[Out of Office] Andreea Lupescu: Imi dau seama că n-am mai descoperit niciun loc nou recent. Am mers în cele vechi care-mi plac

A fost un an pentru introspecție și locuri liniștite. Pentru retragere și pentru visele de a descoperi. O buclă de timp care a inclus în principal munca și pe noi înșine. Dar, odată ce ne-am depășit fricile, a fost la fel de ușor să întindem mâinile și să vedem ce este acolo. Locurile vechi au căpătat farmece noi, locurile noi ne-au îmbrățișat. A fost așa și pentru muziciana și jurnalista Andreea Lupescu, cunoscută de mai bine de un deceniu ca Andreea Verde.

“Anul acesta a fost dificil. Pe de-o parte aveam o sete de a călători și m-aș fi dus oriunde. Pe de altă parte, trebuia să mă asigur că e safe, că nu se anulează zborul, că nu e o zonă de risc. Îmi era foarte dor de partea asta artistică - pictură, instalații, sculptură, arhitectură. Dar îmi doream să stau cât mai mult în aer liber. Până la urmă am ales Barcelona, pentru că era pe lista mea de dorințe și o tot amânam. Asta cred că e cea mai importantă schimbare a anului - nu am mai amânat”.

S-a dus pentru Gaudi, Picasso și Dali. Dar și pentru locurile unde marea se întâlnește cu muntele - idealul pentru ea, continuă Andreea. În rest, s-a reapropiat de arta pe care o iubește în România. Dar… s-o lăsăm pe ea să povestească mai multe despre cum și-a petrecut timpul anul.

Timpul si rutinele lui

Relația mea cu timpul se schimbă constant. De multe ori, mi se pare că nu-mi ajung orele unei zile, ca să termin tot ceea ce îmi doresc să fac. Primul lucru, după ce mă trezesc - beau un pahar cu apă. Asta vine instinctiv, dar am auzit că e și sănătos. De cele mai multe ori, urmează cafeaua. Mai puțin în zilele în care trebuie să fug urgent la vreo întâlnire. În rest, nu prea am rutine, îmi place schimbarea și mi se pare că-mi antrenează creierul. Încerc să fac sau să învăț periodic ceva nou. Îmi place să-mi scriu agenda de mână, mi se așază mai bine în minte ce trebuie să fac. De regulă, sar peste masa de prânz, pentru că mi se face somn după, și nu mai sunt productivă. De fapt, eu îmi mănânc prânzul dimineața târziu, așa că bănuiesc că sar peste micul-dejun?

Lunea liberă

Am avut mereu un program flexibil, astfel încât să îmi pot doza timpul liber așa cum simt că am nevoie. Asta a venit după excese de muncă și apropieri periculoase de burn-out. Înainte, foloseam programul flexibil ca pe o scuză pentru a munci non-stop. Acum nu mai fac asta. Îmi iau ziua de luni liberă. Nu am reușit să mă împac până acum cu această zi, nici când lucram cu program fix la birou nu eram deloc în apele mele lunea. Prefer să muncesc în weekend și să am zile din săptămână libere, ca să merg în locuri neaglomerate. Așa că în prezent, timpul liber mi-l fac eu în funcție de volumul de muncă. Citesc, mă uit la filme, plec cu mașina în natură, caut locuri în apropierea Bucureștiului, uneori mă duc să văd apusul de pe Lacul Morii, merg la teatru și cinema.

Anul trecut și fericirea

În ultimul an, mi-am dat seama cât de important este pentru mine să fac ceea ce simt, să mă reapropii de latura mea artistică, să văd ce mă face fericită. Eram prinsă într-o inerție, am avut și 3 joburi deodată, lucram și tot lucram pentru că nu știam să fac altceva. Lucrez de la 19 ani, pentru mine asta era normalitate. Uneori, când aveam timp liber, căutam alte proiecte, pentru că mă simțeam ciudat să stau degeaba. Aveam senzația că pierd timpul. Acum, simt și văd altfel. Mă odihnesc. Încerc să am grijă să beau apă (e greu pentru că nu mi se face sete niciodată) și să mănânc. Mă odihnesc. Mai merg la masaj din când în când. Și aș vrea să reintroduc meditația și yoga în rutina mea.

