Exista prietenie intre jurnalisti si publicitari? Au fost momente cand puteam sa jur ca o sa raspund afirmativ, dar astazi nu as mai stii ce sa spun cu mana pe inima. Privit pragmatic, ne folosim unii de altii zi de zi si relatiile mai stranse sunt in avantajul ambelor parti. Jurnalistul afla informatii inaintea altor colegi, isi face o imagine mai buna despre piata, dar stie in adancul inimii lui ca afla numai ce ii este dat sa afle. La randul lui publicitarul scapa anumite informatii "in ajutorul" jurnalistului, dar stie foarte bine ca mai devreme sau mai tarziu relatia il va ajuta. PR-ul este extrem de important in acest business, iar cel gratuit e cu atat mai valoros.
Ca jurnalist nu o sa stii niciodata probabil daca publicitarul te cauta, iti da informatii, iesi cu el/ ea la o bere si va povestiti vietile pentru ca pur si simplu gaseste in tine o companie buna, o persoana complementara sau pur si simplu o face pentru ca da bine, iti castiga simpatia, cand de fapt poate cauta doar sa te influenteze. La fel se intampla si de cealalta baricada. Nici publicitarul nu are de unde sa fie sigur ca tu ai intentii bune si nu il ti decat ca pe "un trofeu". Si totusi...Amandoi faceti acest pas. Daca jucati sau nu un rol voi stiti cel mai bine. Exista suficiente exemple de "amicitii" in breazla. As vrea sa cred ca sunt si exemple pozitive, mie mi s-a demonstrat asta.
De ce insa trebuie sa tinem cont de numite aparente? De ce aceasta lume a publicitatii pare atrasa, mai mult decat altele, de acest joc de-a sinceritatea? Stiu ca pentru un jurnalist este greu sa demonstreze unui publicitar ca este sincer, dar cu timpul se poate ajunge la o cale de a vedea cine te minte si cine nu. Si oricat de greu ar fi, in viata trebuie sa risti, altfel nu vei afla niciodata cum ar fi fost daca...
Exista ceva ce m-a deranjat intotdeauna cu adevarat: minciuna si ipocrizia, doua elemente ce merg mana in mana. Nu vi se pare ciudat sa vedeti in anumite publicatii o luna plina cu omul X si agentia sa, in timp ce rivalul sau cel mai de temut este luat la perdaf, pentru ca peste o luna sau doua situatia sa se schimbe, in aceeasi publicatie? Si atunci domnilor publicitari de ce unii dintre dumneavoastra va pretati la acest joc? In mod normal acea publicatie ar trebui sa isi piarda credibilitatea imediat, dar la noi nu se intampla acest lucru. Si asta pentru ca ne complacem in aceasta situatie. Agentiile se bucura cand fac jumatate de numar si "uita" precedentele. Pana la urmatorul hop. Si tot asa.
"Lupta publicitara"
Ne-am obisnuit sa spunem ca stirile negative atrag audienta, ca micile scandaluri si impunsaturi trase pe la spate starnesc atentia mai mult decat orice altceva. In acest ritm de jocuri, jurnalistii au inceput sa aduca "jocurile de culise" in fata. V-ati gandit insa vreodata ca ati putea fi folositi drept marionete in acest joc? Publicitarii stiu sa convinga, e meseria lor sa va faca sa cumparati un anumit produs, sa va induca anumite nevoi de cumparare. Si atunci de ce nu ar fi si niste actori buni? De ce nu ar mari intensionat anumite dispute, de ce nu le-ar oferi locuri publice, daca stiu ca asta ii face mai cunoscuti, le creste cota pe piata si implicit si veniturile ulterioare? Din aceasta joaca, din aceasta lupta s-a ajuns insa uneori mult prea departe: oameni care aparent se urasc sunt de fapt amici sau fac pacturi cand interesul o cere. E o lume vicleana, acerba, in care "vedetele" ar da orice pentru show. Sinceritatea, oricat ar parea uneori de evidenta este departe de noi profanii: de jurnalisti, de pretendenti la aceasta lume sau de mici publicitari. Jocurile se fac mereu la nivel inalt.
Eu m-am saturat de aceasta incrancenare dusa uneori la paroxism. De ce nu incercam sa gandim pozitiv, sa ne sustinem reciproc? Nu va fi totul niciodata roz, dar nici chiar asa de negru nu este. Nu am auzit si imi este greu sa cred ca in strainatate stau la fel lucrurile, ca agentiile se calca atat de tare pe bataturi reciproc.
Avem "creativi" care acceptau sa dea pe la diferite emisiuni de profil in spoturile unor agentii rivale, chiar daca nu aveau un motiv real. Avem oameni care isi joaca mici rautati reciproc, doar din placere. Nu suntem un popor unit, e dovedit in diaspora, dar ca in publicitate mai rar. Sa imi explice si mie cineva de ce avem agentii care la festivaluri internationale nu merg intentionat la anumite petreceri pentru a nu se intalni cu "rivalii" lor mioritici. Sau daca o fac in cele din urma stau intr-un colt, departe de ceilalti. Copywriterii, artii, incep sa creada ca asa trebuie sa fie si vor fraterniza intre ei. Ii vor vorbi pe la spate pe ceilalti, vor adresa remarci misogine, iar cand se vor intalni fata in fata fortati de imprejurari isi vor zambi si vor pretinde ca sunt amici. Uneori se merge mult, mult mai departe. Ce sistem de fidelizare ciudat, daca nu cel putin de nivel tribal. Va vine sa credeti ca suntem in anul 2006? Un an in care daca esti la inceput de drum intr-o anumita agentie ti se da de inteles ca restul agentiilor sunt de cacat, ca doar cea in care "prestezi" tu merita? Mi se pare aberant si ingrijorator. Se spune ca rivalitatea a dat roade si agentiile au crescut creativ. De ce atunci ultimul an este cel mai slab din ultima vreme? Poate pentru ca uneori rivalitatea este dusa mult prea departe si te indeparteaza de telul initial: o campanie buna care functioneaza pentru brandul clientului.
Ca jurnalist ripostez
Noi jurnalistii din domeniu am putea face ceva. Un pas ar fi sa nu mai promovam agresivitatea, luptele fara sens si rautatile. Pot exista interviuri interesante, constructive, fara declaratii gratuite, am invatat de la cei mai buni. Ma bazez pe unii dintre publicitari ca lucrurile se vor schimba, pentru ca exista oameni pe care ii respect in acest domeniu si care mi-au castigat increderea in timp. Sper ca si eu lor.
