Mă bucur că am urmat sfatul pe care mi l-a dat vara aceasta Cătălin Striblea într-o discuție la telefon:
„Dacă te preocupă subiectul, trebuie să citești neapărat Alfabetul Doamnelor al Ioanei Pârvulescu. A analizat foarte fain modul în care sunt portretizate femeile în literatura română, cu siguranță o să găsești lucruri interesante în ea”.
Vorbeam despre Me too, despre egalitatea dintre femei și bărbați și mi s-a părut că un „alfabet al femeilor” merită explorat. Mai mult, tot la recomandarea lui Cătălin citisem de curând Patria lui Aramburu și nu mi-a părut deloc rău.
Foarte faină „Alfabetul doamnelor”, culmea nu neapărat pentru tema de la care a venit recomandarea lui Cătălin, ci pentru că m-a ajutat să văd și dintr-un alt unghi unul dintre subiectele care mă tot lovesc de peste 20 de ani, de când am intrat în publicitate: „PUBLICITATEA TREBUIE SĂ FIE ASPIRAȚIONALĂ”. Altfel spus, pentru a avea succes, trebuie să portretizăm oamenii așa cum aspiră ei să fie, nu cum sunt ei. Așa cum năzuiesc ei să fie, spre ce tind ei să fie. Se străduiesc, trudesc, încearcă - dar încă nu sunt.
Doar că, pentru că această străduință nu prea se leagă cu ceea ce se vede cu ochiul liber efectiv în jur, de prea multe ori lucrurile sfârșesc într-un artificial sec. O casă modernă, o mașină, un soț și doi copii – gata ASPIRAȚIONALUL.
Doar că una este să nu-i pui o oglindă în față și să-i arăți realitatea și alta este să conectezi cu oamenii.
O să-i dau pentru moment cuvântul Ioanei Pârvulescu:
„Cititoarea practică o lectură de identificare. Dar o identificare extrem de selectivă: indiferent de aspectul și de vârsta ei, se recunoaște în eroina tânără și frumoasă. Indiferent de limitele ei sufletești, se recunoaște în personajul pozitiv. Indiferent de direcția vieții ei, și-o proiectează în finalul fericit. Indiferent de cât de banal de liniștită îi este existența, plânge la dramele și la nefericirea eroinei ca și cum ar fi ale ei. Nu e greu de citit că succes la cititoarea obișnuită nu pot avea decât prozele cu eroine tinere, frumoase, bune și care, după o serie de necazuri, cad în brațele bărbatului iubit, devenit soț.
Scriitorul are grijă să treacă sub tăcere continuarea posibilă a poveștii. Pe aceasta cititoarele lui o știu din experiență. Ele au nevoie de o lectură compensatoare: îmbătrânind, opresc timpul identificându-se mereu cu altă eroină, dar având aceeași vârstă.
Frumușele sau slutișoare își corectează portretul regăsindu-se în clișeele descriptive ale „celei mai frumoase”. Cu cât mai convențională este imaginea eroinei și cu cât depășește mai puțin simplul calificativ (foarte frumoasă, răpitoare, etc), cu atât identificarea se face mai ușor. În fine, răutățile, bârfele, micimea sufletească proprii se pot ignora, din moment ce eroina în care se oglindesc este bună și generoasă. Le schimbă în bine literatura pe cititoare? Greu de spus. Dar măcar, pe timpul cât locuiesc în carte, le face să-și trăiască varianta cea mai bună”.
Câte dintre acestea se vor fi schimbat odată cu trecerea anilor / generațiilor? Experiența îmi arată că pentru un foarte mare segment din populație lucrurile sunt și din acest punct de vedere neschimbate: și în cărți, și în publicitate le plac personajele în locul cărora se pot visa. Nu ASPIRĂ la aventuri, la povești frumoase în viața lor reală – sunt conștienți de ceea ce au, nu simt că pot schimba în mod real ceva, dar visează că sunt în mijlocul acțiunii în locul eroilor pozitivi.
Vor să se creadă în locul unor personaje faine, ce au parte de momente faine - nu vor să vadă neapărat o casă frumoasă, o mașină și doi copii și gata. Prin ceea ce „li se întâmplă” vor să-și trăiască varianta cea mai bună. De fiecare dată.
O viață plictisitoare, anostă chiar dacă într-un castel de cleștar nu este atractivă pentru ele. La urma urmelor personajului pozitiv trebuie să i se întâmple ceva pentru a fi eroină.
Identificare vs. Aspirațional: Disney – Pillow Talk
PS În Alfabetul Doamnelor mai este un fragment care sună tare familiar: că lucrurile ar putea sta și altfel, cititele doamne ale secolului romantic nu au cum să accepte. ELE CUNOSC REGULILE LITERARE APROAPE MAI BINE DECÂT SCRIITORUL ÎNSUȘI.
_______________________
Lorand Balint Boti este Managing Director Publicis Sport and Entertainment si are o experienta de peste 20 ani in industria de marketing si comunicare romaneasca.
