Nu îi place să se uite în oglindă sau să se reasculte cântând, dar îi place să cânte și să se bucure de muzică. Bursier timp de mai mulți ani și Young Master al programului educațional SoNoRo Interferențe, Valentin Șerban a câștigat marele premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu din acest an. Valentin a început studiul viorii la vârsta de 7 ani, la Liceul de Muzică „Tudor Ciortea“, a urmat cursurile de Master la Kunstuniversität în Graz, a obținut Premiul I la 6 ediții ale Olimpiadei Naţionale de Muzică, a participat la festivaluri internaționale și a susţinut un număr impresionant de concerte şi recitaluri atât în Romania, cât și în Franţa, Austria, Germania, Danemarca, Polonia, Spania, Belgia. Este membru al Orchestrei Române de Tineret începând cu anul 2012 și, în prezent,membru al orchestrei Les Dissonances din Paris.
Muzica și artele în general sunt niște domenii fără limite, în care mereu se poate mai bine, mereu se poate altfel și trebuie să fii într-o continuă căutare. Prin urmare, și perspectiva este schimbătoare, spune Valentin
În rândurile de mai jos, vorbim cu Valentin despre muzică, viață, oglinzi și pisici :)
Cum a început relația ta cu muzica
Am început vioara la 7 ani, în urma unei discuții pe care mama a avut-o cu educatoarea de la gradiniță. Aceasta i-a spus că am ureche muzicală și i-a recomandat să mă dea la muzică. Mai departe a fost decizia mamei de a alege vioara.
Din păcate a durat câțiva ani până să-mi dau seama că asta vreau să fac pentru tot restul vieții, dar sunt totuși foarte norocos că mi-am dat seama de acest lucru.
Cum s-a schimbat perspectiva ta asupra muzicii
Muzica și artele în general sunt niște domenii fără limite, în care mereu se poate mai bine, mereu se poate altfel și trebuie să fii într-o continuă căutare. Prin urmare, și perspectiva este schimbătoare. Marile schimbări s-au produs mereu când mi-am dat seama că ceva nu fac bine. De fapt, asta se întamplă constant, asta este partea ușoară. Mai greu este să îmi dau seama cum să fac să fie mai bine.
Menirea muzicii clasice în 2021
Îmi place să cred că lumea nu ar funcționa la fel de bine fără muzica clasică și fără artă. În același timp îmi dau seama că este posibil să mă înșel. Totuși, dacă arta și muzica reușesc să aducă măcar puțină bucurie în viețile unor oameni, cred că ar trebui să fim fericiți.
Ce vezi când te privești în oglindă
Mă văd pe mine, dar nu-mi place (râde). Nu-mi place să mă uit în oglindă, nu-mi place ce văd.
Credit foto: Șerban Mestecăneanu
Motto-ul preferat
Nu știu dacă e neapărat al cuiva, dar mereu mă gândesc că se poate mai bine, cred că asta mă îndrumă.
Ce te face să zâmbești
O pisică, oricare pisică. Eu am două pisici.
O personalitate muzicală care te-a inspirat
Mulți, dar majoritatea din trecut, din secolul XX: Jascha Heifetz, Henryk Szeryng, David Oistrakh. Mulți, dar vechi.
Cine ți-a influențat parcursul
Au fost mai multe persoane, dar una dintre ele este maestrul Ilarion Ionescu-Galați, pe care l-am întânit în liceu, și m-a ajutat mult. Alta este David Grimal, pe care l-am întâlnit în urmă cu câțiva ani și care m-a scos puțin dintr-o gaură neagră în care ajunsesem.
O culme a bucuriei
Probabil că acum, recent, concursul Enescu. A fost o realizare mare și chiar m-am bucurat.
Ce vis nu ți-ai împlinit până acum
Nu știu dacă e realizabil, s-ar putea să fie o utopie: să-mi placă să mă ascult, să îmi ascult înregistrările, sper să ajung acolo cândva, să pot să spun: ce fain!
Ce ai învățat din cea mai dură lecție de viață
Că trebuie să ne luăm mai puțin în serios, să fim puțin easy going, să nu ne mai dăm cu capul de pereți pentru că e inutil.
Ce calități apreciezi cel mai mult
Modestia. Trăind în lumea artiștilor, am întâlnit muzicieni care sunt cam aroganți și cred că nimeni nu are dreptul să fie arogant, deoarece cineva e mereu mai bun.
Credit foto: Șerban Mestecăneanu
Ce ai schimba
Neîncrederea. Aș vrea să am mai multă încredere.
Cum arată pentru tine o zi leneșă
Nu știu, o zi leneșă e oricare zi în care nu cant la vioară, probabil, că simt că sunt leneș. Mi-e greu câteodată să ies din starea asta, deși e sănătos să te și deconectezi.
Credit foto: Șerban Mestecăneanu
Totuși, dacă ar fi vorba de o pauză – poate fi o plimbare bună, urcatul pe munte sau să fac puzzle, îmi place să caut piesele care lipsesc, e extraordinar!
Care este cartea la care revii
Nu am o carte care să mă fi marcat, dar probabil că n-am citit destul Dostoievski.
Care este obiectul preferat din casa ta
N-am multe lucruri în casă, deci răspunsul e ușor – vioara.
Cum ar arăta anul tău sabatic
Mă gândeam la un moment dat să mă duc o perioadă la o mănăstire, dar nu neaparat într-o căutare religioasa, ci pur să simplu ca să scap de tot, dar cu vioara, desigur.
