea de a fi livrat catre public, astfel incat sa tinem pasul cu schimbarile de consum ale acestuia si sa ne adaptam unui context imprevizibil.
Ce urmeaza
Cat mai multe filme. :) Momentan asteptam un feedback din partea publicului romanesc despre filmul “Zapada Ceai si Dragoste”, care ne va ajuta sa intelegem mai bine, pentru proiectele viitoare, asteptarile si cerintele celui mai valoros critic pentru noi: publicul.