Deconectată

Cea mai eficientă metodă pentru mine e baia în cadă cu spumă și ulei parfumat. Dă mereu rezultate. Contectarea cu natura mă ajută să-mi limpezesc gândurile. Și, uneori, îmi opresc conexiunea la internet - și asta e extrem de eficient. Să vezi cât timp liber ai, dacă nu mai intri pe mail, Facebook și Instagram. Se mărește ziua.

Setea de călătorii

Anul acesta a fost dificil. Pe de-o parte aveam o sete de a călători și m-aș fi dus oriunde. Pe de altă parte, trebuia să mă asigur că e safe, că nu se anulează zborul, că nu e o zonă de risc. Îmi era foarte dor de partea asta artistică - pictură, instalații, sculptură, arhitectură. Dar îmi doream să stau cât mai mult în aer liber. Până la urmă am ales Barcelona, pentru că era pe lista mea de dorințe și o tot amânam. Asta cred că e cea mai importantă schimbare a anului - nu am mai amânat. M-am dus pentru Gaudi, Picasso și Dali. Dar și pentru că aici marea se întâlnește cu muntele, ceea ce mi se pare ideal. În rest, am îmbinat munca și vacanța: am mers la TIFF la Cluj și la FITS la Sibiu, am trecut puțin pe la mare, am fost și la Summer Well. Îmi era foarte dor de concerte și spectacole.

Muncă versus concediu

Am tot încercat să fac acestă delimitare și nu am prea reușit. Apoi mi-am dat seama că ceea ce am ales să fac profesional face parte din mine și ar însemna să-mi pun pe pauză această parte din mine. Eu rămân jurnalist, în orice concediu aș pleca. Mă interesează poveștile oamenilor și ale locurilor, pun întrebări, intru în dezbateri cu localnicii și scriu despre. Este metoda mea de a ține minte lucrurile, de a avea un soi de jurnal - prin scris și fotografii. Singura diferență este că în concediu stau mai puțin pe net și postez mai puțin.

Telefonul de fotografiat

Intru mai puțin pe Facebook și Instagram. Și mă ține bateria mai mult. Telefonul se transformă în aparat de filmat și fotografiat în vacanță. Postez ceea ce vreau să-mi amintesc peste ani. Îmi place acest jurnal fotografic și ideea ca indiferent ce se întâmplă cu pozele, ele rămân undeva online, ca un back-up. În vacanță verific like-urile dimineața la cafea. Apoi mă pierd pe străduțe și am netul oprit.

Lecturile

Îmi iau mereu o carte de povestiri la mine, dar nu prea reușesc să citesc în vacanță, pentru că-mi place mult să explorez. Și nu ascult în mod special muzică, pentru că-mi place să mă conectez cu locul, cu muzica lui, dar și cu sunetele lui. Fiecare oraș are propria lui viață sonoră.

Un loc (fizic/virtual) în care petreci mult timp

În cadă îmi place să stau mult după ce mi s-au încrețit degetele. Pe Lacul Morii e un peisaj relaxant și deconectat. La Cărturești mă duc ca la muzeu. La J'ai Bistro pentru vibe. Dar probabil că, dacă fac calculul, cel mai mult timp îl petrec pe Facebook și Instagram, mai ales că ele sunt conectate și cu proiectele la care lucrez.

Un loc descoperit recent

Uite că acum îmi dau seama că n-am mai descoperit niciun loc nou recent. Am mers în cele vechi care-mi plac.

Un loc in care să revii

J'ai Bistro - mâncare, băutură, oameni, grădină - toate sunt pe sufletul meu.

Vacanța preferată

Am momente din fiecare vacanță care mi-au rămas puternic în minte. Nu am o vacanță preferată, dar am prima vacanță în care am plecat singură, la Paris, și mi-am dat seama de multe lucruri despre mine. A fost o vacanță introspectivă, pe malul Senei și prin toate locurile pe care le adoram din filmul Amelie.

Primul lucru la muncă

O CAFEA! Și dacă nu merge din prima - încă una!