Daniel Alexandru Dragomir s-a întâlnit cu dansul la niște cursuri de street-dance, pe la 16 ani. Stătea prea mult timp în fața calculatorului, fiind la profilul mate-info la școală, și s-a gândit să își schimbe stilul de viață cu unul mai activ. Acela a fost un punct de cotitură în viața sa, care l-a dus din zona de științe exacte către sectorul artistic. A mers la Secția de Artă Coregrafică a UNATC și în anul al treilea s-a găsit în fața unei noi alegeri importante de carieră: creație sau pedagogie.
"Eram pregătit să renunț la creație din cauza unor gânduri parazitare care vin și pleacă din mediul universitar: colegi, profesori. Am luat decizia de a continua, totuși, pe partea de creație și timpul mi-a dovedit că a fost alegerea corectă."