Era odata seara. Si nu numai odata, dar eu de seara aceea vreau sa va povestesc. Nu stateam la un pahar de vorba si la o felie de pateu, dar nici cu masa goala nu eram. Din motive evidente de bere. Asa ca din vorba in vorba, s-a ajuns, nu stiu cum, la o discutie pe cat de imbecila, pe atat de interesanta pentru vecinii de masa: cate tate are vaca? Acum si sculata din somn as pronunta fara ezitare cifra magica: patru, dar atunci parca nu puteam vizualiza cum o vaca poate avea doar patru tate. Si nu sase. Sau cinci( adica patru pe laterale si una in mijloc, asa cum sugerau unii prieteni).
In consecinta, pot spune ca am depasit faza cu vaca. Dar din nefericire pentru mine m-a pocnit intrebarea cu oaia. Nici macar nu este vorba de animalul fantastic al lui Murakami. Este pur si simplu vorba de oile din spotul la pate Sibiu si simbolistica lor in procesul de fabricare al acestui produs. Deci. Intrebare: Se face sau nu se face pate din ficat de oaie?! Eu una banuiesc ca nu, iar Radu Anton Roman, D-zeu sa-l odihneasca in pace, a turnat la Securitate si nu prea mai poate sa ma contrazica. Asa ca am sa ma limitez la a privi oaia ca pe un exponat simbol al zonei Sibiului.
Alte exponate
Floarea si albina. Cred ca ofera placeri vizuale si alergii crunte mai prin toate gradinitele patriei.
Oaia si ciobanul: de la surse bine documentate am aflat ca aceste doua elemente chiar vorbesc despre Sibiu.
Aceeasi sursa mi-a comunicat aceleasi lucruri si despre tesatorie si tesatoare, iar despre dans chiar nu stiu ce sa zic. In schimb..
Despre cai chiar am o parere. Sau mai de graba tot o intrebare: Ce cauta acolo? Tot din auzite calul si Sibiul nu prea au cine stie ce lucruri in comun, iar scena imi pare ca aduce foarte mult cu Marlboro Country. Frumosa tara ( la Marlboro ma refer) si tocmai de aceea consider ca ar fi mai bine sa nu ii pangarim frumusetile prin acte beuran-istice.
Pateul. Cum se face pateul?
Departe de mine gandul de a-mi dori sau a gasi necesar sa vad intr-o reclama cum douazeci de doamne respectabile pe la vreo 40 de ani, cu barbat si copii acasa, lucreaza, stau albe la capatul unei linii de productie asteptand sa ambaleze in mana de pateu.
Cu toate acestea, trecand in revista toate elementele traditionale care compun spotul: cresterea oilor, fluieratul ciobanului, macinatul fainii, coacerea painii, taiatul painii totul culminand cu petrecerea campeneasca intrebarea care imi va starui probabil in minte si dupa ce voi fi incheiat acest text este: Oamenii acestia din trecut care au populat zona Sibiului si si-au lasat urmasii si urmasii urmasilor sa le continue traditiile, spiritual ardelenesc si ora doi, au facut vreodata pateu? Pe mine cel putin spotul nu ma lasa cu impresia asta.
Ma transpune doar intr-o atmosfera idilica si incarcata de istorie care nu imi miroase in nici un fel a ficat de pasare sau porc dupa care ma lasa cu ochii in soare privind cum un tinerel infuleca de zor o felie de pateu asezonata cu o rosie. Faptul ca asociam dinainte de aparitia spotului Pate Sibiu cu idea de traditie nu inseamna ca nu am simtit lipsa unei explicatii.
Cu riscul de a ramane framintata de intrebarea cu oile, trebuie sa remarc un lucru car imi palce la acest spot si anume modul in care a fost filmat. Ma face sa imi doresc sa mai merg o data la Sibiu si poate am ocazia sa gust si din Pateu.
